SCOPUL LECȚIEI: să facem un rezumat al neliniștilor lui Pavel cu privire la credincioșii din Tesalonic, să facem deosebirea între evrei și neamuri (așa cum îi descrie Pavel în contextul lecției) și să ne luăm angajamentul de a încuraja creștinește un alt credincios în săptămâna care ne stă în față.
TEXTUL LECȚIEI: 1 Tesaloniceni 2:13-3:5
VERSETUL DE AUR: „De aceea mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți.” 1 Tesaloniceni 2:13
CONTEXTUL LECȚIEI:
Având în vedere faptul că a fost scrisă în jurul anului 51 d.Cr., epistola pe care o numim 1 Tesaloniceni a fost probabil prima scrisă dintre cele 27 de cărți din Noul Testament. Chiar dacă cele patru Evanghelii ne vorbesc despre evenimente care s-au întâmplat înainte, majoritatea specialiștilor consideră că aceste patru cărți nu au fost scrise decât în anii 60 d.Cr. sau chiar după.
Tesalonic a fost (și este) un port macedonean unde Pavel a întemeiat o biserică în cea de-a doua sa călătorie misionară. A fost o vizită destul de controversată (Fapte 17:1-9). Pavel a stârnit o tulburare atât de intensă, încât a fost nevoit să fugă din cetate în timpul nopții (17:10). Nu fusese prima dată când era pus într-o asemenea poziție (9:23-25) și nu avea să fie nici ultima (23:31).
Cetatea se afla pe una dintre căile comerciale importante, lucru care a dus la prosperitatea orașului. Locuitorii de aici aveau rădăcini grecești, romane și evreiești. Pavel și Sila au intrat în sinagoga din Tesalonic și au dovedit, folosind Scriptura, că Isus este Mesia. Au ajuns să-i convingă în cele din urmă pe câțiva evrei și pe mulți din rândul neamurilor (Fapte 17:1-4). Unii evrei din cetate i-au invidiat pe Pavel și pe Sila pentru succesul înregistrat. Astfel, i-au convins pe mai-marii cetății să-i persecute pe locuitorii care credeau în Cristos. Deși creștea ca număr de credincioși, biserica din Tesalonic se confrunta cu mari provocări, cum ar fi persecuția (1 Tesaloniceni 2:14; 3:3-4). Pavel scrie, așadar, această epistolă pentru a-i alina și pentru a-i încuraja pe credincioșii tesaloniceni în mijlocul încercărilor prin care treceau.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Mulțumire (1 Tesaloniceni 2:13-16)
- Primirea Cuvântului lui Dumnezeu (v. 13)
- Călcarea pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu (v. 14)
- Martori ai dreptății lui Dumnezeu (v. 15-16)
- Încurajare (1 Tesaloniceni 2:17-3:5)
- Pavel dorește să se reîntoarcă (v. 17)
- Dorința îi este zădărnicită (v. 18)
- Pavel își găsește bucuria în ei (v. 19-20)
- Pavel îl trimite pe Timotei (v. 1-5)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Știind că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, cum ar trebui să abordăm studiul biblic?
- Cum te porți în situații în care îți vezi planurile sau dorințele zădărnicite sau amânate? Ține seama de Iacov 4:13-17 pentru a răspunde.
- Cum îți poți găsi speranța și bucuria în circumstanțe dificile?
- Cum ai putea fi o sursă de speranță și de bucurie pentru alții, mai ales pentru cei care se confruntă cu încercări sau cu greutăți?
APLICAȚII PRACTICE:
Suferința face parte din viața creștinului. Însă uneori, ne lăsăm prinși de obiceiul de a suferi în singurătate. Avem impresia că trebuie doar să strângem din dinți și să suportăm situația mai departe. Chiar dacă Dumnezeu ne îndeamnă să suportăm suferința, nu ne cere să facem singuri lucrul acesta. Pavel vorbește despre suferință mai mult decât oricine altcineva în Noul Testament. Însă rezolvarea pe care o propunea el nu era ca omul să se descurce pur și simplu. Pavel ne încurajează. Având în vedere că biserica este trupul lui Cristos, oamenii trebuie să-și împărtășească unii altora greutățile prin care trec (1 Corinteni 12:26). Încurajându-ne unii pe alții, purtăm povara fraților noștri în Cristos (Galateni 6:2). În același timp, vom împiedica suferința să se transforme în ispită și să ne depărteze de la calea lui Cristos.