SCOPUL LECȚIEI: să aflăm motivele psalmistului pentru lauda plină de recunoștință, să spunem de ce este potrivit ca întreaga creație să dea mulțumire și să ne creăm un plan de a recunoaște și de a fructifica mai bine ocaziile în care să ne exprimăm recunoștința.
TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 100
VERSETUL DE AUR: „Intrați cu laude pe porțile Lui, intrați cu cântări în curțile Lui! Lăudați-L și binecuvântați-I Numele!” (Psalmul 100:4)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Psalmul 100 este familiar multor creștini din biserica anglicană datorită imnului Old Hundredth, compus în anul 1551 de Louis Bourgeois. Nota introductivă a Psalmului 100 afirmă ceva evident. Psalmul este despre laudă, sau mai bine zis, mulțumire. Oricine cântă acest psalm ar trebui să vină la Dumnezeu cu profundă recunoștință.
Cartea Psalmilor este de fapt o colecție de cinci cărți sau secțiuni. Cele mai multe traduceri ale Bibliei marchează această împărțire a cărților (folosind adesea numere romane) la începuturile Psalmilor 1; 42; 73; 90; și 107. Împreună, aceste cinci cărți conțin 150 de poeme.
Psalmul 100, textul lecției de astăzi, se găsește în a patra dintre cele cinci cărți. Mulți cercetători consideră că această secțiune a Psalmilor (adică Psalmii 90–106) reprezintă răspunsul la problema prezentată în primele trei cărți: stabilirea dinastiei davidice (Psalmul 2); înflorirea acestei dinastii (Psalmul 72); și eșecul acestei dinastii (Psalmul 89). În Cartea a IV-a a Psalmilor se accentuează pur și simplu faptul că Dumnezeu domnește!
Pe tot parcursul psalmului, verbele care sunt la plural îi invită pe toți cei care îl aud să se adune în lauda adusă lui Dumnezeu. Cântăreții inițiali trebuiau să-și exprime aprecierea pentru lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul lor în locația centrală, templul din Ierusalim (comparați cu 2 Cronici 5:2, 12–13). Motivul recunoștinței apare în Psalmii 93–99, care ar trebui citiți împreună cu Psalmul 100. Deoarece este atât de scurt, pare puțin probabil ca psalmul să fie de sine stătător. El reprezintă mai degrabă încheierea unei serii de psalmi care tratează celebrarea plină de bucurie a Israelului a domniei binevoitoare a lui Dumnezeu. O mare parte a psalmului are paralele cât se poate de precise în Psalmii 95, 96 și 98.
STRUCTURA LECȚIEI:
1. Invitație la închinare (Psalmul 100:1-2)
- Deschisă tuturor (v. 1)
- Cu bucurie (v. 2)
- Invitați să știm (Psalmul 100:3-5)
- Cine este Dumnezeu (v. 3a-b)
- Cine suntem noi (v. 3c)
- De ce să-L lăudăm (v. 4-5)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- În ce situații simți îndemnul de a „striga de bucurie către Domnul”?
- În ce fel te liniștește faptul că Dumnezeu Și-a făcut propriul popor și că nu noi suntem cei care ne-am format ca popor al Lui?
- În ce fel poți observa credincioșia lui Dumnezeu în istoria familiei tale?
APLICAȚII PRACTICE:
În centrul Psalmului 100 se află o invitație adresată celor care îl cântă să afle bunătatea lui Dumnezeu. Această bunătate se manifestă în loialitatea neîncetată a lui Dumnezeu față de Israel și în lucrările Sale repetate de a-i ajuta și vindeca pe ei și pe alte națiuni.
Psalmul 100 încheie o serie de psalmi invitând toți oamenii și în special poporul Israel, să se închine lui Dumnezeu, conștienți fiind că El îi iubește și se va îngriji de ei. Încheind o serie de psalmi în acest fel, Psalmul 100 creează un fel de buclă infinită. Ne invită să începem cu Psalmul 93 și să cântăm restul imnurilor de laudă, iar când ajungem la Psalmul 100, putem începe din nou.
De-a lungul acestor imnuri, Dumnezeu Regele aduce salvare și bucurie unui popor care Îl așteaptă cu nevoile lor. Ei recunosc această binecuvântare cu singura resursă pe care o au la dispoziție: cântarea lor colectivă.
Psalmul 100 se încheie cu o privire spre viitor. Departe de a privi destinul generațiilor următoare ca unul sumbru sau lipsit de speranță, acest psalm presupune că un Dumnezeu etern va avea întotdeauna grijă de generațiile viitoare. Invitația la laudă se extinde către toți oamenii. Nu este o distragere de la detaliile vieții cotidiene, ci un mod de a ne ajuta să înțelegem ce pot însemna aceste detalii când le așezăm în mâna Creatorului nostru.
Astăzi, merită să redescoperim această perspectivă fiindcă ne oferă libertatea de a găsi căi prin care să-i binecuvântăm pe descendenții noștri, în loc să le lăsăm în cârcă probleme și poveri. Speranța și bucuria psalmului ne invită să trăim într-un fel în care generațiile viitoare să-și amintească de noi cu drag. Citind sau cântând acest psalm chiar astăzi, putem avea încrederea că Dumnezeul în care s-a încrezut Israelul este încă demn de încredere. Și noi putem îmbrățișa speranța la care au aspirat ei.