VERSETUL DE AUR: „Nu sta de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu; unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu” (Rut 1:16)
CONTEXTUL LECȚIEI
Nu se cunoaște autorul cărții Rut. S-au vehiculat perioade ale scrierii din vremea stăpânirii regelui Solomon (aproximativ 970-930 î.Cr.) și până în anul 250 î.Cr., târziu după reîntoarcerea din exilul babilonian. O asemenea perioadă extinsă ne arată atât numărul mare de factori care ne indică o dată mai timpurie sau mai târzie, dar și ambivalența textului în ce privește această întrebare.
Evenimentele care se petrec în cartea Rut sunt înțelese mult mai bine așezate în timpul judecătorilor (Ruth 1:1), adică undeva între 1373 și 1043 î.Cr.. Cucerirea Canaanului s-a încheiat odată cu instalarea semințiilor israelite în țară (Iosua 23). Însă o dată așezați, israeliții s-au văzut oprimați de popoarele învecinate, Moabul aflându-se printre acestea (exemplu: Judecători 3:12-31). Moabiții se trăgeau din Lot, nepotul lui Avraam (Geneza 19:33-37). Conflictul cu Moab avea oarecare vechime pe când a început perioada judecătorilor în Israel (Numeri 22-25). Nu surprinde, prin urmare, faptul că moabiții nu erau lăsați să intre în adunarea Domnului (Deuteronomul 2:26-30; 23:3-6), deși căsătoria cu moabiții nu era interzisă specific (vezi 7:1-3).
În ciuda acestor antipatii profunde, o foamete prelungită din Israel a determinat familia unei israelite pe nume Naomi să lase în urmă Betleemul și să se stabilească în Moab (Rut 1:1). Textul parcurge destul de rapid o perioadă de zece ani, care începe cu moartea soțului lui Naomi, Elimelec, încheindu-se cu moartea fiilor ei (1:3, 5). Între timp, cei doi fii se căsătoriseră cu moabite, Rut și Orpa, pe care le-au lăsat văduve și fără copii în urma morții lor.
Văduvia era o situație destul de dificilă pentru femei. În Orientul Apropiat, în antichitate, bărbații aveau o putere economică mult mai mare decât femeile. O femeie rămasă fără bărbați în familie care să o îngrijească putea să ajungă la sărăcie lucie, din care singura cale de ieșire era prostituția. Tații și fiii reprezentau cea mai bună linie de apărare pentru văduve: în cazul văduvelor tinere, protecția lor dura până acestea își găseau un alt soț (compară Geneza 38:11; Leviticul 22:13). Dumnezeu dăduse lui Israel porunci specifice cu privire la îngrijirea văduvei, atât în familie cât și în comunitatea lărgită (exemplu: Deuteronomul 14:28-29; 24:17).
STRUCTURA LECȚIEI
- Primul dialog (Rut 1:6-10)
- Naomi încearcă să le convingă (v. 6-9a)
- Nurorile îi răspund (v. 9b-10)
- Al doilea dialog (Ruth 1:11-14)
- Mama insistă (v. 11-13)
- Fiicele se despart (v. 14)
- Al treilea dialog (Rut 1:15-18, 22)
- Rugămintea finală a lui Naomi (v. 15)
- Promisiunea lui Rut (v. 16-18)
- Urmările (v. 22)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII
- Care sunt circumstanțele care te-ar convinge să-ți reîncepi viața în altă parte?
- Au fost momente în viața ta în care ai interpretat mâna lui Dumnezeu în viața ta ca pe o pedeapsă? S-au schimbat de atunci percepțiile tale?
- Ce ai lăsat în urmă atunci când ai decis să-L urmezi pe Dumnezeu?
APLICAȚII PRACTICE
Am fost creați pentru a face parte dintr-o comunitate cu Dumnezeu și cu alții. Credincioșia lui Rut față de Dumnezeu și față de Naomi ne oferă tuturor un exemplu al vieții și al dragostei care ni se cere în comunitate. Vorbele și faptele lui Rut au dat dovadă de dedicare autentică la împărtășirea poverilor lui Naomi (compară Galateni 6:2). Este dificil să oferi ajutor în mijlocul durerii și a suferinței, mai ales atunci când și tu ai de a face la rândul tău cu propria pierdere. Modul în care reacționăm la tragedie va determina dacă urmăm exemplul lui Rut, așa cum și ea a urmat exemplul lui Cristos, fără a ști măcar de (de multe ori)stră-nepotul ei.