SCOPUL LECȚIEI: să identificăm care sunt așteptările principale ale lui Dumnezeu în ce privește jertfa mistuită de foc, să comparăm și să facem deosebirea între așteptarea unei jertfe fără cusur și cea din 1 Petru 1:19 și să ne găsim un partener de dare de socoteală care să ne sprijine în procesul nostru de învățare.
TEXTUL LECȚIEI: Leviticul 1:3-17
VERSETUL DE AUR: „Să spele cu apă măruntaiele și picioarele, și preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. Dacă darul lui va fi o ardere-de-tot din turmă, de miei sau capre, să aducă o parte bărbătească fără cusur.” Leviticul 1:9-10
CONTEXTUL LECȚIEI:
Cartea Leviticul este una dintre cele cinci cărți care alcătuiesc Pentateuhul, atribuit în mod tradițional lui Moise. Conținutul Pentateuhului, în ansamblu, trebuie văzut ca provenind inițial de la Moise și purtând autoritatea lui (vezi Leviticul 26:46).
Lecțiile precedente, preluate din cartea Exodului, au subliniat faptul că Dumnezeu urma să locuiască în mijlocul poporului Său și să primească închinarea lor în cortul întâlnirii. Leviticul conține cele mai detaliate instrucțiuni cu privire la forme și proceduri corecte pentru închinarea înaintea lui Dumnezeu: „unde” și „cum” trebuie făcută închinarea. Autoritatea divină și scopurile cărții sunt subliniate chiar de la început (Leviticul 1:1-2). Acestea sunt regulile și instrucțiunile Domnului pentru poporul Său și pentru modul în care trebuie să se comporte în relație cu El.
Numele Leviticul provine din Septuaginta, traducerea greacă veche a Vechiului Testament. Titlul reflectă faptul că această carte se referă la sarcinile leviților, care îi asistau pe preoți în îndeplinirea responsabilităților legate de închinarea la Cortul Întâlnirii. (Trebuie să ne amintim că toți preoții erau leviți, dar nu toți leviții erau preoți.)
Un cuvânt-cheie în Leviticul este „sfânt”. Din cele peste 600 de cazuri în care apare acest cuvânt în Biblie, cele mai multe se găsesc în Leviticul. Sfințenia se referă la o stare de a fi pus deoparte, incluzând atât puritatea ritualică, cât și puritatea etică. Cuvintele „Voi să fiți sfinți, căci Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Leviticul 19:2) sunt adresate nu doar întregului popor al Israelului din vechime, ci întregului popor al lui Dumnezeu de-a lungul timpului (1 Petru 1:15-16, care citează acest verset).
Având în vedere accentul atât de puternic pus pe sfințenie în Leviticul, am putea crede că învățăturile despre iubire sunt trecute pe un plan secundar și subliniate în altă parte. Totuși, unul dintre cele mai citate pasaje din Vechiul Testament în Noul Testament este Leviticul 19:18: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Domnul nostru Isus Cristos a citat acest verset ca fiind una dintre cele două mari porunci (Matei 22:39; compară cu Matei 5:43; 19:19; Marcu 12:31-33; Luca 10:27; Romani 13:9; Galateni 5:14; Iacov 2:8).
Astfel, cartea Leviticul îmbină sfințenia și dragostea în mod perfect, arătând că o relație corectă cu Dumnezeu este inseparabilă de o relație corectă cu aproapele.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Un dar din cireadă (Leviticul 1:3-9)
- Pregătirea animalului (v. 3-6)
- Aducerea jertfei (v. 7-9)
- Un dar din turmă (Leviticul 1:10-13)
- Pregătirea animalului (v. 10-12)
- Aducerea jertfei (v. 13)
- Un dar din păsări (Leviticul 1:14-17)
- Pregătirea jertfei (v. 14-16)
- Aducerea jertfei (v. 17)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum te poți asigura că-I oferi lui Cristos tot ceea ce ai mai bun sau o jertfă „fără cusur”?
- Ce te motivează cel mai mult să te închini: „unde” sau „cum”?
- Cum ai răspunde afirmației că Leviticul este o carte fără pic de relevanță pentru creștinii moderni?
APLICAȚII PRACTICE:
Da, pentru modul nostru modern de gândire, sistemul de jertfe prescris în Vechiul Testament și prezentat în textul de astăzi poate părea ciudat, risipitor (omorârea atâtor animale) și chiar ofensator. Și, după cum s-a menționat mai devreme, cartea Leviticul nu este neapărat cea mai captivantă lectură din lume!
Oricât de urât ni s-ar părea sau oricât dezgust am simți în legătură cu acest sistem de jertfe, cu tot sângele vărsat și mirosul continuu al jertfelor arse, Dumnezeu vedea lucrurile diferit. Jertfele aduse constituiau, așa cum indică titlul lecției noastre, un „miros plăcut” înaintea Lui. De aceea, este extrem de important să Îl lăsăm pe Dumnezeu să stabilească ce fel de închinare este acceptabilă pentru El.
Prin sistemul jertfelor, Dumnezeu a demonstrat:
- Necesitatea dedicării totale față de El,
- Dorința Sa de a fi prezent în mijlocul poporului Său,
- Gravitatea păcatului.
El a vrut ca oamenii să înțeleagă că, așa cum spune Pavel în Romani 6:23, „plata păcatului este moartea.” Însă Dumnezeu, în harul Său, a oferit întotdeauna un substitut, astfel încât noi să nu fim nevoiți să plătim această pedeapsă. În sistemul Vechiului Testament, substitutul era reprezentat de animale sau păsări aduse ca jertfă. Aceste jertfe prefigurau Substitutul suprem pe care Dumnezeu avea să-L ofere în vremea rânduită: Domnul nostru Isus Cristos, al cărui sacrificiu pe cruce a fost, de asemenea, un „miros plăcut” (Efeseni 5:2) – jertfa odată pentru totdeauna care a împlinit ceea ce prefigurau jertfele din Vechiul Testament. Într-adevăr, așa cum afirmă Pavel, viețile noastre sunt chemate să fie „o mireasmă a lui Hristos” (2 Corinteni 2:14), răspândind „mireasma cunoștinței Lui în orice loc” (2 Corinteni 2:15). Astfel, sacrificiul suprem al lui Hristos ne transformă viața într-o jertfă vie și plăcută înaintea lui Dumnezeu.