TEXTUL LECȚIEI: Luca 15:11-24 VERSETE DE AUR: Luca 15:22, 24
„Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare. […] Căci acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit.’ Și au început să se înveselească…” — Luca 15: 22, 24
SCOPUL LECȚIEI: Să ne reamintim detaliile pildei fiului risipitor; să înțelegem pilda ca o ilustrație a răspunsului lui Dumnezeu față de păcătosul care se întoarce cu pocăință; să căutăm să-i privim pe cei păcătoși din perspectiva Domnului Isus.
CONTEXTUL LECȚIEI
Pilda din lecția de astăzi este una din cele mai iubite (și adesea greșit aplicată) dintre pildele Domnului Isus; ea face parte dintr-o serie de pilde rostite în prezența liderilor religioși ai vremii. Aceștia cârteau împotriva asocierii Domnului Isus cu vameșii (colectorii de impozite) și alți păcătoși (Luca 15:1-2). Versetul 3 marchează începutul răspunsului Domnului Isus, răspuns care constă într-o serie de 3 pilde; fiecare pildă are de a face cu recuperarea a ceva pierdut: o oaie (15:4-7), o monedă (15:8-10), și un fiu risipitor (15:11-32).
Când se adresa conducătorilor vremii în pilde, Domnul Isus folosea adesea aceste povestiri ca niște săgeți bine țintite înspre fățărnicia lor. În casa lui Simon fariseul, acesta ar fi trebuit să înțeleagă din pildă că el era, de fapt, cel ce “iubește puțin” (Luca 7:47). Preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii au priceput că pilda arendașilor era spusă împotriva lor (Marcu 12:1-12). Cele trei pilde in Luca 15 se aseamănă între ele; toate sunt mesaje de mustrare contra conducătorilor cucernici care îl disprețuiau pe Domnul Isus pentru că îi primea pe păcătoși (Luca 15:2).
STRUCTURA LECȚIEI
A. Dorința fiului (Luca 15:11-12)
- Descrierea scenei (v. 11)
- Cererea fiului (v. 12a)
- Răspunsul tatălui (v. 12b)
B. Consecințele acțiunilor fiului (Luca 15:13-16)
- Lepădarea legământului (v. 13)
- Confruntarea cu lipsurile (v. 14-16)
C. Venirea în fire (Luca 15:17-19)
- Trezirea la realitate (v.17)
- Gândul pocăinței (v. 18-19)
D. Restaurarea (Luca 15:20-24)
- Primirea făcută de tatăl (v. 20)
- Mărturisirea fiului (v. 21)
- Reînnoirea legăturii (v. 22-24)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum ne putem feri de o interpretare greșită a pildelor? Care a fost motivul folosirii vorbirii în pilde? (Matei 13:10-17). Cine au fost ascultătorii? Care a fost capacitatea lor de pricepere? (Matei 15:15-16; 16:5-12).
- Cum putem interveni, ca adunare, în cazurile membrilor pe cale să urmeze exemplul fiului risipitor? Care sunt semnele prevestitoare în viețile celor ce sunt în această situație?
- Care ar trebui să fie comportamentul nostru cu cei ce se pocăiesc după ce în prealabil ne-au greșit?
- Ce are trebui să facem (adunarea) în cazul membrilor care refuză să se pocăiască și continuă să trăiască în păcat?
APLICAȚII PRACTICE
- Scopul pildei spuse de Domnul Isus nu este să ilustreze modelul de reconciliere în familie. Mai degrabă, pilda ne descrie istoria fiecăruia dintre noi, a felului în care am întors spatele lui Dumnezeu și am risipit bogățiile harului și dragostei Sale. Chiar și așa, El este gata să-l reprimească pe cel ce se pocăiește. Chiar dacă ne privește tăcut când Îi întoarcem spatele, El lasă deschisă ușa pentru întoarcerea noastră.
- Domnul Isus S-a bucurat de fiecare păcătos care s-a întors cu pocăință la Dumnezeu. Pentru vameși și păcătoși, această întoarcere a însemnat recunoașterea faptului că ceea ce se spunea despre ei era adevărat: se înstrăinaseră de poporul Domnului. A însemnat că aveau nevoie de îndurarea lui Dumnezeu; îndurare pe care au găsit-o în Isus. Căpeteniile religioase ale vremii nu au înțeles rolul Domnului Isus. El a fost și este singura sursă a milei și îndurării lui Dumnezeu. Nimeni nu este “atât de îndepărtat” încât să nu-l ajungă îndurarea lui Dumnezeu.
- Pilda aceasta poate fi interpretată la nivel personal, ca ilustrând primirea pe care o face Dumnezeu persoanelor care se pocăiesc. Mulți văd în această pildă și o temă mai largă: fiul risipitor reprezintă neamurile. În Isaia 49:6 (un text cunoscut liderilor religioși ai vremii) Dumnezeu promite că robul Său nu va ridica doar “semințiile lui Iacov” și va întoarce “rămășițele lui Israel,” ci, de asemenea, va fi “Lumina neamurilor,” și va duce “mântuirea până la marginile pământului.” (De asemenea în Faptele Ap. 13:47).