SCOPUL LECȚIEI: să explicăm semnificația Zilei Ispășirii, să comparăm și să facem deosebirea între aceasta și jertfa Domnului nostru Isus Cristos și să facem o dezbatere în care să discutăm valoarea (sau lipsa valorii) stabilirii unei zile anume pentru o mărturisire colectivă a păcatului sau să scriem o mărturisire a păcatelor noastre.
TEXTUL LECȚIEI: Leviticul 16:11-19
VERSETUL DE AUR: „Astfel, să facă ispășire pentru Sfântul Locaș, pentru necurățiile copiilor lui Israel și pentru toate călcările de lege prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurățiilor lor.” Leviticul 16:16
CONTEXTUL LECȚIEI:
Contextul lecției din săptămâna trecută, extras din Leviticul 1, se aplică și lecției de astăzi, astfel că nu vom repeta aici aceleași informații. În această a doua lecție din Leviticul, trecem de la capitolul 1 la capitolul 16. Modul în care aceste două capitole se încadrează în întreaga carte poate fi înțeles din următoarea schiță generală:
- Închinarea prin jertfe (1:1–7:38)
- Ceremoniile ritualice (8:1–10:20)
- Curăție vs. necurăție (11:1–15:33)
- Ziua Ispășirii (16:1-34)
- Jertfele sfinte (17:1-16)
- Sfințenia în comunitate (18:1–20:27)
- Sfințenie deosebită (21:1–27:34)
Dumnezeu a stabilit mai multe sărbători și zile sfinte pentru noua națiune a Israelului. Acestea sunt enumerate în Leviticul 23; Numeri 28-29; Deuteronom 16, etc. În cartea Leviticul, Ziua Ispășirii ocupă un loc central printre aceste sărbători (Numeri 29:7-11). Autorul Leviticului dedică peste 4% din întreaga carte acestei singure zile din calendarul israeliților – ziua a zecea a lunii a șaptea (Leviticul 16:29; 23:27). În calendarul modern, această zi cade la sfârșitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie. Poate ați auzit de termenul Yom Kippur cu referire la această zi.
Spațiul sacru desemnat drept „cel mai sfânt” constituie contextul pentru acțiunile întreprinse în acea zi specială a fiecărui an. Poate ați auzit acest loc numit „Sfânta Sfintelor”. Este vorba despre o traducere foarte literală, cuvânt cu cuvânt, a termenului ebraic întâlnit în Exodul 26:33; 1 Împărați 6:16; 7:50; 8:6 și în alte locuri. Deși traducerea „Sfânta Sfintelor” nu apare în versiunea noastră, locația este aceeași în expresiile „Sfântul Locaș dincolo de perdeaua dinăuntru” (Leviticul 16:2) sau pur și simplu „cel mai sfânt loc” (Exodul 26:33). Acest loc „cel mai sfânt” era inima cortului întâlnirii, structura sfântă pe care Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să o construiască pentru a fi un loc al prezenței Sale în mijlocul poporului (Exodul 26).
Textul lecției noastre începe cu instrucțiunile Domnului cu privire la modul în care Aaron, fratele lui Moise și primul mare preot (Leviticul 16:2-5), trebuia să-și îndeplinească îndatoririle în acea zi sfântă, care avea loc anual.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Ispășire pentru unii (Leviticul 16:11-14)
- Vițelul ca jertfă pentru păcat (v. 11)
- Tămâie pentru norul de fum (v. 12-13)
- Sânge pentru stropire (v. 14)
- Ispășire pentru popor (Leviticul 16:15-17)
- Țapul ca jertfă pentru păcat (v. 15a)
- Sânge pentru stropire (v. 15b)
- Curățirea Sfântului Locaș (v. 16)
- Restricția de intrare (v. 17)
- Ispășire pentru altar (Leviticul 16:18-19)
- Punerea sângelui (v. 18)
- Stropirea cu sânge (v. 19)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cu gândul la Apocalipsa 8:3-4, cum ne putem schimba viața de rugăciune în așa fel încât să fim un miros plăcut înaintea Domnului?
- Ne comunică ceva instrucțiunile atât de meticuloase despre slujirea din Ziua Ispășirii cu privire la slujirea noastră de astăzi?
- În ce fel pot fi incluse aspectele Zilei Ispășirii în viața bisericii contemporane? Este posibil lucrul acesta?
APLICAȚII PRACTICE:
Expresia „Ce zi!” poate transmite mesaje foarte diferite. Ea poate caracteriza atât bucuria, cât și suferința, în funcție de atitudinea și tonul vocii celui care o rostește.
Ziua Ispășirii era una dintre cele mai importante zile din calendarul israeliților. Unii comentatori identifică un scop cvintuplu al Zilei Ispășirii:
- Subliniază ura lui Dumnezeu față de păcat.
- Subliniază cerința ca sângele să fie vărsat pentru iertarea păcatelor.
- Arată cât de „contagios” este păcatul – chiar și obiectele neînsuflețite necesitau ispășire.
- Folosește tipare pentru a prefigura moartea lui Hristos.
- Repetarea anuală demonstra nevoia unei soluții permanente pentru păcat.
Pe cruce, Domnul nostru Isus Cristos a realizat într-o singură zi ceea ce Aaron și marii preoți ai vechiului legământ nu ar fi putut realiza niciodată. Eficiența și caracterul definitiv al jertfei lui Isus au fost demonstrate vizual prin ruperea perdelei templului care separa Locul Preasfânt (Matei 27:51; Marcu 15:38). Autorul Epistolei către Evrei compară trupul lui Isus cu „perdeaua” care a fost „ruptă” pentru a oferi fiecărui creștin acces la prezența lui Dumnezeu (Evrei 10:19-21). Domnul nostru Isus Cristos este acum marele nostru preot, singurul necesar în noul legământ. Dar nu trebuie să ne grăbim – aceasta este tema lecției de săptămâna viitoare!