SCOPUL LECȚIEI: să înșirăm atributele lui Dumnezeu, așa cum le-au cântat Moise și Maria, să identificăm elementele istorice din cântecele de laudă interpretate de Moise și de Maria și că scriem și să cântăm la rândul nostru o cântare de laudă adusă lui Dumnezeu pentru caracterul Său și pentru mântuirea poporului Său.
TEXTUL LECȚIEI: Exodul 15:1-3, 11-13, 17-18, 20-21
VERSETUL DE AUR: „Maria, prorocița, sora lui Aaron, a luat în mână un timpan și toate femeile au venit după ea cu timpane și jucând.” Exodul 15:20
CONTEXTUL LECȚIEI:
Cântecul la care se facere referire în lecția de astăzi provine din cartea Exodul, care face parte din Pentateuh sau cele cinci cărți ale Vechiului Testament. Aceste cărți i-au fost atribuite în mod tradițional lui Moise, pentru că era educat (Fapte 7:22) și priceput la adunarea informațiilor (exemplu: Exodul 17:14; 24:4, Numeri 33:2).
Întâmplările din Exodul sunt datate în jurul anului 1447 î.Cr. Cu multă vreme înainte, Dumnezeu făgăduise țara Canaan lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov (Geneza 13:14-15; 26:3; 28:13). Se părea că împlinirea acestei promisiuni este pusă în pericol în momentul în care Iacov și cu familia sa s-au mutat în Egipt din pricina foametei. Totuși, Dumnezeu a lucrat prin Iosif, fiul lui Iacov, astfel încât familia sa să aibă tot ceea ce avea nevoie în timpul anilor de foamete (41:53-54).
De-a lungul secolelor, israeliții au fost martorii unor schimbări radicale la nivel de conducere în Egipt. În cele din urmă, a venit un rege nou, pentru care reputația lui Iosif nu însemna nimic (Exodul 1:8). Trecerea de care se bucuraseră Iacov (Israel) și fiii săi s-a transformat în servitute și prigonire. După ce israeliții au petrecut 430 de ani în Egipt (12:40-41), Dumnezeu era gata să treacă la fapte pentru a-Și împlini promisiunile (2:23-25).
În vremea aceea s-a născut Moise. Se știe că a fost adoptat de o prințesă egipteană, însă a fost nevoit să fugă din Egipt la vârsta de 40 de ani, după ce a omorât un egiptean (Exodul 2; vezi Fapte 7:23). Patruzeci de ani mai târziu, Moise se întâlnește cu Domnul pe muntele Sinai. Dumnezeu repetă promisiunea pe care le-a făcut-o strămoșilor lui Moise și îl cheamă să conducă poporul israelit înrobit afară din Egipt (Exodul 3:8). Dumnezeu a lucrat prin Moise și prin Aaron (fratele lui Moise), aducând zece urgii care au devastat Egiptul.
În momentul acela, Faraon i-a alungat pe israeliți din Egipt (Exodul 12:31-33). Trecuseră 430 de ani din ziua când Iacov și cu familia sa intraseră în Egipt (12:40-41). Plecând din Egipt, poporului i se amintește că destinația sa este Canaan (13:5, 11).
Faraon se răzgândește, însă și hotărăște să-și recupereze forța de muncă (Exodul 14:5-8). Egiptenii îi urmăresc pe israeliți până la malul Mării Roșii. Se părea că sunt blocați de mare pe o parte și că victoria egiptenilor era un lucru sigur, însă Dumnezeu avea alte planuri.
Israeliții au trecut în siguranță Marea Roșie, după ce apele s-au despărțit, însă egiptenii s-au înecat atunci când au încercat să-i prindă din urmă. Dumnezeul lui Israel S-a dovedit a fi superior oricărui dumnezeu fals al lui Faraon! Trecerea Mării Roșii a fost un moment hotărâtor în istoria Israelului din vechime. Israeliții înrobiți erau în sfârșit liberi, dincolo de puterea lui Faraon. Moise și poporul au răspuns prin cântări de bucurie (Exodul 15:1-21).
Primul cântec din istoria acestei națiuni noi este cântecul de bucurie pentru victoria pe care a obținut-o Domnul pentru popor. Se poate observa o mică dificultate în identificarea unui titlu potrivit pentru această cântare. Unii cercetători ai cântării au sugerat o serie de titluri, printre care se numără „Cântarea mării” (vezi Exodul 15:1, 4-5, 8, 10), „Cântarea lui Moise și a Mariei” (vezi 15:20-21) sau „Cântarea lui Moise și a lui Israel) (vezi 15:1). O altă cântare intitulată „Cântarea lui Moise” poate fi găsită în Deuteronomul 32 (vezi introducerea la Deuteronomul 31:30).
STRUCTURA LECȚIEI:
- Introducerea cântării (Exodul 15:1-3)
- Destinatarul (v. 1)
- Motivația (v. 2-3)
- Continuarea cântării (Exodul 15:11-13, 17-18, 20-21)
- Călăuzirea Domnului (v. 11-13)
- Moștenirea poporului (v. 17-18)
- Reacția femeilor (v. 20-21)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- În ce situații îți aduce alinare să te gândești că Dumnezeu este „un războinic viteaz” (Exodul 15:3)?
- Enumeră câțiva dintre „dumnezeii” la care se închină societatea noastră. În ce fel este Dumnezeu mai presus de acești „dumnezei”?
- Cum s-ar schimba viața ta dacă ai petrece mai multă vreme reflectând la sfințenia lui Dumnezeu și încercând să o imiți?
- Care sunt acele ocazii pe care le putem cataloga drept „vreme de jucat” (Eclesiastul 3:4)?
APLICAȚII PRACTICE:
Cântările ne ajută să ne reducem stresul și sentimentul de anxietate prin faptul că creierul nostru eliberează substanțe care ne fac să ne simțim bine și care ne înlătură durerea. Cântatul ne activează și acea porțiune a creierului care este asociată cu memorarea – ceea ce înseamnă că încă mai știi cântece din copilărie!
Cântările prin care ne închinăm lui Dumnezeu fac toate aceste lucruri, dar aduc ceva în plus. Ne închinăm Domnului nostru în cântare pentru că El este sursa puterii și a mântuirii noastre. Închinarea noastră este și un mod de sărbătorire și de amintire a bunătății și a credincioșiei lui Dumnezeu. Apostolul Pavel I-a cântat Domnului, închinându-se chiar și din temniță (Fapte 16:25). „Psalmii, cântările de laudă și cântările duhovnicești”, „cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră” reprezintă semnele unei vieți pline de Duhul Domnului (Efeseni 5:19; vezi Coloseni 3:16). Chiar dacă sunt situații specifice în care cântatul nu este întotdeauna un lucru potrivit (exemple: Proverbele 25:20; Amos 5:23; 8:10; Ezechiel 26:13), poporul credincios al lui Dumnezeu este chemat să Îi cânte cântări de laudă (Psalmii 33:1-3). Cântați-I Domnului fără nicio ezitare!