TEXTUL LECȚIEI: Matei 5:21-32 VERSETUL DE AUR: Matei 5:23-24
SCOPUL LECȚIEI: Să explicăm relația dintre gândurile păcătoase și faptele păcătoase și să elaborăm o strategie personală de monitorizare mai atentă a gândirii personale.
CONTEXTUL LECȚIEI
Mai mult ca sigur că Matei și-a scris Evanghelia după distrugerea templului din Ierusalim, care a avut loc în anul 70 dCr. După distrugerea templului, religia iudaică s-a concentrat mai puțin asupra sistemului de jertfe practicat de preoții de la templul din Ierusalim și s-a axat mai mult pe Lege și învățătorii Legii. Orice evreu care citea Evanghelia lui Matei ar fi fost foarte atent la ceea ce avea de spus Domnul Isus despre Lege. Intenția lui nu era aceea de a desființa Legea lui Moise, care interzicea uciderea și adulterul. Din contră, Domnul Isus a abordat Legea cu o atitudine de respect. În același timp, a spus că o atitudine de fățărnicie în respectarea Legii nu era de niciun folos, datorită ipocriziei din inimă.
Învățătura Domnului Isus despre neprihănire nu se rezuma doar la neprihănirea fariseilor și a învățătorilor legii, care interziceau uciderea și adulterul, ca atare, dar nu spuneau nimic despre atitudinea inimii. Învățătorii legii și fariseii erau oameni educați, respectați de oamenii de rând pentru cunoștințele lor și pentru viața lor exemplară (23:5-7). Dar Domnul Isus cunoștea inimile acestor învățători (Ioan 2:24) și i-a numit deseori ipocriți (Matei 23:13, 15, 23, 25, 29 etc.).
Următoarele învățături ale Domnului Isus sunt prezentate în trei etape. În primul rând, El numește o poruncă din Legea lui Moise, prezentată ca fiind o poruncă învățată încă din vechime. În al doilea rând, El prezintă o aplicare extinsă a acestei legi, făcută ulterior de învățătorii și interpreții legii. În al treilea rând, Isus prezintă o interpretare mai riguroasă a aceleiași legi, care abordează eliminarea sursei păcatului din inimă, nu doar acțiunea ca atare.
STRUCTURA LECȚIEI
1.Uciderea (Matei 5:21-26)
- Urmată de judecată (v. 21)
- Motivată de mânie (v. 22)
- Reconcilierea care previne (v. 23-26)
2.Adulterul (Matei 5:27-30)
- Urmat de condamnare (v. 27)
- Pofta stârnește (v. 28)
- Rezistarea care previne (v. 29-30)
3.Divorțul (Matei 5:31-32)
- Finalizat printr-un document (v. 31)
- Păcatul energizează (v. 32)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Ce metode pot folosi creștinii pentru a stinge mânia înainte ca aceasta să cadă sub incidența judecății?
- Dacă luăm în considerare mânia Domnului Isus din Marcu 11:15-17, care este diferența dintre mânia permisă și mânia păcătoasă? Este această distincție la fel pentru toată lumea, sau diferă în funcție de personalitate?
- Care sunt anumite aspecte – nu neapărat păcate – pe care creștinii ar trebuie să le elimine din viețile lor pentru evita păcatul?
- Cum ar trebui să abordeze conducătorii bisericii situația persoanelor deja divorțate care doresc să se recăsătorească, în cazul în care divorțul nu întrunește condițiile descrise de Domnul Isus în lecția de azi? Cum se aplică în acest caz învățăturile din Ieremia 3:1, Maleahi 2:16, Matei 19:3-9, 1 Corinteni 7:10-15?
APLICAȚII PRACTICE
- Mânia, adulterul, poftele; acestea nu sunt subiecte ușoare și nici plăcute. Dar există foarte mulți oameni care se confruntă cu aceste probleme sau care sunt afectați de acestea. De multe ori putem ascunde în inimă gânduri, atitudini și motivații necurate. Domnul Isus ne cheamă la o neprihănire autentică, o atitudine interioară care nu justifică și nu scuză mânia sau poftele, chiar dacă acestea nu duc la ucidere sau adulter, ca atare.
- Răspunsul adecvat la această chemare la neprihănire nu este doar un set de reguli pe care trebuie să le urmăm; este nevoie să avem dragoste pentru Dumnezeu și pentru semeni (Matei 22:34-40, Marcu 12:28-34, Luca 10:25-28, 1 Ioan 4:7-12). Isus ne arată cât suntem de lipsiți de neprihănire și cât de mult avem nevoie de harul lui Dumnezeu.
- Faptele noastre bune sunt zadarnice dacă vin dintr-o inimă întunecată. Doar când inimile noastre sunt devotate în întregime lui Dumnezeu, faptele noastre de milă și dreptate vor fi plăcute lui Dumnezeu, vor fi o slujire plăcută motivată de o viață transformată (Romani 12:1-2).
Traducerea și adaptarea: Chris Hoble