TEXTUL LECȚIEI: Țefania 3:14-20
VERSETUL DE AUR: Țefania 3:19
Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum. – Țefania 3:19
SCOPUL: Să identificăm elementele restaurării relației dintre popor și Dumnezeu, și să înțelegem care este semnificația fiecăruia dintre ele.
CONTEXTUL LECȚIEI
Ţefania a fost un prinţ din familia lui David care a fost chemat de Dumnezeu la slujba profeţiei. El a fost deci rudă de sânge cu împăratul Iosia, dar aceasta nu l-a împiedicat să predice un mesaj aspru. Se prea poate ca influenţa lui Ţefania să fi fost unul dintre factorii care l-au influenţat pe Iosia în mişcarea lui de trezire spirituală a ţării. El a văzut însă, asemenea lui Ieremia, că mișcarea de reformă a fost doar de suprafață, lipsită de o schimbare corespunzătoare a inimilor.
Domnia lui Iosia a adus în Iuda o vreme de întoarcere la litera şi ritualul religios din „vremurile bune”. Prima reformă a lui Iosia s-a produs în anul 628 î.Cr. în cel de al doisprezecelea an de domnie (2 Cron. 34:3-7). Împăratul a înlăturat altarele lui Baal, a dărâmat stâlpii idoleşti şi a ars oasele profeţilor mincinoşi pe altarele lor. Şase ani mai târziu (622 î.Cr.), cea de a doua mişcare de reformă condusă de Iosia s-a produs atunci când preotul Hilchia a găsit Cartea Legii în Templu (1 Cron. 34:8-35:19). Aceste două reforme au fost însă prea mici şi au venit prea târziu. Schimbarea a fost mai mult administrativă, decât spirituală (2 Imp. 22-23) Proorocul Hulda i-a spus lui Iosia că Dumnezeu apreciază intenţiile lui bune, dar că poporul neînfrânat şi neschimbat în trăirile lui va trebui pedepsit cu asprime (2 Împ. 22:15-20). Înnoirea făcută în ţară de Iosia a fost mai mult o reformă, decât o renaştere.
Nu este de mirare că Ţefania nu pomeneşte nimic despre reformele religioase ale lui Iosia. Analiza lui asupra stării spirituale a poporului a mers dincolo de straturile superficiale ale aparenţelor. Ceea ce a văzut el în starea evreilor a fost nestatornicie, păcat şi nelegiuire. Expunând public vinovăţia oamenilor, Ţefania strigă cu putere anunțând venirea „zilei Domnului”. Acest uragan al mâniei divine se va năpusti peste ţară şi o va face una cu pământul. Ţefania şi Ioel au cântat împreună oda răzbunării lui Dumnezeu asupra împărăţiei lui Iuda. Dincolo de vremea pedepsei, Ţefania vede şi el vremea îndurării şi a slavei.
În ultima parte a cărţii sale (Ţefania 3:9-20), Ţefania trece de la tema mâniei la tema restaurării. Pedeapsa nu este ţelul ultim al lui Dumnezeu. Popoarele vor fi disciplinate, dar, după aceea, Îl vor chema pe Domnul împreună şi Îi vor sluji într-un gând. Buzele popoarelor vor fi curăţite pentru ca toţi să I se poată închina şi să Îl laude. Din Iuda va supravieţui un popor mic, dar smerit şi credincios, care va lua locul căpeteniilor mândre.
STRUCTURA LECȚIEI
- Sărbătoare (Țefania 3:14, 15)
- Cum să lăudăm (v. 14)
- Pe cine să lăudăm (v. 15)
- Promisiune (Țefania 3:16-20)
- În ziua aceea (v. 16-18)
- În vremea aceea (v. 19, 20)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum putem să ne exprimăm mulțumirea față de Dumnezeu?
- Cum descrie profetul Țefania bucuria lui Dumnezeu cu privire la poporul Său mântuit?
- Cum descrie profetul Isaia bucuria lui Dumnezeu pentru poporul Său mântuit? (Vezi Isaia 65:19)
- În ce fel am putea contribui la întoarcerea la Dumnezeu a celor pierduți? Ce criterii putem utiliza pentru a distinge între lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le facem noi în acest sens, pe cele pe care vrea să le facă alții, și pe cele pe care le rezervă pentru El? (vezi v. 19, 20)
APLICAȚIE PRACTICĂ
Finalul cărții Țefania ne amintește de faptul că restaurarea poporului necesită puterea și voința lui Dumnezeu. Numai El este cel care are puterea să restaureze relația oamenilor cu El însuși. de aceea promisiunea din Țefania cu privire la restaurarea rămășiței este relevantă pentru noi astăzi: ea prevestește restaurarea relației noastre cu Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos.
Creștinii au fost eliberați din robia păcatului, însă noi încă trăim într-o lume care este prinsă în această robie. Astfel eliberarea noastă completă nu a avut loc încă. Noi avem încredere în promisiunea lui Dumnezeu cu privire la aceasta pentru El a spus, printre altele că „Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu. El ne-a şi pecetluit şi ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanţie.” (2 Corinteni 1:21, 22) Cu toate că Împărăția lui Dumnezeu încă nu s-a arătat în totalitate, lucrarea Sa de restaurare este garantată de prezența Duhului Său cel Sfânt.
Așadar trebuie să ne bucurăm și să sărbătorim aceste realități minunate! Să ne bucurăm și să exclamăm împreună cu Apostolul Pavel că suntem convinși „că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici demonii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncimea, nici orice altceva din creaţie nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!” (Romani 8:38, 39)