SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm pasajele din Vechiul Testament citate de Pavel pentru a susține argumentul textului; să explicăm pericolul scoaterii versetului de aur din context; să dezvoltăm sau să îmbunătățim un plan personal pentru susținerea răspândirii Evangheliei (alocarea de timp, talent și/sau resurse).
TEXTUL LECȚIEI: Romani 10:5-17
VERSETUL DE AUR: Romani 10:13
„Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” – Romani 10:13
CONTEXTUL LECȚIEI
În Romani 9, apostolul Pavel introduce un nou subiect în epistola lui către Romani: rolul evreilor în planul de răscumpărare al lui Dumnezeu. Face acest lucru dintr-o pasiunea aprinsă pe care o avea pentru poporul său (îi numește „frații mei” în Rom. 9:3) și din dorința ca aceștia să Îl cunoască pe Domnul Isus care i-a schimbat radical viața(Rom. 9:1-5).
Această preocupare continuă în Romani 10, care începe cu următoarele cuvinte ale lui Pavel: „Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți.” Apostolul îi descrie pe frații lui evrei ca având râvnă, dar fiind lipsiți de pricepere. Dorința lor de a respecta Legea lui Moise, și prin urmare, de a-și urmări neprihănirea lor proprie (10:3) nu mai era întemeiată, din moment ce „Hristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea” (10:4). Noua cale pentru mântuire – prin har și credință – este pentru toată lumea. Dar, din păcate, mulți dintre „frații” lui Pavel au respins această cale.
Pavel prezintă contrastul dintre neprihănirea obținută prin respectarea legii și neprihănirea care vine prin credință.
STRUCTURA LECȚIEI
- Predicarea Cuvântului (Romani 10:5-13)
- Urcarea și coborârea (v. 5-7)
- Mărturisirea și credința (v. 8-10)
- Chemarea și mântuirea (v. 11-13)
- Vestirea Evangheliei (Romani 10:14-17)
- Trimiterea și propovăduirea (v. 14-15)
- Auzirea și ascultarea (v. 16-17)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Pavel folosește multe citate din Vechiul Testament în această lecție. De ce este important să înțelegem învățăturile Noului Testament în contextul mai larg al Vechiului Testament?
- Există situații când cuvântul pe care îl rostim cu gura este diferit de cuvântul pe care îl avem în inimă? Cum putem să ne dăm seama de aceste discrepanțe și să le adresăm, în contextul relațiilor cu frații și surorile noastre?
- Ce putem face ca biserică locală pentru a contribui la eforturile de evanghelizare – locale, naționale și internaționale? Dar la nivel personal?
- Ce ați răspunde cuiva care îl citează pe Edgar Guest: „Prefer să văd o predică, decât să aud una”?
- Cum se aplică 1 Timotei 4:15 și 1 Petru 2:12 în contextul discuției textului din Romani 10:17?
APLICAȚII PRACTICE
Credința vine în urma auzirii mesajului Evangheliei. Acest mesaj este de cele mai multe ori răspândit prin predicare. În același timp, este făcut de cunoscut prin ceea ce numim evanghelizare personală. Fiecare credincios este chemat să fie pregătit să împărtășească vestea bună, sub călăuzirea și în puterea Duhului Sfânt. Evanghelizarea este o misiune individuală, nu este responsabilitatea exclusivă a predicatorilor.
Doar pentru că acest pasaj nu spune nimic despre botez sau despre pocăință, nu înseamnă că Pavel nu le consideră importante (Romani 2:4; 6:3-4). În contextul capitolului 10 din Romani, Pavel se concentrează în special pe inimă și pe rostirea cu gura pentru a scoate în evidență faptul că pentru a avea neprihănire în fața lui Dumnezeu nu este nevoie de eforturile descrise în 10:6-7.