SCOPUL LECȚIEI: să aflăm semnificația nou-testamentară a Psalmului 22, să facem deosebirea între experiențele lui David și încrederea sa în Dumnezeu și să căutăm o încercare personală în dreptul căreia să cerem ajutorul lui Dumnezeu în rugăciune.
TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 22:1-11
VERSETUL DE AUR: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele?” Psalmul 22:1
CONTEXTUL LECȚIEI:
Conform unei estimări, în cartea Psalmilor din Vechiul Testament putem întâlni șase tipuri de psalmi: plângeri, mulțumire, înțelepciune, laudă, psalmii Sionului și psalmii de imprecație/ de blestem. După majoritatea cercetătorilor, Psalmul 22 este un psalm al plângerii. Acest gen conține de obicei o atitudine de chin și suferință personală a psalmistului, precum și cereri adresate lui Dumnezeu ca urmare a greutăților îndurate.
Psalmii de plângere au de obicei o structură în trei puncte, după cum se poate observa în Psalmul 13. Mai întâi, psalmii de plângere încep cu o întrebare sau o nemulțumire, cum ar fi „Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat?” (Psalmul 13:1). În al doilea rând, psalmistul cere sau strigă după ajutor de la Domnul, așa cum putem vedea în versetul „Privește, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!” (13:3). Apoi, psalmistul încheie cu laudă și închinare față de Dumnezeu: „cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!” (13:6).
Psalmul 22 are aceleași elemente. Începe cu întrebarea psalmistului (Psalmul 22:1), trece apoi la o serie de cereri și strigăte de ajutor (22:2, 11, 19-21) și încheie cu închinarea la Dumnezeu (22:22-23). Unii specialiști observă în Psalmul 22 atât elemente de plângere, cât și de laudă. Ca urmare, aceștia împart Psalmul 22 în două părți: psalmul plângerii (22:1-21) și psalmul de laudă (22:22-31). Indiferent cum am categorisi sau împărți psalmul acesta, el ne vorbește despre tristețea unui om care suferă și despre modul în care se închină el la Dumnezeu.
Nota descriptivă a psalmului ne oferă câteva detalii cu privire la context. Mai întâi, se cere „mai-marelui cântăreților” să cânte psalmul acesta după o cântare aparent cunoscută publicului inițial al psalmului. Apoi, tot din notă aflăm că Psalmul 22 este „un psalm al lui David.” La fel ca majoritatea psalmilor, nici acesta nu ne vorbește despre situația care l-a determinat pe David să scrie psalmul (compară cu Psalmii 18; 51). O variantă ar fi că David a scris psalmul acesta în timp ce fugea din calea lui Saul (vezi 1 Samuel 23:7-29). Oricare ar fi cazul, știm din versetele care urmează după textul lecției noastre de astăzi că David se simțea abandonat, izolat și în primejdie. Trupul îi era slăbit și era pe cale să moară (Psalmul 22:14-15, 17). Dușmanii îl încolțiseră ca niște animale sălbatice (22:12, 16), gata să-l atace (22:13, 21) și să tragă la sorți pentru hainele sale (22:18).
Autorii Noului Testament au făcut legătura între suferința psalmistului și strigătul său după ajutor și suferința lui Isus și rugăciunile Sale în timpul răstignirii. Dintre citatele și aluziile Noului Testament la Psalmul 22, majoritatea le întâlnim în textele despre patimile lui Cristos din Evanghelii:
Psalmul 22:1, citat în Matei 27:46; Marcu 15:34
Psalmul 22:7-8, aluzie întâlnită în Matei 27:39; Marcu 15:29; Luca 23:35-36
Psalmul 22:8, aluzie întâlnită în Matei 27:43
Psalmul 22:18, citat în Ioan 19:24
Psalmul 22:22, citat în Evrei 2:12
Unii cercetători l-au numit „Psalmul Crucii”, datorită legăturilor cu suferințele lui Isus și plângerea pe care o adresează El Tatălui Său ceresc pe când era pe cruce.
Putem fi ispitiți să interpretăm Psalmul 22 doar în lumina suferinței lui Cristos – și pe bună dreptate! Dacă facem însă, lucrul acesta, putem pierde contextul inițial și creșterea spirituală personală pe care o putem câștiga de acolo.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Rugăciunea lui David (Psalmul 22:1-5)
- Depărtarea lui Dumnezeu (v. 1-2)
- Dumnezeu eliberează (v. 3-5)
- Batjocurile dușmanilor (Psalmul 22:6-8)
- Disprețuit (v. 6)
- Batjocorit (v. 7-8)
- Prezența lui Dumnezeu (Psalmul 22:9-11)
- De la naștere (v. 9-10)
- Întotdeauna aproape (v. 11)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Ce răspuns ai da ideii că credincioșii nu ar trebui să-L chestioneze pe Dumnezeu?
- În ce feluri poți sublinia sfințenia lui Dumnezeu în închinarea ta personală și colectivă?
- Cum să răspundă credincioșii la batjocura și disprețul altora față de credința lor și față de supunerea lor în fața lui Dumnezeu?
- Cum putem folosi versetul 11 (Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul și nimeni nu-mi vine în ajutor) pentru a-i încuraja pe alți credincioși care se confruntă cu dificultăți?
APLICAȚII PRACTICE:
Psalmul 22 îmbină plângerile și cererile lui David cu lauda și adorarea sa. Întrebarea sa „De ce?” (Psalmul 22:1) îl duce în final la lăudarea lui Dumnezeu. Strigătele de suferință ale lui David se transformă în închinare datorită credinței că Dumnezeu va fi în cele din urmă credincios și că îi va aduce izbăvirea. Iar David spera că îl va lăuda pe Dumnezeu și că într-o bună zi, toate neamurile și toate popoarele Îl vor lăuda pe Dumnezeu (22:27-31).
Cântările de plângere ale Psalmilor lui David ne arată cum ne putem exprima temerile, frustrările, tristețea și cererile față de Domnul. Psalmii aceștia le arată credincioșilor cum pot ajunge în prezența lui Dumnezeu și cum își pot exprima grijile și frustrările. Chiar dacă Dumnezeu ne cunoaște deja toate dorințele, nevoile și temerile, El ne invită să ni le exprimăm prin rugăciuni și prin cântări.
Isus ne-a oferit la rândul Său exemple, atunci când, pe cruce fiind, a citat psalmul acesta. Fiul lui Dumnezeu Și-a întrebat tatăl ceresc: „De ce?” (Matei 27:46). Și noi Îl putem întreba pe Tatăl nostru ceresc: „De ce?”, atunci când trecem prin suferințe și greutăți. Prin urmare, vremurile noastre de închinare personală și colectivă pot include rugăciunea, plângerea și cererile adresate Domnului. Trebuie însă să avem grijă cu privire la două aspecte. Mai întâi, să nu lăsăm ca întrebarea De ce? să pună la îndoială în vreun fel dreptatea lui Dumnezeu. În al doilea rând, nu avem cum să creștem dacă nu facem decât să ne întrebăm de ce, de ce, de ce. Căci s-ar putea să nu primim niciodată răspunsul la această întrebare. În cele din urmă, va trebui să trecem la următoarea întrebare: Ce urmează acum?
În plus, adunările noastre nu trebuie să se transforme în comunități care se încurajează la plângere. Ne putem încuraja la cântări de plângere dar și speranță precum „Când oceanele cumplit vuiesc.” Sau, îi putem asculta și sprijini pe cei care suferă sau trec prin încercări.
Psalmii ne invită să medităm la rolul plângerii în închinarea noastră. Atunci când ne deschidem inima în fața Domnului și ne recunoaștem tristețea și suferința, depindem în totalitate de El. Psalmii ne arată și cum să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru puterea Sa și pentru mântuirea pe care ne-a adus-o, chiar și atunci când treceam prin situații aparent fără scăpare. Cum te vor ajuta psalmii pe tine atunci când vei trece printr-o perioadă de suferință?