SCOPUL LECȚIEI: să ne amintim de „fericita noastră speranță,” să facem deosebirea între viața evlavioasă și cea lipsită de evlavie din vremea lui Pavel și să ne formulăm un plan prin care să eliminăm un element lipsit de evlavie din viața noastră.
TEXTUL LECȚIEI: Tit 1:1-3; 2:11-15
VERSETUL DE AUR: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață să renunțăm la comportamentul lipsit de evlavie și la poftele lumești și să trăim în veacul de acum într-un mod cumpătat, drept și evlavios, în timp ce așteptăm împlinirea fericitei noastre speranțe și manifestarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Cristos.” Tit 2:11-13
CONTEXTUL LECȚIEI:
Epistola pe care o adresează Pavel lui Tit provine dintr-o porțiune a Noului Testament numită Epistolele Pastorale. Alte epistole scrise de către Pavel s-au adresat unor grupuri specifice de credincioși aflați în anumite zone (exemple: Galateni 1:1; 1 Tesaloniceni 1:1), însă Epistolele Pastorale au fost adresate anumitor persoane: Timotei (1 Timotei 1:2; 2 Timotei 1:2) și Tit. Cel de pe urmă este un lider al bisericii , pe care Pavel îl numește „adevăratul meu copil în credința noastră, a amândurora” (Tit 1:4).
Scrisoarea adresată lui Tit face referire la evenimente care s-au petrecut după încheierea cărții Faptele Apostolilor, însă nu cunoaștem care a fost ordinea întâmplării evenimentelor. Pe când îi scrie Pavel lui Titus, apostolul fusese deja eliberat din temnița din Roma și apucase să viziteze și insula Creta. În timpul acestei vizite, Pavel a evanghelizat oamenii și a întemeiat câteva biserici. Este posibil, însă, ca Evanghelia să fi ajuns deja în Creta cu mulți ani înainte, prin credincioși al căror nume nu este menționat (vezi Fapte 2:11).
În antichitate, Creta fusese renumită ca sursă culturală și religioasă. Poporul cretan, însă, nu era foarte prețuit în lumea romană. În Tit 1:12, Pavel citează un „proroc” provenit din Creta care își descrie propriul popor în felul următor: „Cretanii sunt întotdeauna niște mincinoși, niște fiare sălbatice rele, niște pântece leneșe.” Chiar dacă Pavel nu își numește sursa, este posibil să fie vorba despre Epimenide, scriitorul secolului 6 î.Cr. Afirmația aceasta a căpătat numele de Paradoxul Cretan, pentru că, dacă toți cretanii ar fi mincinoși, iar Epimenide este cretan, înseamnă că mințea atunci când i-a descris astfel pe concetățenii săi?
În Creta, Pavel este însoțit de unul dintre tovarășii săi în care avea cea mai mare încredere, un om venit dintre neamuri care se numea Tit (Galateni 2:3). Cartea Faptele Apostolilor nu pomenește numele său. Totuși, el apare des în epistolele lui Pavel. În 2 Corinteni, numele lui Tit (în limba greacă) apare de nouă ori (exemplu: 2 Corinteni 8:23). Pavel i-a scris lui Tit în jurul anului 65 d.Cr., după ce plecase de pe insulă. Pavel l-a lăsat pe Tit în urmă pentru a îndrepta o tulburare care se petrecuse în bisericile cretane. Mai important este însă faptul că Tit primise sarcina de a numi prezbiteri în fiecare adunare (Tit 1:5).
Biserica din Creta era tulburată de oameni care spuneau că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar a căror viața demonstra contrariul (vezi Tit 1:6). Oamenii aceștia au reușit să-i înșele și pe alții, să tulbure întreaga adunare (1:10-11) și să stârnească tot felul de controverse inutile în biserică (3:9-10).
Lecția de astăzi ne prezintă rezolvarea pe care o aduce Pavel acestei încurcături. Biserica din Creta avea nevoie de „învățătură sănătoasă” (Tit 1:9, 2:1) și de învățare a evlaviei (1:1, 2:12). Iată pe scurt ceea ce este necesar pentru a-i ajuta pe credincioși să se maturizeze în evlavie. Pavel își dorea ca Tit să crească biserica ancorându-i pe credincioși în adevărul Evangheliei și încurajându-i la o viață de sfințenie.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Mesagerul (Tit 1:1-3)
- Slujitor și apostol (v. 1)
- Trimis de Dumnezeu (v. 2-3)
- Mesajul (Tit 2:11-15)
- Harul a fost arătat (v. 11-12)
- Speranța a fost promisă (v. 13-14)
- Liderul este încurajat (v. 15)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- În ce fel ți-a aprofundat dragostea față de Dumnezeu predicarea Evangheliei în biserica ta locală?
- În ce fel îți dezvolți atenția față de vocea Duhului Sfânt pentru a-L lăsa să te călăuzească spre evlavie?
- Cum ai răspunde unui om care îți spune că întoarcerea Domnului nostru Isus Cristos nu are nicio relevanță pentru credincios?
- Cum vei împărtăși mesajul harului și al mântuirii lui Dumnezeu cu o persoană în săptămâna care ne stă în față?
APLICAȚII PRACTICE:
Atunci când ne simțim împovărați de propriile noastre eșecuri și de încercările care ne copleșesc, putem avea nădejde datorită veștii bune că harul lui Dumnezeu a fost arătat. A venit prin Domnul nostru Isus Cristos. Faptul că Cristos S-a dat pe Sine ne-a răscumpărat și ne-a curățat. Ca urmare a acestui fapt, avem speranța vieții veșnice – o speranță ancorată în darul mântuitor al lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu este un dar dat omenirii.