SCOPUL LECȚIEI: Să ne gândim și să găsim motive de bucurie în Domnul.
TEXTUL LECȚIEI: Țefania 3:14-20
VERSETUL DE AUR: Țefania 3:17a
„Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie ” – Țefania 3:17a
CONTEXTUL LECȚIEI
Profetul Țefania este identificat în Țefania 1:1 după numele tatălui său. Acesta era un mod normal de a identifica o persoană. Dar următoarea desemnare face parte dintr-o listă care nu se găsește în scrierile niciunui alt profet: cele patru generații ale celor care au trăit înaintea lui Țefania. Al patrulea este Ezechia, același nume ca unul dintre regii „buni” ai lui Iuda (a domnit în jurul anilor 727–699 î.Cr.; 2 Împărați 18). Informațiile date de Țefania îi fac pe mulți să tragă concluzia că el se referă la acel rege. Aceasta este o presupunere, dar de obicei se înțelege că nu există niciun motiv pentru a enumera numele decât dacă se referă la acel rege, care a domnit cu aproximativ 100 de ani mai devreme. Prin urmare, Țefania a fost un stră-strănepot al lui Ezechia. Profetul i-a mustrat pe membrii familiei regale (Țefania 1:8 ) și s-a sugerat că fiind de sânge regal a avut mai mult posibilități să-și mustre verii.
Țefania 1:1 conține, de asemenea, numele regelui „bun” Iosia, în timpul cărei domnii (din 640 până în 609 î.Cr.) a profețit Țefania. Nelegiuirea flagrantă care este condamnată în cea mai mare parte a cărții pare să indice că reformele lui Iosia nu avuseseră încă loc. Trezirea a început după ce Cartea Legii a fost găsită în anul 622 î.Cr. în timp ce se repara templul (2 Cronici 34:8–15). O posibilă localizare în timp pentru cartea lui Țefania este, așadar, la sfârșitul anilor 620 î.Cr.
Judecata, pedeapsa și speranța sunt trei subiecte întâlnite frecvent în scrierile profeților. Toate cele trei subiecte sunt prezente în cartea lui Țefania. Profetul este preocupat în primul rând de răzvrătirea continuă a lui Iuda împotriva lui Dumnezeu (vezi 2 Împărați 22:1–23:28). Primele două capitole ale cărții Țefania descriu o viitoare Zi a Domnului, în care Iuda va fi judecat și pedepsit pentru idolatrie. Pedeapsa promisă urma să fie un instrument al lui Dumnezeu pentru purificarea poporului său. Profeția ne prezintă o schimbare bruscă a temei, începând cu Țefania 3:9, unde restaurarea unei rămășițe ocupă centrul atenției. Studiul de astăzi trece în revistă versetele finale ale lui Țefania, unde răsună o temă plină de speranță.
STRUCTURA LECȚIEI
- Dumnezeu este lăudat (Țefania 3:14-17)
- Chemare la cântare (v. 14)
- Motive de bucurie (v. 15)
- Exprimarea încrederii (v. 16-17)
- Promisiunile Domnului (Țefania 3:18-20)
- Mângâiere pentru cei triști (v. 18)
- Condamnarea prigonitorilor (v. 19a)
- Confirmarea restaurării (v. 19b-20)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- De ce nu cântăm de bucurie mai des? Ce alte versete din Biblie ne încurajează să-L lăudăm pe Domnul cu bucurie?
- Oare dacă acceptăm adevărul că Dumnezeu a luat judecata păcatului de deasupra noastră ne ajută să scăpăm de sentimentele de vinovăție? De ce, sau de ce nu?
- Care sunt disciplinele spirituale de care te folosești ca să învingi frica și anxietatea?
- Ce înseamnă că Dumnezeu de bucură de noi?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Profeția împlinită este parțial menită să valideze un profet și mesajul său. În Biblie, totuși, destul de des beneficiarii inițiali ai unei profeții nu au trăit destul de mult pentru a vedea împlinirea ei. Aceasta este situația cu profețiile din lecția de astăzi. Destinatarii inițiali ai acestui mesaj au trăit pe vremea lui Iosia (Țefania 1:1). El a fost ucis în luptă în jurul anului 609 î.Cr. Distrugerea templului nu a avut loc până în anul 586 î.Cr. iar întoarcerea din exil nu a început până în 538 î.Cr. Deci oamenii care au auzit prima dată această profeție nu au înțeles semnificația a ceea ce era promis. Mai târziu, oamenii aflați în robie în Babilon au înțeles, iar ei sunt descriși ca plângând atunci când și-au adus aminte de Sion (Psalmul 137:1).
Întoarcerea captivilor din Babilon a fost un eveniment rar în istorie. Ceea ce li s-a întâmplat a fost observat de alte națiuni: aproape 50.000 de oameni au fost atât de sinceri în credința lor, încât au făcut călătoria de patru luni înapoi în țara pe care Dumnezeu a promis-o strămoșilor lor. Oamenii care s-au întors nu au fost niciodată ispitiți serios de idolatrie. Captivitatea babiloniană nu a fost plăcută, dar a avut rezultate pozitive, de lungă durată. Oamenii au aflat în cele din urmă că Dumnezeu era foarte serios când a dat prima dintre cele zece porunci: „Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea” (Exod 20:3). Studiul de astăzi este, așadar, o lecție despre speranță, iar această speranță este susținută de asigurările lui Dumnezeu însuși.
Domnul Isus a promis că va veni din nou și a adăugat că momentul revenirii sale este necunoscut (Matei 24:36, 44). Au trecut aproape 2.000 de ani de când El a spus aceste lucruri și a adăugat apoi că important este să fim pregătiți. Dumnezeu se ține de cuvânt, așa că… fiți gata!