SCOPUL LECȚIEI: să explicăm circumstanțele istorice din spatele rugăciunii lui Ezechia, să facem deosebirea între răspunsul lui Ezechia față de Dumnezeu și răspunsul altor împărați ai Vechiului Testament și să formulăm un răspuns la orice criză a vieții rugându-ne imediat Domnului nostru.
TEXTUL LECȚIEI: 2 Împărați 19:14-20, 29-31
VERSETUL DE AUR: „Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!” (2 Împărați 19:19)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Domnia împăratului Ezechia (716-687 î.Cr.) în regatul de sud al Iudei a fost presărată cu probleme. Chiar înaintea începerii domniei sale, în anul 722 î.Cr., Imperiul Asirian anexase regatul de nord al Israelului, alături de alte zone de la nordul și estul acestuia. În anul 702 î.Cr., împăratul asirian Sanherib a invadat Iuda și a distrus principala cetate Lachis, asediind chiar Ierusalimul (cele două cetăți se află la doar 30 de mile distanță una de cealaltă). Ierusalimul a supraviețuit doar în urma faptului că Ezechia s-a învoit să plătească tribut împăratului asirian (2 Împărați 18:13-19:13; 2 Cronici 32:1-1; Isaia 36:1-37:13).
Relatarea din lecția noastră de astăzi apare și în Isaia 37, aproape cuvânt cu cuvânt, lucru care ne demonstrează relația apropiată dintre împărat și proroc, așa cum reiese și din text.
Lecția de astăzi ne îndreaptă atenția spre o conversație dintre Ezechia și Dumnezeu, cu prorocul Isaia ca intermediar. În 2 Împărați 19:1-5, împăratul trimite mesageri la proroc, cerându-i ajutorul pentru a comunica cu Dumnezeu. Isaia îi răspunde, spunând că Dumnezeu a promis că va distrage atenția asirienilor (19:6-7). Cu siguranță, afirmațiile defăimătoare și arogante ale asirienilor nu i-au ajutat deloc (19:8-13)!
Textele paralele cu lecția noastră de astăzi sunt Isaia 37:14-20, 30-32 și 2 Cronici 32:20. În ce privește caracterul evlavios al lui Ezechia, vezi 2 Împărați 18:1-8.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Rugăciunea lui Ezechia (2 Împărați 19:14-19)
- Pregătire (v. 14)
- Adorare (v. 15)
- Cerere, partea întâi (v. 16)
- Încuviințare (v. 17-18)
- Cerere, partea a doua (v. 19)
- Răspunsul lui Dumnezeu (2 Împărați 19:20, 29-31)
- Ascultarea rugăciunii (v. 20)
- Semnul promis (v. 29-31)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Ce anume te împiedică să mergi direct la Dumnezeu în rugăciune atunci când primești vești tulburătoare?
- Care sunt „dumnezeii” moderni ai societății noastre?
- Se diminuează slava lui Dumnezeu dacă El alege să nu te scape dintr-o situație dificilă?
- Cum să ne rugăm pentru liderii națiunii noastre? Cum să ne rugăm pentru aliații țării noastre? Cum să ne rugăm pentru liderii din zone ostile țării noastre?
APLICAȚII PRACTICE:
Relatarea din lecția de astăzi ne prezintă un lider credincios care caută ajutorul lui Dumnezeu în numele unei națiuni întregi într-o vreme de criză. Această trăsătură a liderului spiritual rămâne un element relevant. A cere ajutorul lui Dumnezeu rămâne o parte importantă a liderului. Amenințările pot veni din direcții diferite, însă vin de multe ori din partea celor care își doresc să-i controleze pe alții fără voia lor. Liderul trebuie să fie alert pentru a observa astfel de pericole și pentru a crea echilibrul între speranțele poporului și dorințele lui Dumnezeu, așa cum a făcut Ezechia.
O modalitate prin care liderul poate obține lucrul acesta este să folosească tiparul celor patru etape ale rugăciunii:
Adorare: Recunoaștem identitatea lui Dumnezeu.
Mărturisire: Ne recunoaștem păcatele.
Mulțumire: Ne exprimăm recunoștința față de binecuvântările pe care le-am primit de la Dumnezeu.
Cerere: Cerem intervenția sau binecuvântările lui Dumnezeu.
Este un tipar pe care îl putem remarca în rugăciunea lui Ezechia. Deseori, genul acesta de rugăciune le vine natural oamenilor care cred cu adevărat că Dumnezeu îi poate ajuta într-o situație de criză, plecând de la presupunerea că Dumnezeu nu are niciun motiv să nu ia în seamă rugăciunile (vezi Plângerile 3:8, 44; Ezechiel 8:18; 1 Petru 3:7). În textul studiat astăzi, Dumnezeu răspunde într-adevăr cu promptitudine și rapiditate.
Însă cererea nu reprezintă întregul rugăciuni, ci doar a patra parte. O parte vitală a tiparului rugăciunii este să ne asigurăm că cele patru porțiuni au proporții egale. Viața de rugăciune a creștinului pierde de multe ori din vedere acest echilibru. Putem observa această deficiență atunci când ne dăm seama că ne-am petrecut mare parte a rugăciunii cerând lucruri și prea puțină vreme trecând prin etapa adorării, a mărturisirii și a mulțumirii.
Să privim din nou la rugăciunea lui Ezechia: nu a început cu cererea de ajutor, ci cu adorarea. Apoi, a trecut la recunoașterea păcatului – păcatul blasfemiei înfăptuit de asirieni. Poate ne gândeam că „mărturisirea” se referă doar la păcatul nostru personal, însă Biblia ne vorbește și despre mărturisirea colectivă (Leviticul 16:21; 26:40; Ezra 10:1; etc.)
Trecând la aspectul recunoștinței, este dificil să-l regăsim în această rugăciune a lui Ezechia. Însă aducerea de mulțumiri ocupa un loc important în rugăciunile israeliților (1 Cronici 16:34, 41); o rugăciune a regelui David conține toate cele patru aspecte (29:10). Mergând mai departe la cereri, o provocare cu care se confruntă credincioșii aici este să se roage cu motivul potrivit. Vorbim despre motive care să se alinieze cu voința deja rostită de Dumnezeu (Matei 6:10; Iacov 4:3, 15).
O altă provocare este să nu folosim rugăciunea ca pe o roată de rezervă – „doar la urgențe”! În zilele noastre, mulți creștini se confruntă cu persecuțiile, cu foametea, cu tulburările politice, cu nedreptatea, etc. Este important să ne rugăm pentru acele lucruri care ne afectează trupul (Iacov 5:14-15), însă aici pare să se dezvăluie cel mai des practica „roții de rezervă.”
Un creștin care a participat odată la un curs biblic pentru adulți a numărat rugăciunile și motivele la care făceau referire. La sfârșitul celor 10 săptămâni de curs, a cercetat cele peste 133 de rugăciuni. A descoperit faptul că putea clasifica toate rugăciunile în trei categorii: rugăciuni pentru vindecarea în trup sau pentru supraviețuire (97 de rugăciuni), rugăciuni pentru „situații” legate de suferință, căsătorie, pierderea slujbei (33 de rugăciuni) și rugăciuni pentru aspecte spirituale (3 cereri de rugăciune). Comparați aceste rezultate cu ceea ce a avut de spus Isus despre rugăciune în Matei 6:5-15.