Credința lui Avraam – Școala duminicală – 18 iulie 2021

SCOPUL LECȚIEI:

Să ne amintim despre neprihănirea lui Avraam. În acest sens, să distingem între neprihănirea datorată faptelor și neprihănirea imputată (socotită) credinciosului prin credință. Să facem o listă de exemple prin care înțelegerea neprihănirii imputate ne va direcționa gândurile și acțiunile în săptămâna ce ne stă înainte. 

TEXTUL LECȚIEI: Romani 4:1-12

Verset de aur: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Romani 4:3b

CONTEXTUL LECȚIEI:

O problemă aparte cu care s-a confruntat apostolul Pavel se referea la rolul Legii Iudaice pentru creștinii dintre neamuri. Momentul în care Pavel scrie epistola către cei din Roma este după Conciliul de la Ierusalim când s-a stabilit că noii convertiți din rândurile neamurilor nu trebuie să respecte Legea lui Moise pentru a face parte din biserică (Fapte 15:7-11, 19-21, 28-29). Acesta a inclus renunțarea la circumcizie, act ce simboliza legea pentru evrei.

Circumcizia a fost cel mai onorat element al tradiției iudaice. Ritualul a început cu Avraam, strămoșul întregii națiuni a lui Israel. Bărbații evrei au purtat cu mândrie semnul circumciziei timp de sute de ani ca un semn fizic al separării lor față de cei dintre neamuri. Adversarii tradiționali ai lui Israel erau denigrați prin termenul peiorativ „necircumciși” (Ieremia 9:26). Orice străin care dorea să facă parte din Israel trebuia să fie circumcis (Exod 12:48). A fi bărbat evreu și necircumcis însemna a fi alungat din Israel și, deci, a nu face parte din națiunea evreiască (Geneza 17:14).

Credincioșii dintre neamuri nu au agreat că circumcizia făcea parte din închinarea înaintea lui Dumnezeu. Brutalitatea actului circumciziei a fost considerat dezgustător din punct de vedere cultural, dar și dureros din perspectiva fizică. Ca rezultat, cei dintre neamuri care erau atrași de Iudaism, dar care nu erau circumciși, au fost identificați ca fiind „temători de Dumnezeu” (Fapte 17:4, 17). Pe de altă parte, cei dintre neamuri care se converteau la Iudaism și aplicau inclusiv actul circumciziei erau numiți „prozeliți” (Matei 23:15). Celor „temători de Dumnezeu” le era interzisă participarea deplină în închinarea din cadrul templului sau din sinagogi. Întâlnirea dintre Petru și Corneliu marchează momentul când Duhul Sfânt a venit și la un grup dintre neamuri (Fapte 10:44-48), fapt ce reprezintă începutul unei noi înțelegeri referitoare la ce ar trebui și la ce nu ar trebui acceptat în biserică. 

Discuția referitoare la ce ar trebui păstrat din obiceiurile evreiești în biserică și ce era cerut celor dintre neamuri a fost, în esență, o discuție despre relația dintre credință și fapte. Cu toate că aceste două concepte pot crea anumite tensiuni, cei mai mulți creștini cred că faptele bune sunt rezultate directe ale credinței (Iacov 2:14-26 și Efeseni 2:8-9). Lucrarea ce o facem pentru Cristos este o manifestare practică a credinței din viețile noastre (2:10) și nu este o încercare de ne mântui singuri. Exemplul lui Pavel referitor la Avraam este crucial în acest sens. Pavel finalizează Romani 3 printr-un crescendo prin care este subliniat faptul că oamenii pot fi considerați justificați numai prin credință (Romani 3:30). 

STRUCTURA LECȚIEI:

1. Strămoșul lui Israel (Romani 4:1-3)
   1. Nu a fost justificat (socotit neprihănit) prin fapte (v. 1-2)
   2. Ci a fost justificat prin credință (v. 3)
2. Primirea neprihănirii (Romani 4:4-8)
   1. Nu este un câștig meritat (v. 4-5)
   2. Ci neprihănirea este o binecuvântare nemeritată (v. 6-8)
3. Tatăl celor credincioși (Romani 4:9-12)
   1. Credința nu este limitată doar celor care aplică semnul circumciziei (v. 9-10)
   2. Ci credința este dată tuturor credincioșilor (v. 11-12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE:

• Ce măsuri practice putem aplica în viața personală pentru a ne asigura că nu suntem plini de mândrie?
• Cum am putea explica distincția dintre a fi socotit neprihănit și de a fi făcut în fapt neprihănit?
• Atunci când afirmația lui Pavel conform căreia Avraam este tatăl duhovnicesc al tuturor celor care cred are impactul dorit, ce schimbări ar trebui văzute de către alții în viața noastră?
• Care este cel mai important lucru pe care îl putem face săptămâna aceasta pentru a păși pe urmele lui Avraam?

APLICAȚII PRACTICE:

Cât de mult trăiești prin credință? Dovedesc acțiunile tale că încrederea ta în Dumnezeu poate să depășească îndoielile cu care te confrunți și că rămâi ascultător de El? Credința noastră în Dumnezeu ne ajută să ne încredințăm copiii lui Dumnezeu indiferent de circumstanțe. Totodată, credința ne ghidează să ne închinăm lui Dumnezeu, iar nu banilor. Mai mult, prin credință putem să ne comportăm conform cu voia Domnului. Credința ne cere să trăim zilnic prin încrederea in Dumnezeu și în planul Său.