SCOPUL LECȚIEI: Să învățăm despre slujitorul lui Dumnezeu și despre viața nouă în Cristos.
TEXTUL LECȚIEI: Ezechiel 37:21-28
VERSETUL DE AUR: Ezechiel 37:27
„Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu..” – Ezechiel 37:27
CONTEXTUL LECȚIEI
Ezechiel a trăit în perioada în care Ierusalimul a căzut în mâinile babilonienilor în 586 î.Cr. (Ezechiel 1:1–2; 33:21). Acea distrugere și exilul însoțitor au fost precedate de alte două deportări. Primul dintre aceștia a venit în 605 î.Hr., când Daniel și prietenii săi au fost duși captivi în Babilon (2 Regi 24:1–2; Daniel 1:1–6). Mutarea lui Ezechiel în Babilon a devenit parte a celei de-a doua deportări, deoarece el s-a trezit printre cei 10.000 de cetățeni de elită luați în 597 î.Cr. (2 Împărați 24:12–14). Daniel și alți evrei au fost duși să slujească „în palatul regelui” (Daniel 1:4), în timp ce Ezechiel s-a trezit „printre exilați de lângă râul Chebar”, unde „mâna Domnului era peste el” (Ezechiel 1:1, 3).
Cartea lui Ezechiel prezintă multe imagini uimitoare în cuvinte. Una dintre cele mai faimoase este cea a văii oaselor uscate, în Ezechiel 37:1–14. Este urmată de ilustrația mult mai puțin faimoasă a celor două toiege din 37:15–28. Ambele metafore vorbesc despre restaurarea Israelului, subliniind în același timp diferite aspecte ale acelei reunificări. Lecția de astăzi explorează semnificația metaforei care implică cele două toiege. La începutul textului nostru, Ezechiel tocmai fusese îndrumat să arate poporului toiagul pe care scrisese „Pentru Iuda şi pentru copiii lui Israel, care sunt tovarășii lui” și un al doilea toiag pe care scrisese „Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, şi pentru toată casa lui Israel, care este tovarăşa lui.” (37:16). Urmează explicația.
STRUCTURA LECȚIEI
- Întoarcerea acasă (Ezechiel 37:21-25)
- Adunarea (v. 21)
- Reunificarea (v. 22)
- Rededicarea (v.23)
- Domnia (v. 24)
- Rezidența (v. 25)
- Legământul păcii (Ezechiel 37:26-28)
- Sanctuarul permanent (v. 26-27)
- Cunoașterea pe întreg pământul (v. 28)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Care sunt câteva lucruri din viața ta care îți atrag atenția de la Dumnezeu? Cum am putea identifica și elimina practicile potențial idolatre din viața noastră?
- În ce fel experimentezi astăzi păstorirea Domnului Isus în viața ta? Ai putea fi chiar mai atent la leadershipul Domnului Isus?
- Care sunt lucrurile pe care le pot vedea necredincioșii în viața ta și a bisericii tale care dovedesc că Dumnezeu este prezent?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Reconstruirea unei comunități după orice fel de dezastru este o muncă dificilă. Pentru a se face progrese, cei afectați trebuie să-și recunoască durerea, să găsească resurse pentru o speranță reînnoită și să ia măsuri practice pentru a-și construi o viață nouă. Profeții, preoții și alți conducători iudei ai secolului al VI-lea î.Cr. au făcut tocmai acești pași în timpul și după exilul babilonian. Dumnezeu s-a asigurat că au făcut-o!
Conectarea pașilor practici cu valorile, angajamentele și visele unei congregații reprezintă o provocare continuă, așa cum știu toți liderii bisericii. Ajungem cu ușurință în a spune: „Trebuie să facem ceva; aici este ceva; prin urmare, trebuie să facem asta.” Gândirea clară despre motivul pentru care trebuie să acționăm într-un anumit mod se pierde ușor. Ezechiel s-a asigurat că poporul se gândește profund la ce să facă și de ce. El a susținut speranța nu doar de a recupera locurile și practicile pierdute, ci și de a reintra în sensul mai profund al acelor locuri și practici.
Avem nevoie de o reînnoire constantă în acest sens. Înainte de a presupune că „Dumnezeu este de partea noastră”, ar trebui să ne întrebăm: „Suntem noi de partea lui?” Ultima întrebare va invita la un sezon de auto-reflecție și rugăciune. Aceasta, la rândul său, ne pune în situația de a fi „desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.” (Evrei 13:21)