SCOPUL LECȚIEI: să știm motivul pentru care a venit Fiul lui Dumnezeu, să explicăm semnificația curăției lui Cristos și să ne găsim un partener pentru darea de socoteală și pentru a face față împreună păcatului.
TEXTUL LECȚIEI: 1 Ioan 3:1-10
VERSETUL DE AUR: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” 1 Ioan 3:1
CONTEXTUL LECȚIEI:
Cinci cărți ale Noului Testament îi sunt atribuite în general apostolului Ioan, care a fost unul dintre cei 12 ucenici (Matei 10:2). Trei dintre cele cinci – adică 1 Ioan, 2 Ioan și 3 Ioan – sunt epistole pe care le-a adresat apostolul unor credincioși din primul secol d.Cr.
În istoria bisericii, Ioan este asociat cu biserica din Efes, în Turcia zilelor noastre. Tradiția spune că a murit în cetatea sa în anul 90 d.Cr. Probabil, cele trei epistole au fost scrise în regiunea Efesului. Ele datează din anii 80 sau 90 d.Cr. Ioan era deja în vârstă la vremea aceea (vezi autodescrierea „prezbiterul” sau „bătrânul” din 2 Ioan 1; 3 Ioan 1). Dintre rândurile din 1 Ioan răzbate demnitatea unui om vârstnic, el adresându-se cititorilor săi de nouă ori cu „copilașilor” (exemple: 1 Ioan 2:1, 3:7).
Nu suntem siguri care erau problemele cu care se confruntau destinatarii acestei epistole. S-ar părea că primiseră amenințări din pricina credinței lor. Printre acestea se număra și ispitirea unei forme timpurii a unei erezii pe care o numim gnosticism. Printre altele, gnosticii îi învățau pe oameni că nu contează dacă omul este moral sau plin de dragoste, atâta vreme cât are „cunoașterea tainică.” Pentru a combate această învățătură mincinoasă, Ioan subliniază legătura dintre credința dreaptă, faptele corecte și dragostea dreaptă. Copilul lui Dumnezeu trebuie să creadă adevărul, să se supună poruncilor și să-și iubească frații. Învățătorii falși erau atât de îngâmfați încât Ioan spune despre ei că aveau „duhul anticristului” (1 Ioan 4:3; vezi și 2:18, 22). Ioan își dorea să dispară influența acestor oameni, ca nu cumva să dezbine și mai mult biserica (vezi 2:19).
Biserica se confrunta și cu alte amenințări mai generale, printre care și negarea faptului că Domnul nostru Isus ar fi Cristosul (1 Ioan 2:22), reîntoarcerea la închinarea la idoli (5:21) și lipsa dragostei între frați (4:7).
STRUCTURA LECȚIEI:
- Dragostea lui Dumnezeu (1 Ioan 3:1-3)
- Identitatea noastră (v. 1)
- Curăția lui Dumnezeu (v. 2-3)
- Misiunea lui Dumnezeu (1 Ioan 3:4-6)
- Starea noastră (v. 4)
- Rezolvarea adusă de Dumnezeu (v. 5-6)
- Copiii lui Dumnezeu (1 Ioan 3:7-10)
- O avertizare pentru noi (v. 7-8)
- Sămânța lui Dumnezeu (v. 9-10)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum se vede în viața ta zilnică efectul speranței că într-o bună zi, vom fi asemenea Domnului nostru Isus Cristos?
- Cum poți elimina acei factori care îți distrag atenția și nu te lasă să vezi călăuzirea Duhului Sfânt în viața ta?
- Cum ai explica unui necredincios conceptul de a fi „născut din Dumnezeu”?
- Pe cine vei alege ca tovarăș în darea de socoteală?
APLICAȚII PRACTICE:
Regulile ne ajută să înțelegem ce anume se așteaptă de la noi și cum să atingem obiectivele dorite. Textul biblic pe care îl studiem astăzi ne oferă un set de reguli cu ajutorul cărora putem ști dacă trăim ca și când am fi umpluți de dragostea lui Dumnezeu. Dacă dragostea Lui ne-a schimbat viața, atunci vom căuta să trăim o viață de sfințenie și să dăm dovadă de dragoste față de ceilalți.
Dragostea lui Dumnezeu ne-a transformat, însă mai suntem încă afectați de prezența păcatului. Până la nimicirea totală a lui Satan, nu vom reuși să ne purtăm așa cum se cuvine și nici nu vom iubi așa cum ar trebui. Însă până atunci, Dumnezeu ne pune la dispoziție unelte cu ajutorul cărora să creștem din punct de vedere spiritual. El ne-a dat Duhul Său pentru a ne transforma și pentru a ne face asemenea Domnului nostru Isus Cristos. Dumnezeu ne-a dăruit și o „familie” spirituală: ceilalți copii ai lui Dumnezeu. Acești „frați” spirituali ne încurajează să trăim conform regulilor de viață pe care ni le-a dat Dumnezeu.