TEXTUL LECȚIEI: Isaia 61:8-11, Isaia 62:2-4
VERSETUL DE AUR: Isaia 61:8
„Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi voi încheia cu ei un legământ veşnic.” – Isaia 61:8
SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem care este legământul veșnic la care se face referire în acest text, și să învățăm cum putem să nu trăim în nelegiuire, ci în dreptate și curăție.
CONTEXTUL LECȚIEI
Cartea Isaia poartă numele autorului ei, „Isaia, fiul lui Amoţ” (1:1). Slujba lui Isaia s-a desfăşurat în timpul domniei a patru împăraţi din Iuda: Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia; ea însă a început numai spre sfârşitul domniei lui Ozia. Prin urmare, trebuie să se fi întins pe o perioadă de circa patruzeci de ani în a doua jumătate a secolului al VIII-lea î.Cr. Isaia precizează că în anul morţii împăratului Ozia L-a văzut pe Domnul (740 î.Cr.). El a activat în timpul când asirienii au dus Israelul în captivitate, 722 î.Cr., şi încă câţiva ani după aceea.
Nici o carte a Vechiului Testament, exceptând cartea Psalmii, nu este amintită sau citată aşa de mult ca cea a profetului Isaia. El a fost adesea denumit profetul evanghelistic, profetul Veştii Bune. Această carte este plină cu referiri la Mântuitorul care avea să vină. Numai din paginile cărţii profetului Isaia s-ar putea scoate un tablou exact despre viaţa şi activitatea pământească, despre moartea şi învierea Domnului Isus Cristos. Aceste referiri la Mesia nu se limitează numai la o parte a cărţii, ci ele se află răspândite în toată cartea.
Ultima parte a cărții, capitolele 58–66, duce învăţătura despre planul lui Dumnezeu cu Israelul, viitoarea slavă a poporului său, la punctul culminant. Ne lovim aici, ca şi în alte multe părţi ale Cuvântului lui Dumnezeu, de o puternică opoziţie între cei răzvrătiţi şi cei credincioşi. Ni se reamintește aici despre măreția și slava lui Dumnezeu. De douăzeci şi cinci de ori Dumnezeu este numit „Sfântul lui Israel” în cartea Isaia. Pentru că El este Sfântul, poate salva pe aceia care îşi pun încrederea în El şi trebuie să-i judece şi să mustre pe cei ce Îl resping şi nesocotesc poruncile Lui.
STRUCTURA LECȚIEI
- Un popor de preoți (Isaia 61:8-11)
- Atitudini și acțiuni (v. 8)
- Rezultate și reacții (v. 9-11)
- Un popor de oameni neprihăniți (Isaia 62:2-4)
- Un nume nou (v. 2)
- Numele cele vechi vor fi șterse (v. 3, 4)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Ce este mai important: să învățăm să iubim ceea ce iubește Domnul, sau să urâm ceea ce urăște El? De ce?
- De ce e important cum ne îmbrăcăm? Care este portul credinciosului?
- Ce înseamnă că vom avea un nume nou? Ce legătură are asta cu noul legământ?
- Dacă Dumnezeu ți-ar permite să-ți alegi chiar acum un nume nou, ce nume ți-ai alege având în vedere și textul din Apocalipsa 2:17?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Cartea Isaia ni-L prezintă pe Mântuitorul nostru într-un detaliu imposibil de negat. El este singura cale spre cer, singurul mijloc de obținere a harului lui Dumnezeu, singura Cale, singurul Adevăr, singura Viață (Ioan 14.6, Fapte 4.12). Știind prețul pe care l-a plătit Hristos pentru noi, cum putem neglija sau respinge „o mântuire atât de mare”? (Evrei 2.3) Avem doar câțiva ani pe pământ în care să venim la Hristos și să îmbrățișăm mântuirea pe care ne-o oferă. Nu există o a doua șansă după moarte, și veșnicia în Iad este un timp foarte lung.
Cunoști oameni care pretind că sunt credincioși în Hristos dar care au două fețe, care sunt ipocriți? Ei sunt poate cea mai bună reprezentare a felului în care Isaia a văzut națiunea lui Israel. Israelul avea o înfățișare de neprihănire, dar era doar de fațadă. În cartea Isaia, prorocul îl cheamă pe Israel să-L asculte pe Dumnezeu cu toată inima lui, nu doar în exterior. Dorința lui Isaia a fost ca aceia care i-au auzit și i-au citit cuvintele să fie cercetați să se întoarcă de la ticăloșia lor și să-și îndrepte fața spre Dumnezeu, pentru iertare și vindecare.