Text: 1 Samuel 1 Verset de aur: 1 Samuel 1:17
Prezentarea lecției:
Scopul – Să ne amintim de rugăciunea Anei și să înțelegem rolul vital al rugăciunii în vremurile de necaz și suferință
Contextul lecției:
Evenimentele din primele capitole din 1 Samuel, se desfășoară la sfârșitul unei perioade în care judecătorii au condus națiunea lui Israel. Cartea Judecători abundă cu necazuri și haos, provocate de tiparul neascultării lui Israel în raport cu Voia lui Dumnezeu. Acest tipar al rebeliunii continuă și în cartea 1 Samuel prin purtarea păcătoase a fiilor preotului Eli, Ana fiind confundată în vs.14 cu una din persoanele din acel context stricăcios.
Dar necazul Anei era de altă cauză și natură! Durerea ei era sufletească provenea din necazul de a fi fost stearpă. Ana experimenta o suferință interioară teribilă, provocată de lipsa bucuriei maternale, o bucurie de care se bucurau atâtea femei, dar de care ea era complet izolată. Într-o societate în care vocația principală a femeii era să fie mamă, infertilitatea era interpretată ca un semn al pedepsei divine și rezulta de cele mai multe ori în pierderea onoarei persoanei respective. Ana experimenta respingerea societății, întrebându-se cel mai probabil adesea, dacă și Domnul o vedea tot în acest fel? Pe lângă stigma socială, Ana avea parte de răutatea celeilalte neveste a soțului său Elcana. Ea se numea Penina și Scriptura ne spune în versetul 6 că aceasta se purta mereu rău cu Ana, vorbindu-i urât și râzând de starea ei stearpă. Această situație era foarte grea și aparent fără ieșire pentru Ana. Soțul ei ținea la ea foarte mult și o întreba mereu de ce se întristează, fără însă a înțelege profunzimea durerii din sufletul Anei, care s-ar fi bucurat nespus pentru un singur copil care să-i însenineze viața și starea.
Structura lecției
1.Plânsul Anei (1 Samuel 1:9-11)
- Vizita anuală (vs.9)
- O rugăciune disperată (vs.10,11)
2.Suspiciunea lui Eli (1 Samuel 1:12-16)
- Îndoielile lui (vs.12-14)
- Apărarea Anei (vs.15,16)
3.Verdictul lui Eli (1 Samuel 1:17,18)
- Declararea binecuvântării (vs.17)
- Retragerea în pace (vs.18)
4.Binecuvântarea Domnului (1 Samuel 1:19.20)
- Amintindu-și de Ana (vs.19)
- Răspunzând rugăciunilor ei (vs.20)
Întrebări pentru discuție
- Cum putem în mod practic să fim mai răbdători în rugăciune?
- Există situații în care e bine să-i facem juruințe lui Dumnezeu în rugăciune?
- De ce a tras Eli concluzii greșite cu privire la Ana?
- Cum a răspuns Dumnezeu rugăciunii lui Ana?
Aplicații practice
Femeile beneficiază astăzi de diverse mijloace medicale care caută să trateze problema infertilității, mijloace care nu erau disponibile în timpul Anei. Totuși, în ciuda dezvoltării tehnologice și medicale, nu este o garanție că femeile infertile vor deveni mame. Suferința infertilității rămâne o povară cu care continuă să se confrunte multe cupluri astăzi. Inima unei astfel de femei este zdrobită iar disperarea ei este incomensurabilă. Aceste femei simt la fel ca Ana altă dată, că sunt private de cea mai prețioasă experiență a vieții. De ce? se pot întreba acestea, și mai ales: De ce eu?
Povara Anei devenise imposibilă de suportat, și datorită acestei greutăți mari, Ana îi jură Domnului că, dacă va primi un fiu, ea îl va da înapoi Domnului. Facerea de juruințe este ceva mult mai specific perioadei și legii Vechiului Testament, în contrast cu învățătura Domnului Isus din Noul Testament (Matei 5:37)
Rugăciunea însă continuă să ofere alinare oricărui suflet amărât sau în suferință, fiind un mijloc de a ne aduce înaintea Domnului problemele și suferința noastră. Dumnezeul înaintea căruia Ana și-a vărsat durerile inimii este același Dumnezeu care aude rugăciunile noastre astăzi. El rămâne Stânca noastră, Cetățuia noastră, Izbăvitorul nostru, Scutul și Tăria noastră, Locul nostru de scăpare, Păstorul sufletelor noastre! El este Dumnezeul oricărei mângâieri (2 Corinteni 1:3) și Dumnezeul care cu nici un chip nu ne va părăsi (Evrei 13:5) Îndemnul Apostolului Pavel pentru Filipeni (4:6), este valabil și pentru noi astăzi: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” Ana și-a dovedit credincioșia înaintea Domnului cu mult înainte ca Apostolul Pavel să fi existat și scris. Ea a adus necazul ei înaintea Domnului, iar El în schimb și-a demonstrat credincioșia, îndepărtându-i durerea și oferindu-i binecuvântarea mult dorită și așteptată! Să nu uităm însă că nu avem garanția de a primi tot ceea ce cerem Domnului! Răspunsurile Sale: da, nu sau așteaptă fiind aliniate întotdeauna cu planurile Sale desăvârșite. Asemeni Anei, noi nu cunoaștem viitorul nostru, dar alături de ea putem afirma: „Nimeni nu este Sfânt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decât Tine; Nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru.” (2:2)
Traducerea și adaptarea: Marius Lucan