SCOPUL LECȚIEI: să facem un rezumat al circumstanțelor care l-au îndemnat pe regele David să scrie Psalmul 51, să interpretăm psalmul din perspectiva modului în care a trăit regele David pocăința și iertarea și să ne mărturisim păcatele personale și colective și să ne pocăim pentru ele.
TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 51:1-4, 10-12, 15-17
VERSETUL DE AUR: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” Psalmul 51:10
CONTEXTUL LECȚIEI:
Lecția noastră de astăzi provine din Psalmul 51, un psalm al plângerii. Genul acesta de psalmi dă atenție remușcărilor psalmistului, mărturisirii păcatului și cererilor de iertare (vezi și Psalmii 6; 32; 38, etc.). Nota de la începutul psalmului ne arată că regele David este autorul acestui psalm.
Psalmul 51 a fost compus în urma unei serii de evenimente tragice din viața lui David, așa cum ne arată și nota de început. Psalmul este renumit ca model al mărturisirii, al reabilitării și al laudei aduse lui Dumnezeu.
Evenimentele la care se face referire pot fi găsite în 2 Samuel 11-12 și au avut loc pe când David era rege (1010-970 î.Cr.). Pe când ședea pe acoperișul palatului său, regele David a văzut o femeie care se scălda (2 Samuel 11:2-3). Era Bat-Șeba, soția lui Urie, unul dintre vitejii lui David. David a chemat-o la el, s-a culcat cu ea și a lăsat-o însărcinată (11:4-5). Pentru a-și ascunde fapta, David a încercat să-l convingă pe Urie să se culce cu ea, astfel încât Urie să creadă că el este responsabil de sarcina soției sale (11:6-13). Planurile lui David au dat însă greș, iar Urie a refuzat să se culce cu soția lui. În consecință, regele a uneltit să-l trimită pe Urie să fie ucis pe câmpul de luptă (11:7), luând-o de nevastă pe femeia proaspăt văduvită (11:27a). Faptele păcătoase ale lui David „n-au plăcut Domnului” (11:27b).
Prin urmare, Domnul l-a trimis pe prorocul Natan să-l îndemne pe David să se pocăiască pentru păcatul său. În loc să-i expună pur și simplu regelui propriile fapte, Natan a recurs la o pildă – o poveste scurtă – pentru a-i dezvălui păcatul. Pilda vorbea despre două personaje: un om sărac, care avea o mielușea pe care o iubea foarte mult și un om bogat care avea multe oi. Pilda descrie cum bogatul a luat mielușeaua săracului și a gătit-o pentru un călător (2 Samuel 12:1-4). Nedreptatea făcută săracului de omul bogat l-a indignat pe David (12:5-6).
Natan i-a dezvăluit după aceea tâlcul pildei: regele David era întocmai ca omul bogat (2 Samuel 12:7). Chiar dacă era deosebit de bogat și de puternic, regele David a luat totuși ceea ce nu îi aparținea; a „lovit cu sabia pe Urie, Hetitul, a luat de nevastă pe nevastă-sa”(12:9). La auzul cuvintelor lui Natan și împovărat de greutatea propriului păcat, David și-a mărturisit fărădelegile și a spus: „Am păcătuit împotriva Domnului!” (12:13).
STRUCTURA LECȚIEI:
- Mărturisire (Psalmul 51:1-4)
- Nevoia de îndurare (v. 1-2)
- Recunoașterea păcatului (v. 3-4)
- Reabilitare (Psalmul 51:10-12)
- Curăță-mi inima (v. 10)
- Dăruiește-mi prezența Ta (v. 11-12)
- Laudă (Psalmul 51:15-17)
- De pe buzele mele (v. 15)
- Dintr-o inimă zdrobită (v. 16-17)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum putem explica bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu unui om care crede că Dumnezeu este nemilos și lipsit de dragoste?
- Ce măsuri poate lua credinciosul pentru a fi atent la îndemnurile Duhului Sfânt cu privire la păcat?
- Cum ne putem cultiva un duh frânt și o inimă zdrobită și plină de pocăință?
- Cum a schimbat Psalmul 51 felul în care te raportezi la ideea de mărturisire și pocăință?
APLICAȚII PRACTICE:
Indiferent de păcatele pe care le-am înfăptuit, cuvintele lui David din Psalmul 51 reprezintă un model al recunoașterii, al mărturisirii, al pocăinței și al laudei. Mai întâi, ne recunoaștem păcatele și ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre. Apoi, ne mărturisim faptele și ne pocăim. Pocăința este un aspect crucial și necesar al vieții creștine (Luca 5:32), fiind pe placul lui Dumnezeu (vezi Ezechiel 18:23; Romani 2:4). Prin mărturisirea noastră, suntem „vindecați” de puterea păcatului asupra noastră (Iacov 5:16) și primim iertarea de la Dumnezeu: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).
Nu în ultimul rând, datorită credincioșiei noastre în promisiunile lui Dumnezeu, Îl lăudăm pentru îndurarea de care dă dovadă în dreptul nostru și pe care o demonstrează prin iertare. Urmând modelul acesta, creștinul care a călcat greșit poate experimenta bucuria relației cu Dumnezeu – bucurie pe care trebuie să o împărtășească și cu cei din jur.