SCOPUL LECȚIEI: să clasifice tipurile de jertfă specificate de Dumnezeu, să comparăm instrucțiunile date de Dumnezeu lui Moise cu îndemnurile Noului Testament și să formulăm o rugăciune de recunoștință pentru voința lui Dumnezeu de a locui în mijlocul nostru.
TEXTUL LECȚIEI: Exodul 25:1-9; 26:1, 31-37
VERSETUL DE AUR: „Să-Mi facă un locaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor.” Exodul 25:8
CONTEXTUL LECȚIEI:
Narațiunea Scripturii, în ansamblu, poate fi rezumată conform felului în care Își mijlocește Dumnezeu prezența pentru creația Sa. După izgonirea oamenilor din Grădina Edenului, unde umbla Însuși Dumnezeu (Geneza 3:8), El a pus în mișcare un plan pentru a restabili relația care fusese ruptă de păcat.
Eliberarea lui Israel din robia egiptenilor a fost un pas major în acest plan. Două luni mai târziu, Dumnezeu a inițiat un legământ cu israeliții (Exodul 19). Legământul de la Sinai a fost dat pentru ca poporul lui Dumnezeu să poată trăi cu prezența divină în mijlocul său.
Încălcarea legământului nu a întârziat să apară (Exodul 32:7-8). Cu toate acestea, Dumnezeu a continuat să fie credincios, aducându-i pe israeliți în țara moștenirii, țara care le fusese promisă ca urmași ai lui Avraam (Geneza 13:14-17).
În contextul lecției de astăzi, Moise – care a trăit cu mai mult de 500 de ani după Avraam – s-a urcat pe Muntele Sinai și a intrat în norul prezenței lui Dumnezeu (Exodul 24:15-18). În timpul acelei întâlniri de 40 de zile, Dumnezeu i-a dat instrucțiuni pentru un cort al întâlnirii, pentru obiectele care urmau să-l umple și pentru slujirea preoților. Aceste instrucțiuni se întind din Exodul 25 până în 31 (vezi lecția 3). Dumnezeu dorea să ofere acces la prezența Sa sfântă, dar acest lucru necesita o abordare sistematică pentru a preveni intrarea oricărui lucru profan (nu doar păcat, ci și lucruri ritualic necurate) în Cort.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Un dar din inimă (Exodul 25:1-9)
- Elemente pentru construcție (v. 1-5)
- Elemente pentru slujire (v. 6-9)
- Instrucțiuni pentru cort (Exodul 26:1, 31-37)
- Covoarele (v. 1)
- Perdeaua (v. 31-35)
- Intrarea cortului (v. 36-37)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Ce măsuri iei pentru a fi tot timpul sigur că dai lui Dumnezeu cu bucurie (vezi 2 Corinteni 9:7)?
- Cum ai răspunde afirmației că clădiri precum bisericile sau sanctuarele sunt un lucru necesar pentru prezența lui Dumnezeu?
- În ce fel poate reprezenta arta și arhitectura o cale prin care să-l onorezi și să te închini lui Dumnezeu?
- Cum ți-a schimbat această lecție viziunea despre închinare?
APLICAȚII PRACTICE:
Dacă ignorăm contextul mai larg, ni se pot părea ciudate aceste instrucțiuni privind aducerea de daruri și construirea unui cort. Cultural vorbind, astăzi conștientizăm mai multe lucruri despre Cele Zece Porunci, nu doar despre construirea unui sanctuar mobil, însă ironia constă în faptul că Cortul Întâlnirii era inima legământului și cea mai importantă binecuvântare pe care Israel a primit-o: instrucțiuni pentru a găzdui prezența lui Dumnezeu. Fiind poporul ales de Dumnezeu pentru a reflecta sfințenia Sa, israeliții trebuiau să trăiască în așa fel încât să își onoreze statutul sfânt. Altfel, nu ar fi putut păstra prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor (Ezechiel 10).
Planificarea materialelor, organizarea și împărțirea precisă a responsabilităților erau necesare pentru această sarcină. Fără aceste instrucțiuni, poporul Israel – care nu era nicidecum lipsit de păcat – nu ar fi putut suporta prezența unui Dumnezeu sfânt în mijlocul lor. Dar prin gestionarea atentă a accesului, nimeni nu ar fi intrat întâmplător în spațiul sacru și nu ar fi privit pe Dumnezeu întronat deasupra scaunului îndurării, pentru că aceasta ar fi însemnat moarte sigură (vezi avertismentul dat chiar lui Aaron în Leviticul 16:2).
Prin urmare, Dumnezeu este planificatorul suprem. El nu doar că a planificat construirea unui Cort al Întâlnirii, ci s-a asigurat că poporul Său avea materialele necesare chiar înainte de a părăsi Egiptul. Atât în legământul de la Sinai, cât și în noul legământ, Dumnezeu creează o cale pentru ca prezența Sa să fie cu poporul Său.