SCOPUL LECȚIEI: să spunem pe scurt de ce trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeu, în baza textului Psalmilor 146 și 150, să oferim exemple scripturale ale ocrotirii dumnezeiești descrise în acești psalmi și să căutăm un exemplu al grijii lui Dumnezeu în viața noastră, pentru care să scriem o scurtă rugăciune de mulțumire.
TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 146
VERSETUL DE AUR: „Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.” (Psalmul 146:2)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Cartea Psalmilor se încheie cu cinci psalmi de laudă (Psalmii 146–150). Fiecare dintre acești psalmi începe cu îndemnul de a lăuda pe Domnul, ceea ce sugerează că există legături comune între ei (vezi Psalmii 146:1; 150:1, mai jos). Unii au sugerat că declarația inițială, „Lăudați pe Domnul” (Psalmul 146:1, mai jos), este de fapt titlul scrierii. Atât autorul, cât și data compoziției sunt necunoscute.
Psalmul 146 și Psalmul 150 sunt capetele de carte ale acestui ultim grup. În același timp, acești doi psalmi au elemente distinctive. Psalmul 146 îndeamnă cititorul să se bazeze exclusiv pe Dumnezeu și Îl laudă pentru a ilustra că Dumnezeu este demn de încredere și minunat. Pe de altă parte, Psalmul 150 reprezintă un apel cât se poate simplu la a-L lăuda pe Dumnezeu. În amândoi psalmii, însă, psalmistul reiterează nevoia de a reflecta la faptele mărețe ale lui Dumnezeu și de a arăta recunoștință pentru ele.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Laudă (Psalmul 146:1-2)
- Domnul (v. 1)
- Îndemn (v. 2)
- Încredere (Psalmul 146:3-10)
- Îndreptată greșit spre stăpânitori pământești (v. 3-4)
- Îndreptată desăvârșit spre Dumnezeu (v. 5-10)
- Îndemn (Psalmul 150:1-6)
- Unde (v. 1)
- De ce (v. 2)
- Cum (v. 3-5)
- Cine (v. 6)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Care sunt beneficiile pe care le poți obține lăudându-L toată viața ta pe Dumnezeu, chiar dacă nu știi ce se va întâmpla?
- Care aspecte ale creației îți inspiră încredere cu privire la credincioșia lui Dumnezeu?
- Care crezi că este responsabilitatea credincioșilor față de oameni precum cei menționați în Psalmul 146:7-9?
APLICAȚII PRACTICE:
Aceia dintre noi care ne-am bucurat de un tată pământesc, probabil că l-am și lăudat în sinea noastră. Am văzut tot ceea ce a făcut pentru noi și felul în care ne-a purtat de grijă, lucru pentru care l-am admirat.
Se întâmplă deseori, însă, să nu reușim să-L lăudăm la fel și pe Tatăl nostru ceresc. Primim binecuvântările Sale ca și când le-am merita, ca și când ne-ar fi date de natură și nu de un Dumnezeu iubitor. Ne lăudăm cu ceea ce au făcut alți oameni pentru noi, dar nu împărtășim altora toate felurile în care Și-a arătat Dumnezeu îndurarea față de noi. Dimpotrivă, avem tendința să murmurăm și să ne plângem de dificultățile vieții. Psalmii 146 și 150 ne îndeamnă să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru toate faptele bune pe care le-a făcut El și pe care continuă să le facă pentru noi. Atunci când ne adunăm împreună să-L lăudăm pe Tatăl nostru ceresc, nu doar respectăm îndemnurile Scripturii, ci ne și apropiem tot mai mult de Dumnezeu și de alți credincioși. În plus, atunci când ne reamintim despre toate binecuvântările lui Dumnezeu în viața noastră și medităm la ele, ne creștem recunoștința față de El, dar și imunitatea față de nemulțumire. Ajungem să apreciem mai mult binecuvântările lui Dumnezeu și să ne găsim bucuria în viață, chiar și atunci (sau mai ales atunci) când trecem prin circumstanțe dificile.