Text: Exod 16:1-15                                                     Verset de aur: Exod 16:15

Prezentarea lecției:

Scopul – Să identificăm motivele răzvrătirii israeliților împotriva lui Moise și Aaron, înțelegând modul în care Dumnezeu a răspuns nemulțumirii lor. 

Contextul lecției:

În momente de incertitudine sau îndoială, atunci când simțim că suntem la capătul frânghiei, avem nevoie de asigurarea că cineva ține de frânghie, o ține nemișcată și ne susține și pe noi. David și-a exprimat în mai multe rânduri încrederea în Domnul, în diferite circumstanțe, oriunde ar călători sau ar ajunge, sau chiar ar încerca să se ascundă … şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. (Psalmul 139:10)

După ce Domnul a scos afară pe Israel, după o robie de peste 400 de ani în Egipt, Moise a spus întregului popor: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo.” (Exod 13:3b) Mâna puternică, a fost văzută printr-o serie de urgii, demonstrând tuturor din acea vreme că Domnul era deasupra tuturor zeilor Egipteni (Exod 7-11)

Odată ieșiți din Egipt, Israeliții au uitat însă de Mâna puternică a Domnului! Când au fost prinși între carele lui Faraon și Marea Roșie au început imediat să intre în panică. L-au acuzat imediat pe Moise că i-a scos în pustiu pentru a-i conduce la moarte. (Exod 14:10-13) Moise însă a încurajat poporul folosind expresii ale credinței și asigurându-i că: Domnul va lupta pentru voi! (Exod 14:14) continuând să dovedească această realitate prin despărțirea Mării Roșii (Exod 14:15-18, 21,22) Israeliții au trecut pe uscat prin mijlocul Mării, urmând ca apele să acopere mai apoi carele Egiptenilor care-i urmăreau. Capitolul 14 din Exod se încheie cu cuvintele: „Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.”

Din nefericire însă și încrederea aceasta a fost de scurtă durată. Când oamenii au ajuns în Deșertul Sur în imediata vecinătate a Mării Roșii, au călătorit trei zile fără a găsi apă. Când au ajuns la urmă să descopere apă, la Mara, au găsit apă amară pe care nu au putut-o bea. Atunci poporul a început din nou să cârtească împotriva lui Moise, robul Domnului, iar Domnul a răspuns nevoilor lor (Exod 15:22-25)

Structura lecției

1.Acuzația oamenilor (Exod 16:1-3)

• Între Elim și Sinai (vs.1)
• Împotriva lui Moise și Aron (vs.2,3)

2.Răspunsul lui Dumnezeu (Exod 16:4-8)

• Descoperit lui Moise (vs.4-5)
• Comunicat poporului (vs.6-8)

3.Prezența lui Dumnezeu (Exod 16:9-12)

• Privirea poporului (vs.9,10)
• Ascultarea lui Moise (vs.11,12)

4.Purtarea Domnului de grijă (Exod 16:13-15)

• Carne pentru popor (vs.13)
• Mană pentru fiecare (vs.14,15)

Întrebări pentru discuție

• În textul de astăzi, care a fost principalul motiv pentru care israeliții au intrat în panică?
• Oare panica poporului a dus la răzvrătire, sau au fost și alte motive?
• Cum putem să ne întărim credința în momente de nesiguranță și îndoială?

Aplicații practice

Copiii lui Israel, odată cu ieșirea lor din Egipt, au intrat într-un teritoriu pustiu și anevoios, devenind repede nesiguri în privința resurselor lor de mâncare și apă. În ciuda nemulțumirii și cârtirilor lor colective, Domnul le-a dăruit nenumărate ajutoare vizibile arătând că El poartă de grijă nevoilor lor. Domnul nu a dat niciodată drumul frânghiei, sau poporului Său.

Adevărul este că omenirea a trăit dintotdeauna vremuri de incertitudine. Fiecare generație, într-un fel sau altul, privește la vremea sa și la viitor cu nesiguranță. Este foarte ușor să înțelegem această realitate, printr-o simplă citire a Psalmului 74, în care autorul își exprimă nemulțumirea și mânia în raport cu Domnul, întrebând: Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii pe turma păşunii Tale? (vs.1) Vremurile în care trăia psalmistul Asaf erau foarte nesigure, așa cum sunt și vremurile noastre astăzi. Vedem și astăzi o tulburare generală a omenirii în multe aspecte ale vieții. Și noi, la fel ca Israeliții altă dată, ne manifestăm temerile prin murmurări și cârtiri împotriva conducătorilor de la nivel local și chiar național.

În vremuri de incertitudine, de teamă sau nesiguranță, trebuie să ne întoarcem cu toată ființa spre adevărul subliniat astăzi, și anume că: Dumnezeu este credincios, în timpul nesiguranței sau îndoielilor noastre! Promisiunile Lui rămân adevărate, Cuvântul lui ne oferă asigurarea de care avem nevoie, și anume aceea că, atunci când mâinile oamenilor sunt slabe și nu pot fi crezute, Mâinile lui Dumnezeu rămân puternice! În ciuda dezordinii care tulburase pacea Psalmistului, el concluzionează în vs. 12 din Psalmul 74:

„Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.” David, pe de altă parte recunoaște: „Soarta mea este în mâna Ta” (Psalmul 31:15a)

Traducerea și adaptarea: Marius Lucan

Text: 1 Samuel 1                                Verset de aur: 1 Samuel 1:17

Prezentarea lecției:

Scopul – Să ne amintim de rugăciunea Anei și să înțelegem rolul vital al rugăciunii în vremurile de necaz și suferință 

Contextul lecției:

Evenimentele din primele capitole din 1 Samuel, se desfășoară la sfârșitul unei perioade în care judecătorii au condus națiunea lui Israel. Cartea Judecători abundă cu necazuri și haos, provocate de tiparul neascultării lui Israel în raport cu Voia lui Dumnezeu. Acest tipar al rebeliunii continuă și în cartea 1 Samuel prin purtarea păcătoase a fiilor preotului Eli, Ana fiind confundată în vs.14 cu una din persoanele din acel context stricăcios.

Dar necazul Anei era de altă cauză și natură! Durerea ei era sufletească provenea din necazul de a fi fost stearpă. Ana experimenta o suferință interioară teribilă, provocată de lipsa bucuriei maternale, o bucurie de care se bucurau atâtea femei, dar de care ea era complet izolată. Într-o societate în care vocația principală a femeii era să fie mamă, infertilitatea era interpretată ca un semn al pedepsei divine și rezulta de cele mai multe ori în pierderea onoarei persoanei respective. Ana experimenta respingerea societății, întrebându-se cel mai probabil adesea, dacă și Domnul o vedea tot în acest fel? Pe lângă stigma socială, Ana avea parte de răutatea celeilalte neveste a soțului său Elcana. Ea se numea Penina și Scriptura ne spune în versetul 6 că aceasta se purta mereu rău cu Ana, vorbindu-i urât și râzând de starea ei stearpă. Această situație era foarte grea și aparent fără ieșire pentru Ana. Soțul ei ținea la ea foarte mult și o întreba mereu de ce se întristează, fără însă a înțelege profunzimea durerii din sufletul Anei, care s-ar fi bucurat nespus pentru un singur copil care să-i însenineze viața și starea.

Structura lecției

1.Plânsul Anei (1 Samuel 1:9-11)

• Vizita anuală (vs.9)
• O rugăciune disperată (vs.10,11)

2.Suspiciunea lui Eli (1 Samuel 1:12-16)

• Îndoielile lui (vs.12-14)
• Apărarea Anei (vs.15,16)

3.Verdictul lui Eli (1 Samuel 1:17,18)

• Declararea binecuvântării (vs.17)
• Retragerea în pace (vs.18)

4.Binecuvântarea Domnului (1 Samuel 1:19.20)

• Amintindu-și de Ana (vs.19)
• Răspunzând rugăciunilor ei (vs.20)

Întrebări pentru discuție

1. Cum putem în mod practic să fim mai răbdători în rugăciune?
2. Există situații în care e bine să-i facem juruințe lui Dumnezeu în rugăciune?
3. De ce a tras Eli concluzii greșite cu privire la Ana?
4. Cum a răspuns Dumnezeu rugăciunii lui Ana?

Aplicații practice

Femeile beneficiază astăzi de diverse mijloace medicale care caută să trateze problema infertilității, mijloace care nu erau disponibile în timpul Anei. Totuși, în ciuda dezvoltării tehnologice și medicale, nu este o garanție că femeile infertile vor deveni mame. Suferința infertilității rămâne o povară cu care continuă să se confrunte multe cupluri astăzi. Inima unei astfel de femei este zdrobită iar disperarea ei este incomensurabilă. Aceste femei simt la fel ca Ana altă dată, că sunt private de cea mai prețioasă experiență a vieții. De ce? se pot întreba acestea, și mai ales: De ce eu?

Povara Anei devenise imposibilă de suportat, și datorită acestei greutăți mari, Ana îi jură Domnului că, dacă va primi un fiu, ea îl va da înapoi Domnului. Facerea de juruințe este ceva mult mai specific perioadei și legii Vechiului Testament, în contrast cu învățătura Domnului Isus din Noul Testament (Matei 5:37)

Rugăciunea însă continuă să ofere alinare oricărui suflet amărât sau în suferință, fiind un mijloc de a ne aduce înaintea Domnului problemele și suferința noastră. Dumnezeul înaintea căruia Ana și-a vărsat durerile inimii este același Dumnezeu care aude rugăciunile noastre astăzi. El rămâne Stânca noastră, Cetățuia noastră, Izbăvitorul nostru, Scutul și Tăria noastră, Locul nostru de scăpare, Păstorul sufletelor noastre! El este Dumnezeul oricărei mângâieri (2 Corinteni 1:3) și Dumnezeul care cu nici un chip nu ne va părăsi (Evrei 13:5) Îndemnul Apostolului Pavel pentru Filipeni (4:6), este valabil și pentru noi astăzi: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” Ana și-a dovedit credincioșia înaintea Domnului cu mult înainte ca Apostolul Pavel să fi existat și scris. Ea a adus necazul ei înaintea Domnului, iar El în schimb și-a demonstrat credincioșia, îndepărtându-i durerea și oferindu-i binecuvântarea mult dorită și așteptată! Să nu uităm însă că nu avem garanția de a primi tot ceea ce  cerem Domnului! Răspunsurile Sale: da, nu sau așteaptă fiind aliniate întotdeauna cu planurile Sale desăvârșite. Asemeni Anei, noi nu cunoaștem viitorul nostru, dar alături de ea putem afirma: „Nimeni nu este Sfânt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decât Tine; Nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru.” (2:2)

Traducerea și adaptarea: Marius Lucan

Text: Geneza 19:1,4,5,15-26,29       Verset de aur: Geneza 19:29

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem modul în care textul de astăzi demonstrează atât judecata cât și mila lui Dumnezeu. 

Contextul lecției:

Lot era nepot al marelui patriarh Avraam. El este prima dată menționat în Biblie în genealogia fratelui lui Avraam (vezi Geneza 11:27). Lot l-a însoțit pe Avraam și casa acestuia, atunci când au călătorit din Ur în Canaan (Geneza 11:31). După o scurtă perioadă de ședere în Egipt, familia s-a întors într-o zonă sudică, acolo unde seminția lui Iuda avea să se așeze după câteva secole (Geneza 13:1,3) Atunci când au izbucnit disputele teritoriale, Avraam i-a dat nepotului său posibilitatea de a alege pământul cel mai bun (Geneza 13:8,9). Lot a privit cu mare satisfacție la pământul din vecinătatea Sodomei și Gomorei s-a stabilit în acea zonă.

Locația exactă a Sodomei și Gomorei, este incertă, unii cercetători considerând că aceste cetăți se aflau în ce însemna mai târziu teritoriul lui Moab (Isaia 15:5, Ieremia 48:33,34)

Alături de Țoar, Sodoma și Gomora sunt amintite ca fiind cetățile din câmpia Iordanului (Geneza 13:10-12)

Geneza 13:13 oferă o descriere foarte îngrijorătoare a locuitorilor din acea zonă: Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului. Lot este unul din personajele întortocheate ale Scripturii. Deși a înțeles cel mai probabil, de la unchiul său Avraam, standardele neprihănirii lui Dumnezeu, ca unul care este prezentat în Noul Testament că își chinuia sufletul în mijlocul Sodomei, deși este descris în 2 Petru 2:7 ca un neprihănit între cei din vremea lui, vedem totodată că Lot devenise cumva atașat de Sodoma, în ciuda tensiunii dintre neprihănirea sa și răutatea cetății în care locuia. Păcatele din Sodoma și Gomora provocau însă începerea judecății lui Dumnezeu peste acea zonă, iar Avraam în mijlocirea sa înaintea Domnului, reuși-se să ajungă la cifra de 10 oameni neprihăniți, pentru care Domnul să nu nimicească cetățile. Din nefericire în ambele cetăți nu s-au găsit împreună, zece oameni neprihăniți. (Geneza 18:20.22-33)

Structura lecției

1.Avertismentele lui Dumnezeu (Geneza 19:1,4,5,15-23)

• Vizita Îngerească (vs.1,4,5,15-17)
• Ezitarea (amânarea) lui Lot (vs.18-20)
• Determinismul Îngerilor (vs.21-23)

2.Judecata lui Dumnezeu (Geneza 19:24-26)

• Peste Sodoma și Gomora (vs.24-25)
• În dreptul soției lui Lot (vs.26)

3.Mila lui Dumnezeu (Geneza 19:29)

• Aducerea aminte a lui Avraam (vs.29a)
• Salvarea lui Lot (vs.29b)

Întrebări pentru discuție

• De ce unii oameni ignoră avertismentele lui Dumnezeu?
• Ce măsuri am putea lua pentru a fi mai atenți la ceea ce spune Dumnezeu?
• Cum se manifestă mila lui Dumnezeu în textul de astăzi? Ce învățăm despre caracterul lui Dumnezeu?

Aplicații practice

Atunci când oamenii aud despre Sodoma și Gomora, ei se gândesc în mod automat la mânia și asprimea judecății divine, asupra acestor cetăți! Este important însă să observăm că în egală măsură cu judecata, se desfășoară și mila Domnului, atunci când citim despre salvarea lui Lot! Lot ajunge să înțeleagă că i s-a arătat har și bunătate prin faptul că a fost scăpat de nenorocire. Chiar și în aceste condiții extrem de favorabile, el încearcă să negocieze locul în care să fugă (Geneza 19:19). Îngerul cu care vorbea Lot, nu își pierde răbdarea ci îi ascultă cererea. Scădințele caracterului lui Lot, menționate în această întâmplare, nu trebuie însă să ne distragă atenția de la puterea și perfecțiunea caracterului lui Dumnezeu! Învățăm din această lecție că bunatatea îndurării divine și groaza judecății Sale coexistă și ies împreună în evidență! Suntem chemați să fim nespus de recunoscători, ca unii care înțelegem că Domnul Isus a luat asupra lui judecata divină, pentru ca Dumnezeu să-și poată revărsa mila peste noi! La fel ca Lot, și noi trăim deranjul și chinurile tendințelor păcătoase din societatea și cultura modernă (compară cu 2 Petru 2:6-10) raportându-le la Scriptură și la viața Creștină! Dar, la fel ca Lot, putem deveni ușor atașați lucrurilor sau chiar plăcerilor din această lume, Domnul Isus avertizându-ne în pilda semînătorului, că acestea pot îneca viața spirituală din noi (Luca 8:14)

Traducerea și adaptarea: Marius Lucan

TEXTUL LECȚIEI: Efeseni 5:21-33           VERSETUL DE AUR: Efeseni 5:21

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem cum afectează trăirea creștină rolul de soț/soție; să explicăm faptul că interpretarea versetului din Efeseni 5:21 ca „toți trebuie să se supună tuturor” este falsă; să explicăm motivul pentru care căsătoriile creștine sunt cele autentice.

CONTEXTUL LECȚIEI

Epistola lui Pavel către Efeseni este una din cele patru epistole scrise de Pavel din închisoare, când era ținut sub arest de armata romană. Scrisoarea se împarte în două părți: o discuție despre natura Evangheliei (capitolele 1-3) și o discuție despre trăirea din perspectiva Evangheliei (capitolele 4-6).

A doua parte prezintă clar faptul că trăirea creștină își are sursa în credința creștină. Aceasta începe cu încurajarea „să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o” (Efeseni 4:1). A umbla într-o manieră vrednică de chemarea creștină înseamnă a trăi precum Domnul Isus, imitându-L pe El, trăind pentru a-i binecuvânta pe alții, nu pe sine (5:1-2).

STRUCTURA LECȚIEI

1.Tranziție (Efeseni 5:21)

2.Soțiile și Domnul (Efeseni 5:22-24)

• Ce să facă (v. 22)
• Motivația (v. 23-24)

3.Soții și Cristos (Efeseni 5:25-32)

• Un model de urmat (v. 25)
• Rezultatele așteptate (v. 26-27)
• O realitate ce trebuie acceptată (v. 28-32)

4.Rezumat (Efeseni 5:33)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Ce poți să faci pentru ca Efeseni 5:21 să devină mai real în viața ta? Cum vor putea vedea cei din jur aceste schimbări?
2. Care sunt câteva aspecte sănătoase din punct de vedere spiritual prin care poate o soție să dea dovadă de ascultare față de soțul ei? Cum facem distincția dintre ascultarea duhovnicească și cea neduhovnicească?
3. Care sunt câteva aspecte sănătoase din punct de vedere spiritual prin care soții pot da dovadă de jertfă de sine din dragoste în căsătoriile lor? Cum facem distincția dintre căile duhovnicești și cele neduhovnicești?
4. Cum poate să își îmbunătățească biserica programul de consiliere premaritală ținând cont de lecția de azi? Discutați despre beneficiile și dezavantajele obligativității participării la un astfel de program.

APLICAȚIE PRACTICĂ

Sub călăuzirea Duhului Sfânt, Pavel prezintă în acest text, în mod clar și concis, natura relațiilor și rolurilor din familie, din perspectivă biblică. Acest model, bazat pe supunere, iubire și respect reciproc, a fost atacat atât în primul secol, când a fost scrisă această epistolă, cât și în prezent. Exemplele pe care trebuie să le urmeze atât soția cât și soțul sunt de așa natură încât nu lasă loc pentru egoism sau abuz.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: Rut 3:1-6, 8-12, 16-18          VERSETUL DE AUR: Rut 3:10

SCOPUL LECȚIEI: Să studiem scopul vizitei lui Rut la aria de treierat a lui Boaz, să înțelegem că, în contextul cultural respectiv, faptele lui Rut și Boaz au fost făcute cu deplină integritate și să identificăm o modalitate concretă de a da dovadă de mai multă integritate în relațiile personale.

CONTEXTUL LECȚIEI

Deoarece Rut și-a părăsit țara din loialitate pentru soacra ei, Naomi a considerat că este responsabilitatea ei să îi asigure lui Rut un viitor. În mod obișnuit, această responsabilitate legată de protecție și de aranjarea căsătoriei ar fi căzut asupra tatălui, sau a unui alt bărbat din familie. Datorită situației neobișnuite în care se aflau, cele două femei au fost nevoite să își poarte singure de grijă.

Deoarece această lecție se ocupă de propunerea făcută de Rut lui Boaz, trebuie să abordăm întrebările legate de legalitatea căsătoriei dintre un israelit și o moabită. Legea stipula că moabiții nu făceau parte din adunarea Domnului (Deuteronom 23:3, Neemia 13:1). Această excludere presupune și interdicția unei căsătorii mixte, deoarece copiii rezultați dintr-o astfel de căsătorie nu ar fi putut fi incluși în viața spirituală a lui Israel.

Rut și-a exprimat loialitatea fără nicio reținere față de Dumnezeul lui Israel și a rupt orice legături cu Moabul (Rut 1:16-17). Datorită acestui lucru, se poate spune că ea a fost adoptată în poporul legământului. Astfel, chiar dacă ea era de origine moabită, nu exista pericolul ca ea să îndrepte urmașii familiei lui Elimelec către idolii păgâni.

Din moment ce ea s-a alipit în întregime de Dumnezeu, Rut s-a angajat să urmeze legile lui Dumnezeu pentru poporul Lui, inclusiv cea privitoare la recăsătorie, întrucât trebuia să dea un urmaș soțului ei decedat (Deuteronom 25:5-10). Această practică exista pentru ca moștenirea celui decedat să nu dispară odată cu el, dar și pentru purtarea de grijă a văduvei. Prin această practică a leviratului, ea urma să câștige atât un soț cât și un copil.

STRUCTURA LECȚIEI

1.Acasă (Rut 3:1-6)

• Porunca lui Naomi (v. 1-4)
• Rut ascultă porunca (v. 5-6)

2.La aria de treierat (Rut 3:8-12)

• Propunerea lui Rut (v. 8-9)
• Perspectiva lui Boaz (v. 10-12)

3.Revenirea acasă (Rut 3:16-18)

• Relatarea lui Rut (v. 16-17)
• Sfatul lui Naomi (v. 18)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Care ar trebui să fie criteriile în baza cărora biserica locală decide pe cine are obligația de a ajuta și pe cine nu este obligată să ajute? Care ar trebui să fie criteriile personale pentru ajutarea altora?
2. Cum rezolvăm situațiile în care acțiunile noastre, chiar dacă îndreptățite și corecte, creează impresia în ochii altora că evităm să ne asumăm o anumită responsabilitate și încercăm să o pasăm altcuiva?
3. Cum putem să încurajăm pe cineva care se află într-o situație în viață când cea mai bună abordare este așteptarea (lipsa de acțiune)?

APLICAȚII PRACTICE

1. Integritatea este o calitate rară în zilele noastre. Căutați în text elemente care dovedesc integritatea acțiunilor lui Naomi, Rut și Boaz (răspunsuri posibile: Naomi a căutat cu adevărat binele lui Rut; Naomi a vrut să îl cinstească pe soțul ei prin faptul că a dorit ca acesta să aibă moștenitori; Rut a dat dovadă de încredere în sugestia lui Naomi, când s-a prezentat în fața lui Boaz; Rut nu s-a prezentat lui Boaz într-o manieră nepotrivită; Boaz nu a profitat de Rut, ci a cinstit-o pe ea și pe Naomi dându-le mai mult orz; Boar a recunoscut faptul că o altă rudenie apropiată avea întâietate în acest caz.)

1. Niciun alt aspect al vieții nu este atât de atacat, din această perspectivă, ca legământul de căsătorie, care este unul dintre cele mai sacre legăminte pe care le putem face în viață. Acest pasaj ne oferă câteva modele demne de urmat.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: Rut 1:6-11, 14-18          VERSETUL DE AUR: Rut 1:16

SCOPUL LECȚIEI: Să ne amintim de decizia dramatică a lui Rut de a o însoți pe Naomi la revenirea acesteia din Moab în Israel; să explicăm felul în care deciziile luate de Rut, Naomi și Orpa au fost influențate de contextul istoric; să elaborăm un plan de ajutorare a unei persoane care a suferit o pierdere recentă și/sau care suferă de singurătate.

CONTEXTUL LECȚIEI

Istoria lui Rut are loc în perioada Judecătorilor, care a durat între 1370 și 1050 îCr, o perioadă întunecată din punct de vedere spiritual pentru poporul Israel. Revelațiile divine prin profeți erau rare (1 Samuel 3:1) iar majoritatea populației abandonase învățăturile legământului mozaic și se închina idolilor. În acest context, istoria lui Rut reprezintă o rază de lumină, arătând că nu tot poporul Israel era idolatru. Mai existau oameni care trăiau după voia și planul lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament întâlnim ne-evrei care L-au recunoscut pe Dumnezeul lui Israel ca Dumnezeu suprem. După ce a aflat de eliberarea poporului din Egipt, Rahab L-a recunoscut pe Domnul ca Dumnezeu în cer și pe pământ (Iosua 2:811). După ce a fost vindecat de lepră, sirianul Naaman a declarat că nu este niciun alt dumnezeu decât Dumnezeul lui Israel (2 Împărați 5:15). În unele situații, ne-evreii au recunoscut măreția Dumnezeului lui Israel mai bine decât evreii (1 Împărați 16:29-34; 17:7-24; Luca 4:25-27).

Cartea din Biblie din care studiem astăzi poartă numele unei femei care nu era din Israel. În momentul în care începe istoria de azi, Naomi locuise în Moab de 10 ani. Ea a fost nevoită să părăsească Betleemul împreună cu familia ei, din cauza foametei.

STRUCTURA LECȚIEI

1.Prima pledoarie (Rut 1:6-10)

• Revenirea în Iuda (v. 6-7)
• Revenirea în Moab (v. 8-9)
• Decizia văduvelor (v. 10)

2.A doua pledoarie (Rut 1:11, 14)

• Situația disperată a văduvei (v. 11)
• Plecarea fiicei (v. 14)

3.A treia pledoarie (Rut 1:15-18)

• Sfatul din partea mamei (v. 15)
• Decizia fiicei (v. 16-18)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum putem dovedi bunătatea lui Dumnezeu față de o persoană care are nevoie de călăuzire/direcție în viață? Cum se manifestă această bunătate față de un prieten apropiat și cum se manifestă față de o persoană necunoscută?
2. Ce poți să faci/spui unei persoane care este gata să ia o decizie majoră în viață când este copleșit(ă) de durere?
3. Ce ai spune unei persoane care este hotărâtă să Îl urmeze pe Domnul Isus cu orice preț? Când și cum ai menționa avertizarea din Luca 14:25-33?

APLICAȚII PRACTICE

1. Această relatare ni-L prezintă pe Dumnezeul lui Israel ca un Dumnezeu căruia îi pasă de cei nevoiași; uneori în mod direct, dar de cele mai multe ori prin faptele celor care trăiesc în ascultare. Discutați această istorie în paralel/contrast cu pilda bunului Samaritean (Luca 10:25-37).
2. Noi suntem instrumentele pe care Dumnezeu vrea să le folosească pentru a se îngriji de cei săraci și lipsiți. Iacov 1:27 ne spune că „religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.“

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: 1 Samuel 18:1-5; 1 Samuel 19:1-7          VERSETUL DE AUR: 1 Samuel 18:1

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem semnificația legământului dintre Ionatan și David și relația specială de prietenie dintre cei doi.

CONTEXTUL LECȚIEI

În ordinea creștină a cărților Vechiului Testament, 1 și 2 Samuel sunt incluse în categoria cărților istorice (Iosua – Estera). Aceaste cărți imortalizează trecerea de la teocrație (conducerea nemijlocită a lui Dumnezeu) către monarhie (conducerea țării de un rege).

Samuel este un personaj important în istoria poporului Israel, deoarece el a fost ultimul judecător și primul profet (Fapte 3:24; 13:20). Poporul Israel, săturați de abuzurile fiilor lui Samuel, i-au cerut lui Samuel să le dea un rege ca să fie „ca toate neamurile” (1 Samuel 8:20). Acest lucru a fost în directă contradicție cu dorința lui Dumnezeu pentru Israel, care era ca ei să fie un popor sfânt, preoțesc, conduși de El (Exod 19:6; 1 Samuel 12:12-16).

Domnul i-a cerut lui Samuel să avertizeze poporul cu privire la consecințele negative ale faptului de a deveni ca celelalte națiuni, dar totuși El le-a îndeplinit dorința de a avea un împărat. Domnul l-a ales pe Saul, dar Saul nu a ascultat întru totul de poruncile lui Dumnezeu (13:7-14; 15). Prin urmare, Domnul i-a cerut lui Samuel să îl anunțe pe Saul că a fost respins și l-a îndrumat să îl ungă pe David ca urmaș la tron, încă din timpul vieții lui Saul (13:14; 16:1).

STRUCTURA LECȚIEI

1.Încheierea legământului (1 Samuel 18:1-5)

• Uniți prin prietenie (v. 1)
• În slujba țării (v. 2)
• Iubire reciprocă (v. 3-4)
• Numit în poziție de responsabilitate (v. 5)

2.Respectarea legământului (1 Samuel 19:1-7)

• Complotul (v. 1a)
• Planul (v. 1b-3)
• Apărarea (v. 4, 5)
• Promisiunea (v. 6)
• Reîntâlnirea (v. 7)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum putem să ne asigurăm că prieteniile noastre sunt autentice și nu bazate pe interese?
2. Care ar fi câteva modalități moderne de manifestare ale unei prietenii speciale, ca cea dintre Ionatan și David?
3. Dacă biserica ar avea o lucrare de reconciliere a relațiilor dintre prieteni și rudenii, cum vă imaginați că ar funcționa această lucrare?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Legământul făcut cu David l-a pus pe Ionatan într-o poziție dificilă. Când a aflat de planul nedrept al împăratului împotriva prietenului lui cel mai apropiat, el a riscat să fie ostracizat de tatăl său (în cel mai bun caz) sau chiar să fie omorât (în cel mai rău caz). Cu toate acestea, Ionatan și-a ținut legământul față de David, fără a-și încălca loialitatea față de tatăl său, și în acest fel a realizat reconcilierea dintre David și Saul. Lui Dumnezeu îi place când ne ținem promisiunile. Acest lucru este adevărat în cazul promisiunilor simple, cum ar fi promisiunea de a fi acasă la timp pentru cină, cât și în cazul promisiunilor majore, cum ar fi împlinirea legământului de căsătorie.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: Matei 7:1-6, 15-23           VERSETE DE AUR: Matei 7:15-16

SCOPUL LECȚIEI: Să studiem principiile date de Domnul Isus pentru evaluarea faptelor bune; să înțelegem situațiile în care se aplică porunca Domnului Isus de a nu judeca și situațiile în care această poruncă nu se aplică; să identificăm, fiecare personal, atitudinea pe care o avem față de o anumită persoană (condamnare, dragoste divină, sau acceptarea unei conduite păcătoase).

CONTEXTUL LECȚIEI

Orice societate organizată (de exemplu, națiunea lui Israel din Vechiul Testament) are nevoie de judecători care să rezolve disputele apărute între oameni (vezi Exod 18:13-27; Ezra 7:25). Deuteronom 25:1 definește rolul judecătorilor lui Israel ca fiind cei care decid ca „celui nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osândească.” A face opusul – să ierți pe vinovat și osândești pe nevinovat – este o scârbă înaintea Domnului (Proverbe 17:15).

Domnul este judecătorul suprem al întregului pământ (Psalmul 82:8, 105:7). Când judecă, Dumnezeu nu consultă niciun cod de legi, pentru că El este autorul legii. Judecătorii umani se bazează pe legi și sistemul funcționează bine când legile sunt clare și echitabile și sunt aplicate cu imparțialitate. Oamenii însă sunt supuși greșelilor și chiar și judecătorii pot fi corupți sau nedrepți (Luca 18:6).

În timpul lucrării Lui, Domnul Isus nu adoptat rolul de judecător (vezi Luca 12:14). Dar învățăturile Lui conțin distincții morale care identifică ce este drept și nedrept. Domnul Isus nu a ezitat să expună ipocrizia, să identifice lipsa de onestitate, și în acest fel, să judece. Dar El nu se oprește doar la aplicarea strictă a legilor; El a judecat faptele oamenilor în funcție de motivație intrinsecă și în funcție de standarde mai înalte, cum ar fi iubirea aproapelui.

STRUCTURA LECȚIEI

1.Lipsa de judecată (Matei 7:1-6)

• Avertizarea celor tentați să judece (v. 1-2)
• Mustrare pentru ipocriți (v. 3-5)
• Sfaturi pentru învățătorii lipsiți de discernământ (v. 6)

2.După roade îi veți cunoaște (Matei 7:15-23)

• Roadele profeților mincinoși (v. 15-20)
• Minunile făcute de făcătorii de minuni falși (v. 21-23)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. În ce situații este mai bine să confruntăm ipocrizia in mod direct (Matei 23:13-15), spre deosebire de o abordare indirectă (Matei 21:45)?
2. Cum știm care este cel mai bun răspuns la lupii spirituali din biserică (reabilitarea sau eliminarea învățătorilor falși din biserică)? Citiți Romani 16:17, 1 Corinteni 5; 2 Corinteni 2:14-3:9; Tit 3:10; Iuda 22, 23.
3. În ce mod putem să ne dăm socoteala unii altora cu privire la faptele bune pe care ar trebui să le facem, dar nu le facem, pentru Împărăție?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Dacă timpul permite, organizați o discuție pe două grupuri. Primul grup susține situațiile când suntem chemați să judecăm (Matei 7:15-23, Ioan 7:24b, 1 Corinteni 5:12b-13, Filipeni 3:2, 1 Ioan 4:1); al doilea grup susține situațiile în care suntem chemați să nu judecăm (Matei 7:1-6, Ioan 7:24a, 1 Corinteni 5:12a, Romani 14:10-13, Iacov 4:11-12).

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble