SCOPUL LECȚIEI: să găsim repetițiile poetice din Psalmul 23 și să le aflăm semnificația, să comparăm descrierea pe care o face psalmistul despre Păstor cu descrierile pe care ni le oferă Noul Testament despre lucrarea Domnului nostru Isus Cristos și să selectăm din Psalmul 23 cea mai utilă încurajare care să ne slujească drept reamintire personală pentru sărbătorile care ne stau în față
TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 23
VERSETUL DE AUR: „Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele.” (Psalmul 23:6)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Știm mai puțin decât am vrea despre locul și momentul în care a fost scrisă Cartea Psalmilor. Este evident că s-a acordat atenție aranjării celor 150 de psalmi; se remarcă frecvent faptul că psalmii sunt împărțiți în cinci „cărți”, primele patru încheindu-se cu „Amin”, ceea ce înseamnă „suntem de acord” sau „adevărat” (Psalmii 41:13; 72:18–20; 89:52; 106:48).
În jumătate dintre psalmi este aparentă legătura acestora cu David. Numele său apare în nota introductivă a 73 de psalmi, în vreme ce despre alți doi psalmi ni se spune în Faptele Apostolilor 4:25 și Evrei 4:7 că el este autorul lor. Notele introductive sunt instrucțiuni sau atribuiri care apar la începutul multor psalmi. Notele introductive sunt considerate a fi parte din text, deși Biblia modernă nu le acordă un număr de verset, iar software-urile biblice le dau numărul de verset zero.
Deși multe note introductive menționează unul sau mai multe nume, relația persoanei numite cu psalmul în discuție este adesea neclară. Textul de astăzi este un exemplu. Nota sa introductivă spune: „Un Psalm al lui David,” lucru care ne poate indica faptul că David a fost autorul, dar prepoziția ebraică tradusă ca „al lui” are și sensul de legătură sau de direcție. Acest lucru înseamnă că Psalmul 23 ar putea fi despre David sau că este dedicat lui.
David apare pentru prima dată în Scriptură ca un păstor (1 Samuel 16:11). În timpul unui război cu filistenii, el a continuat să se îngrijească de turma tatălui său (17:15, 20). Poate părea o slujbă neprimejdioasă, în spatele liniei de luptă, însă în rolul său de păstor, David a luptat atât cu lei cât și cu urși (17:34–37).
Este relevant să menționăm totodată că „păstorirea” este o metaforă des folosită în Orientul Apropiat antic, în special pentru regii care protejează și oferă supușilor lor. Este un detaliu care ne ajută mult să înțelegem descrierile lui David. Introducerea sa ca păstor în 1 Samuel îi ajută pe cititori să-l perceapă ca om care va deveni un rege bun. Este un aspect important, pentru că atunci când israeliții i-au cerut prima dată lui Samuel un rege, au încălcat dorințele lui Dumnezeu (1 Samuel 8). Dar Dumnezeu a răscumpărat cu toate acestea monarhia și a făcut un legământ veșnic cu David (2 Samuel 7). Prin urmare, orice lucru fie de la David, fie despre David, este important.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Dumnezeu păstorește (Psalmul 23:1-4)
- El se îngrijește (v. 1)
- El călăuzește (v. 2)
- El înviorează (v. 3)
- El ocrotește (v. 4)
- Dumnezeu se îngrijește (Psamul 23:5)
- Siguranță (v. 5a)
- Punere deoparte (5b)
- Abundență (v. 5c)
- Viitorul psalmistului (Psalmul 23:6)
- Însoțit de binecuvântări (v. 6a)
- Cu Dumnezeu (v. 6b)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum îți exersezi mulțumirea în Domnul?
- Care sunt văile umbrite cu care te-ai confruntat în timpul vieții sau pe care trebuie să le traversezi chiar acum?
- Care sunt versetele care te încurajează să aștepți intervenția lui Dumnezeu în ce-i privește pe dușmanii tăi și să nu te răzbuni singur?
- De unde ai încrederea că bunătatea și îndurarea te vor însoți, când circumstanțele în care te afli sugerează opusul?
APLICAȚII PRACTICE:
Cu cele șase versete ale sale, putem spune că Psalmul 23 este scurt. Prin comparație, cei 150 de psalmi puși laolaltă au în medie 16 versete. Însă înrâuririle Psalmului 23 nu sunt nicidecum mărginite de lungimea acestuia. Eleganța începutului psalmului îi determină pe mulți creștini să memoreze cu ușurință primul verset: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.”
Dacă vrem însă să ne limităm doar la primul verset, vor pierde cea de-a doua imagine importantă pe care ne-o oferă psalmul: aceea a lui Dumnezeu ca gazdă. Evident, ar fi ceva ciudat să ne imaginăm niște oi așezate la masă, luând cina. Vorbim despre un text poetic, iar suprapunerea metaforelor nu face decât să adâncească semnificația. Cele două imagini – Dumnezeu ca păstor și Dumnezeu ca gazdă – formează un portret al unui Domn preocupat și grijuliu față de poporul Său.
Psalmistul proclamă ceva mai radical decât văd la prima privire cititorii. A trăit vremuri în care mâncarea și băutura nu erau ceva ușor de procurat. A apucat să vadă dușmani la fiecare aruncătură de băț și nu era dintr-un simț paranoic. Cu toate acestea, psalmistul s-a încrezut în faptul că Dumnezeu îl iubește și că îl ține minte. A văzut că Dumnezeu îi este alături și că se îngrijește de toate nevoile sale.
Astăzi, când citim și ne punem pe inimă Psalmul 23, putem spune și noi același lucru. Meditând la acest psalm, suntem încurajați să ne aducem nevoile noastre zilnice în fața lui Dumnezeu și să așteptăm un răspuns la credința noastră. Dumnezeu este neprihănit și credincios.
Totuși, există posibilitatea să aplicăm greșit textul psalmului, dacă ar fi să-l interpretăm ca o încurajare a lenei sau a optimismului extrem. Dumnezeu s-a îngrijit de orice nevoie a lui David, însă David a rămas în sălbăticie vreme îndelungată! Fugea din calea celor care îl căutau să-l ucidă și la orice cotitură, se întreba probabil dacă merge pe calea pe care o dorește Dumnezeu pentru el. Încrederea sa a fost pusă la încercare de circumstanțe disperate, nu doar de mici nemulțumiri. Astfel, Psalmul 23 vorbește cel mai vădit celor care se întreabă pe bună dreptate ce vor pune pe masă sau celor care se află în situații primejdioase. Fie că ne aflăm într-o astfel de situație, fie că sălbăticia noastră este una figurată și riscăm să ne pierdem averile sau reputația, Psalmul 23 ne vorbește tuturor.
În epoca noastră, a noului legământ, trebuie să ne amintim faptul că păstorul care este Dumnezeu este și păstorul care este Domnul nostru Isus Cristos. Asemenea descrierii psalmului, Isus spune: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine . . . Eu Îmi dau viața pentru oile Mele” (Ioan 10:14-15). Acest gest profund al grijii lui Dumnezeu față de noi, din ultima parte a versetului, depășește orice lucru pe care s-ar gândi să ni-l ofere un păstor oarecare; doar gândul la un asemenea gest pune la încercare credibilitatea metaforei. Niciun păstor de pe Pământ nu consideră că trebuie să-și dea viața pentru oi! Însă Domnul nostru Isus Cristos nu a fost un păstor oarecare – El a fost (și este) Fiul lui Dumnezeu. El ne caută cu mai multă bunătate și îndurare decât am aștepta noi vreodată. Răspundeți mâinii Lui întinse!