SCOPUL LECȚIEI:
Să învățăm despre mulțumire și, de asemenea, în ce situații trebuie să-i mulțumim public lui Dumnezeu și când e mai bine să o facem în cămăruța noastră. Să întocmim un plan concret de aplicare în viața noastră a scopului anterior.
TEXTUL LECȚIEI: Levitic 13:45-46; Luca 17:11-19.
Versetul de aur: „Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.” Luca 17:15
CONTEXTUL LECȚIEI:
Cele două pasaje pentru lecția de azi au fost scrise la o distanță de peste 1000 de ani între ele. Însă textul din Levitic ne oferă contextul narațiunii din Luca. Leviticul 13 oferă detalii referitoare la identificarea și reglementarea bolilor de piele conform Legii. S-ar putea să fim surprinși că Legea lui Moise făcea referire și la problemele de sănătate ale poporului nu doar la cele de natură religioasă. Însă, conform legământului din Vechiul Testament, problemele de sănătate erau adeseori asociate cu pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcate. O boală de piele era de obicei tratată prin spălarea zonei afectate și carantinarea bolnavului. Dacă boala nu dispărea, atunci persoana trebuia îndepărtată total din comunitate. Acest fapt însemna o condamnare pe viață la rușine și izolare (2 Cronici 26:19-21).
O persoană bolnavă de lepră era declarată ca fiind necurată. Azi, termenul „lepră” este asociat cu boala Hansen, o boală infecțioasă care afectează sistemul nervos și care cauzează desfigurare. În schimb, termenul „lepră” în timpurile biblice descria o arie mai largă de boli de piele.
Evreii și Samaritenii împărtășeau aceeași linie strămoșească. Însă, o dată cu divizarea împărăției davidice în jurul anului 930 î. Hr., și cu luarea în robie a Împărăției de Nord, cele două grupuri s-au înstrăinat considerabil. Mai mult decât atât, amestecul, în special prin căsătorii neîngăduite de legea mozaică, dintre populația iudaică cu membrii unor popoare aduse de cuceritorii asirieni a rezultat în formarea poporului samaritean.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Necurat (Levitic 13:45-46)
- Indicatori fizici (v. 45)
- Separare socială (v. 46)
- Curățit (Luca 17:11-14)
- Rugămintea leprosului (v. 11-13)
- Răspunsul Domnului Isus (v. 14)
- Confirmat (Luca 17:15-19)
- Întoarcerea unuia dintre leproși (v. 15-16)
- Absența celorlalți nouă leproși (v. 17-19)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE:
- Care sunt circumstanțele unde trebuie să păstrăm distanța față de cei „necurați” din punct de vedere spiritual? De ce?
- Ce facem cu situațiile apărute conform textelor din Matei 28:19-20; Romani 16:17; 2 Tesaloniceni 3:14 și 2 Ioan 10:11?
- Comparând Luca 17:13 cu Matei 9:21, care sunt circumstanțele în care trebuie să ne exprimăm nevoia mai degrabă în public decât în privat? Dar invers?
- Ce putem face pentru a ne asigura că exprimarea mulțumirii față de Dumnezeu face parte din viața de zi cu zi?
- Ce sfat biblic am putea oferi unei persoane căruia i s-a spus că absența vindecării e o consecință a lipsei de credință?
APLICAȚII PRACTICE:
Lecția de azi ne învață ce înseamnă închinarea și mulțumirea biblică. Samariteanul bolnav de lepră s-a oprit, s-a întors și s-a uitat la Domnul Isus pentru ajutor fără a se lăsa distras de problemele de zi cu zi. Totodată, acesta l-a lăudat cu toată inima pe Domnul și a exprimat lucrul acesta prin propriile cuvinte. Adoptând o atitudine de închinare, Samariteanul s-a închinat Celui care l-a vindecat, fără a-și atribui sieși niciun merit în acest sens. Dumnezeu nu are nevoie de mulțumirea noastră. Însă, am fost creați pentru a da mulțumire (1 Tesaloniceni 5:18). O viață nemulțumitoare va deveni amară și rece. Dar, o inimă mulțumitoare va găsi pace și scop în orice circumstanțe.
Samariteanul lepros ne oferă un exemplu despre cum arată o inimă plină de mulțumire. Să învățăm de la acest lepros că indiferent cât de umilitoare pot fi anumite situații din viața noastră, nimic nu trebuie să ne împiedice din a da laudă și mulțumire Domnului. Singurele lucruri care ne pot împiedica în glorificarea lui Dumnezeu sunt inimile noastre egoiste și încăpățânate. De aceea, recunoscându-ne sărăcia spirituală, să cerem milă din partea lui Dumnezeu, și să-L lăudam atunci când ne face parte de ea.