SCOPUL LECȚIEI: să relatăm pe scurt prorocia lui Zaharia, să explicăm în ce fel ar fi putut fi înțeleasă greșit această prorocie în secolul întâi și să identificăm în cel fel de „pustie” a pregătirii ne aflăm și ocazii care ni se deschid pentru a crește spiritual.
TEXTUL LECȚIEI: Luca 1: 67-80
VERSETUL DE AUR: „Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui.” (Luca 1:76-77)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Evanghelia după Luca a fost scrisă în jurul anului 60 d.Cr. de Luca, medicul și tovarășul de călătorie al apostolului Pavel (Coloseni 4:14). Probabil a fost scrisă în perioada când Pavel a fost întemnițat la Cezareea (Faptele Apostolilor 23–24). Luca nu a fost martor ocular la evenimentele din viața Domnului nostru Isus Cristos. Cu toate acestea, Luca a fost meticulos în cercetările sale (Luca 1:1–3). Rezultatul este o minunată a treia Evanghelie a Noului Testament, scrisă astfel încât cititorul să fie convins de certitudinea conținutului cărții. Una dintre persoanele pe care Luca ar fi putut să le intervieveze era Maria, mama lui Isus, care ar fi avut cunoștințe personale despre multe dintre evenimentele nașterii lui Ioan și, bineînțeles, ale lui Isus.
Evanghelia lui Luca începe făcându-ne cunoștință cu un preot pe nume Zaharia și cu soția sa, Elisabeta. Cuplul era considerat „drept înaintea lui Dumnezeu” și „fără vină” în ceea ce privește ascultarea de poruncile lui Dumnezeu (Luca 1:6). La momentul introducerii acestui cuplu în Evanghelie, ei nu aveau copii din pricina vârstei și a faptului că Elisabeta era stearpă (1:7).
Faptul că Zaharia slujea ca preot în ceata lui Abia (Luca 1:5) este mai semnificativ decât ar părea la prima vedere. Conform istoricului evreu din secolul I, Flavius Iosefus, preoția acelui timp era organizată în 24 de cete. Aceasta corespunde organizării menționate în 1 Cronici 24:1–19. Fiecare ceată slujea în templu pentru aproximativ două săptămâni neconsecutive în fiecare an. Preoții desemnați îndeplineau sarcinile necesare pentru templu, printre care se numărau acceptarea și oferirea sacrificiilor, arderea tămâii și conducerea rugăciunilor (1 Cronici 6:48–49; compară cu 23:28–32).
În timpul slujirii lui Zaharia, un înger al Domnului pe nume Gabriel a venit la el și i-a spus că va avea un fiu (Luca 1:8–19). Reacția lui Zaharia a fost să se îndoiască de cele auzite, punându-și întrebări despre validitatea profeției îngerului (1:18). Îngerul a proclamat că din cauza îndoielilor lui Zaharia, acesta nu va putea vorbi până când se vor împlini profețiile privind nașterea fiului(1:19–20).
Textul scriptural din lecția de astăzi include un cânt de laudă cunoscut sub numele de Benedictus. Sursa acestui titlu este primul cuvânt din Luca 1:68 în traducerea latină a Bibliei cunoscută sub numele de Vulgata, care datează din secolul al IV-lea d.Cr. Poate că îl cunoașteți mai bine sub numele de Cântecul lui Zaharia.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Prolog (Luca 1:67)
- Sărbătorirea lui Dumnezeu (Luca 1:68-75)
- Pentru promisiunile ținute (v. 68-70)
- Pentru efectele clare (v. .71-75)
- Numirea lui Ioan (Luca 1:76-78a)
- Chemarea lui (v. 76)
- Sarcina lui (v. 77-78a)
- Prezicerea rezultatelor (Luca 1:78b-79)
- Epilog (Luca 1:80)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Ce anume separă învățăturile biblice despre dușmani de orice altă scriere din lume despre acest subiect?
- Poți spune că Îi slujești lui Dumnezeu fără frică, în sfințenie și neprihănire? Dacă nu ți se aplică în totalitate această descriere, ce pași poți face chiar în această săptămână pentru a rectifica situația?
- În ce fel se aseamănă chemarea noastră cu chemarea lui Ioan (exemplu: Matei 28:16-20)?
- În ce fel poate reprezenta „pustiul” pentru noi un context al pregătirii?
APLICAȚII PRACTICE:
Rămas fără grai vreme de nouă luni de zile, Zaharia a sărbătorit nașterea lui Ioan printr-o cântare impresionantă și memorabilă. Folosind rând după rând din prorocii din vechime, Zaharia le-a comunicat clar tuturor celor care ascultau cântarea că venise vremea împlinirii.
Noi suntem beneficiarii acelor promisiuni și a împlinirii lor. Avem la dispoziție Sfintele Scripturi, astfel că putem ști cu certitudine adevărul tuturor învățăturilor primite (Luca 1:4). Știind aceste lucruri, ne bucurăm de binecuvântarea de a experimenta mântuirea, îndurarea, cunoașterea și lumina pe care ne-o aduce Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos. Ca urmare a acestui fapt, se cade să ne exprimăm bucuria și recunoștința cu cel puțin aceeași pasiune ca Zaharia.