SCOPUL LECȚIEI: Să ne bucurăm învățând despre promisiunile lui Dumnezeu pentru poporul său.
TEXTUL LECȚIEI: ISAIA 65:17-25
VERSETUL DE AUR: ISAIA 65:25
„Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt”, zice Domnul.” – Isaia 65:25
CONTEXTUL LECȚIEI
Isaia 63–66 este identificabil ca o singură unitate. Aceste capitole prezintă problema păcatului abordată în capitolele 56–59, dar nu se opresc aici. Ele adaugă elemente de speranță datorită puterii lui Dumnezeu. Procedând astfel, capitolele 63–66 contrastează incapacitatea umană de a trăi în neprihănire cu capacitatea divină a lui Dumnezeu de a produce neprihănire.
Fundalul este din nou acela a ceea ce oamenii din captivitatea babiloniană – la câteva decenii în viitor de când a profețit Isaia – ar avea nevoie ca asigurări pline de speranță de zile mai bune (vezi lecția anterioară). Când vorbim despre acel exil, trebuie să-l distingem de exilul asirian al celor 10 triburi din nordul Israelului în 722 î.Cr. (2 Împărați 17:6). Cele două triburi din sudul Israelului, cunoscute în mod colectiv sub numele de Iuda, au ajuns sub dominația babiloniană în aproximativ 609 î.HC. (24:1–7). Babilonienii (cunoscuți și sub numele de caldeeni) au întețit persecuția în 597 î.Cr. când Ierusalimul s-a predat după un asediu și a suferit un exil parțial (24:8–20). Evenimentul care a umplut paharul a fost deportarea (exilul) în Babilon în 586 î.Cr.
Impactul acelui exil poate fi văzut prin reunirea textelor, printre altele, din 2 Împărați 25; 2 Cronici 36:15–21; Neemia 1:1–3; Psalmul 137; Ieremia 52; Plângeri; Ezechiel 4:1–24:14; Daniel 1:1–2; și 9:1–19. În special, ultimul dintre aceste pasaje notează că (1) pustiirea Ierusalimului va dura 70 de ani, (2) oamenii lui Iuda și Ierusalim au adus distrugerea asupra lor, refuzând să asculte de Dumnezeu, (3) blestemele revărsate asupra Iudeii erau exact ceea ce fusese prezis în Legea lui Moise și (4) Dumnezeu și-a ținut promisiunea de a aplica o astfel de pedeapsă. Previziunile pedepsei prin exil se găsesc în Levitic 26:27–33; Deuteronom 4:25–28; și 28:64–68 (comparați cu Neemia 1:8; Ieremia 9:13–16; 15:1–2, 14; Ezechiel 12:15; 20:23–24; Zaharia 7:13–14).
STRUCTURA LECȚIEI
- Sărbătorirea noi realități (Isaia 65:17-19)
- Sursa bucuriei (v. 17)
- Chemarea la bucurie (v. 18)
- Promisiunea bucuriei (v. 19)
- Noua realitate (Isaia 65:20-25)
- Viață lungă (v. 20)
- Cazare și masă (v. 21)
- Siguranță și securitate (v. 22-23)
- Dumnezeu răspunde la rugăciuni (v. 24)
- Finalul violenței (v. 25)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Ce exemple biblice puteți da cu privire la momente în care Dumnezeu s-a bucurat de poporul Său?
- Gândindu-ne la întrebarea anterioară, am putea identifica astfel de exemple și în cazul bisericii din care faceți parte?
- Ați experimentat vreo dată situații în care Dumnezeu v-a anticipat îngrijorările sau problemele?
- Cum putem să ne concentrăm mai mult pe promisiunile lui Dumnezeu și mai puțin pe problemele vieții de zi cu zi?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Isaia 65 este un text vizionar care ar trebui să-și inspire cititorii să vadă dincolo de eșecurile trecute și de ispitele aparent valabile ale prezentului. Textul ne invită să ne imaginăm o lume diferită de cea pe care am moștenit-o, o lume în care rănile vechi vor fi vindecate și talentele tuturor date de Dumnezeu vor fi folosite pentru a-i binecuvânta pe alții. Acest text oferă o viziune asupra unei lumi în care comunicarea dintre Dumnezeu și umanitate rămâne deschisă, liberă și dătătoare de viață.
Lecturarea unui text vizionar înseamnă că trebuie să gândim creativ într-un mod biblic. Astfel de texte ne cheamă să ne folosim imaginația, astfel încât să putem începe să vedem ce ar putea crea Dumnezeu în viața noastră ca indivizi și biserici. Într-o astfel de viziune, Dumnezeu este cel care creează din nou. Limbajul creației nu se aplică doar la începutul timpului, ci la o nouă eră care poate apărea atunci când oamenii care au experimentat mila lui Dumnezeu îmbrățișează posibilitățile unor moduri noi și sfinte de viață.
Textul lecției noastre avansează într-un mod dramatic. Nu îi înfățișează pe cetățenii Ierusalimului și ai lui Iuda ca fiind capabili, prin propria lor putere, să aducă lumea nouă pe care o dorește Dumnezeu. Uneori cad din nou în aceleași păcate care i-au determinat pe strămoșii lor să-și piardă patria. Așa că, dacă ar apărea o nouă situație, Dumnezeu trebuie să fie cel care o va produce.
Această viziune a unei lumi alternative continuă să exercite o influență enormă asupra creștinilor de astăzi. Texte ca acesta ne amintesc că realitatea actuală nu este nici inevitabilă, nici expresia deplină a planurilor lui Dumnezeu pentru omenire. Avem nevoie de credință să vedem și să trăm în această realitate.