SCOPUL LECȚIEI: să explicăm cadrul și structura primei sărbătoriri a Paștelor, menționată în Exodul 12, să evaluăm semnificația faptului că Iosia a reluat sărbătorirea Paștelor pentru relația continuată a Israelului cu Dumnezeu și să ne formulăm un plan de revitalizare a unui obicei spiritual pe care l-am neglijat.
TEXTUL LECȚIEI: 2 Cronici 35:1-6, 16-19
VERSETUL DE AUR: „Iosia a prăznuit Paștele în cinstea Domnului la Ierusalim și au jertfit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi.” (2 Cronici 35:1)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Lecția zilei de astăzi ne duce în anul 623 î.Cr., „în al optsprezecelea an al domniei lui Iosia,” împăratul Iudei (2 Cronici 35:19). Ne mutăm astfel mai departe cu 336 de ani după ce regele Solomon binecuvântează templul în anul 959 î.Cr. (lecția a doua) și la 79 de ani de la rugăciunea împăratului Ezechia în anul 702 î.Cr.(lecția a treia). Anul 623 î.Cr. plasează evenimentele lecției de astăzi la 100 de ani de la momentul în care Imperiul Asirian a trimis în exil cele 10 triburi nordice ale Israelului (2 Împărați 17). Fără știrea iudeilor de la vremea aceea, urmau și ei să fie exilați doar 37 de ani mai târziu (adică în anul 586 î.Cr.).
Împărăția de 31 de ani a lui Iosia (641-609 î.Cr.) peste regatul sudic al Iudei a reprezentat un moment de recuperare de la consecințele păcatului. Acesta a fost un rezultat direct al conducerii evlavioase a lui Iosia (2 Cronici 34:2-7). În cursul curățirii țării și a renovării templului, un preot „a găsit cartea Legii Domnului, dată prin Moise” (34:14). Unii cred că ar fi fost vorba despre o copie a cărții Deuteronomul (vezi terminologia folosită în Deuteronomul 29:21; 30:10; 31:26).
Regele Iosia se cutremură când aude citită această carte (2 Cronici 34:19). Trece imediat la fapt, primind atât vești bune cât și rele (34:20-28). Chiar și așa, a continuat să aibă o stăpânire evlavioasă, atât prin vorbe cât și prin fapte (34:29-33). Printre deciziile sale s-a numărat reinstituirea sărbătorii Paștelui. Sărbătoarea aceasta trecută în uitare fusese instituită cu peste 800 de ani în urmă, cu scopul de a marca eliberarea divină din robia Egiptului (Exodul 12; Deuteronomul 16:1-2). Revigorarea acestei sărbători este subiectul principal al acestei lecții.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Pregătirea (2 Cronici 35:1-6)
- Se face o hotărâre (v. 1a)
- Se stabilește data (v. 1b)
- Se numesc preoții (v. 2)
- Sunt instruiți leviții (v. 3-6)
- Sărbătoarea (2 Cronici 35:16-19)
- Printr-o poruncă (v. 16)
- Cu un ospăț (v. 17)
- Prin comparație (v. 18-19)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum îi putem încuraja pe cei care s-au dedicat pe deplin lucrării în biserică?
- Cum îți poți dezvolta un plan cu ajutorul căruia să-ți pui deoparte șapte zile consecutive în care să adopți un nou obicei spiritual care să-ți întărească credința în Dumnezeu?
- Cum poți comemora și sărbători lucrarea și credincioșia lui Dumnezeu împreună cu colegii tăi de curs?
- În ce fel se aplică conținutul lecției de astăzi la publicul zilelor noastre?
APLICAȚII PRACTICE:
Atunci când a luat hotărârea de a sărbători din nou Paștele, Iosia a devenit un model al credincioșiei față de obiceiuri, o credincioșie care venea din inima sa. Dumnezeu a instituit o serie de ritualuri prin noul legământ. Cel puțin două ne vin în minte în momentul de față: botezul și Cina Domnului. Botezul este o repunere în scenă a înmormântării și învierii Domnului nostru Isus Cristos (Romani 6:3-4; Coloseni 2:12). Cina Domnului reia masa de Paște pe care Domnul nostru Isus Cristos a luat-o împreună cu ucenicii Săi, în noaptea în care a fost trădat (Matei 26:17-29; Marcu 14:12-26, Luca 22:7-23). Cina este o comemorare a sacrificiului și a morții Domnului nostru Isus Cristos, care ne concentrează atenția și speranța asupra revenirii Sale (1 Corinteni 5:7-8; 11:23-26).
Ritualurile acestea ne invită să luăm parte la misiunea lui Dumnezeu și la narațiunea istoriei mântuirii. Ele reprezintă pietre de căpătâi ale continuității și ale statorniciei. Ne învață și ne reamintesc mereu de aceste elemente importante, iar Dumnezeu se bucură în supunerea noastră, atunci când noi Îl căutăm făcând ceea ce ne-a poruncit El.