Romanian Baptist Association of USA and Canada

Cum să învii o biserică din morți? – Apocalipsa 3:1-6
Școala duminicală – 12/4/2016
Versetul de aur: Apocalipsa 3:2

Ca şi celelalte „scrisori“ din această parte a cărţii Apocalipsa, acest Cuvânt este este trimis îngerului bisericii. Acesta este un mod de a vorbi despre slujitorul bisericii. De regulă, persoana sau persoanele care slujesc în biserică, sunt numiţi „diaconi“, „prezbiteri“, „păstori“, „episcopi“ sau, în general, sunt numiţi „slujitori“. Aici, însă, sunt numiți „îngeri“ – probabil pentru că referirea este oarecum mai largă, incluzând biserica. De exemplu, atunci când spune „îți merge numele că trăiești, dar ești mort“, aceasta are în vedere biserica, nu doar conducătorul/conducătorii ei. [Read more…]

Primejdia nesocotirii Cuvântului – Evrei 12:14-29
Școala duminicală – 11/27/2016
Versetul de aur: Evrei 12:14

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi. Studiul de astăzi vine și încheie șirul de mesaje „Credință pentru mântuirea sufletului“. Aceste cuvinte sunt luate din Epistola către evrei, 10:39: „Noi nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.“ Tot ce urmează după acest verset în capitolul unsprezece și în capitolul doisprezece este o argumentare, este o explicație pe larg a ceea ce a vrut să spună apostolul în acel text de la finalul capitolului zece. Cum este omul, cum este biserica celor care au credință pentru mântuirea sufletului? Oamenii aceia sunt convinși de lucrurile pe care ei încă nu le văd, oamenii aceia au siguranță în ceea ce le-a fost promis: aceasta este credința. Apoi, această convingere tare este ilustrată în viețile unor oameni din Biblie – câteva sunt exemple individuale, de la Abel la Rahav, sunt apoi prezentați, în linii generale, profeți și oameni ai credinței de-a lungul istoriei poporului lui Dumnezeu, pentru ca la începutul capitolului 12 toți aceștia să se adune într-un „nor mare de martori“ care sunt modele pentru noi, modelul desăvârșit fiind Cristos. Așa cum ei au dus până la capăt alergarea ce le-a stat înainte, așa cum Cristos a dus până la capăt ce a avut de îndeplinit – și El este întâiul mergător, primul care a încheiat alergarea înaintea noastră -, tot așa suntem îndemnați și noi să ducem până la capăt, să alergăm până la capăt cursa ce ne stă înainte, distanța ce ne-a mai rămas de parcurs.
Înaintea unuia care se pregătește pentru alergare sunt multe piedici – cea mai vicleană, cea mai subtilă, este piedica păcatului, și despre aceasta vorbește în continuare, iar la finalul acestui argument lung despre credință pentru mântuirea sufletului se găsește textul despre neascultare – un text care este un avertisment: dacă păcatul mă înfășoară așa de ușor și mă poate împiedica să-mi termin alergarea, mai este ceva ce îmi poate sta în drum ceva ce mă poate opri din drum: neascultarea mea de Cuvântul lui Dumnezeu. Asupra acestui lucru se concentrează meditația aceasta: „Primejdia nesocotirii Cuvântului“. [Read more…]

Sensul și scopul disciplinării lui Dumnezeu – Evrei 12:4-11
Școala duminicală – 11/20/2016
Versetul de aur: Evrei 12:11

Confruntarea cu suferința este un lucru de care avem toți parte – și nu este ușor. Unii, din pricina suferinței, din pricina necazurilor, din pricina greutăților, fie au refuzat să creadă, fie după ce au crezut o vreme s-au îndepărtat de la credință. Întotdeauna când dai de greu, de necaz, în minte îți vuiesc o mie și o sută de întrebări – „Doamne, de ce?“ Am văzut în studiul nostru din Evrei 11 și 12 câteva lucruri despre relația dintre suferință și credință. În textul de astăzi vom găsi o dimeniune nouă, un alt aspect. Textul vorbește despre disciplinare din partea lui Dumnezeu (cuvântul folosit este „pedeapsă“). Nu este vorba atât de mult de cât de rău am făcut (deși poate fi și acest lucru), cât de disciplinarea ca unealtă pentru a dăltui ceva în viața noastră. Dumnezeu se poartă cu noi așa cum noi ne purtăm cu copiii noștri – atunci când nu merg bine, îi mustrăm și îi disciplinăm. Este adevărat că în vremea în care trăim, în cultura în care trăim, ne lovim de o mare problemă: astăzi se înțelege prin „părinte bun“ un părinte care nu-și disciplinează copiii, un părinte care le dă totul pe tavă, și copilul crește ca o buruiană. A spune că este „răsfățat“ este prea puțin, este un cuvânt prea slab ca să prinzi strâmbătatea și mofturile lui – dar, dacă așa l-ai învățat, așa ceva ai. După Scripturi, un părinte bun, un părinte care-și iubește cu adevărat copilul, un părinte care-l protejează, un părinte care vrea maturizare, este un părintele care atunci când este nevoie își disciplinează copilul, este un părinte care are curajul, în dragoste, înaintea lui Dumnezeu, să spună „asta nu e voie“, sau „pentru că ai făcut asta, asta este disciplinarea“. [Read more…]

Alergare și perseverență – Evrei 12:1-3
Școala duminicală – 11/13/2016
Versetul de aur: Evrei 12:2

Citim împreună Evrei 11 și 12 pentru că dorim cu toată puterea ca fiecare dintre noi să aibă și să rămână cu o credință care să ducă la mântuirea sufletului său – aceasta este tema acestor două capitole, o temă care este dezvoltată într-un mod foarte cuprinzător: avem o definire a credinței, iar apoi avem exemple ale credinței, de la Abel până la Rahav și apoi până la prooroci. Acesta este drumul capitolului unsprezece – acesta este „norul mare de martori“, aceștia sunt cei de la care noi trebuie să învățăm – o diversitate de situații, de probleme, la diferite vârste, în diferite țări. De fiecare dată credința a fost răspunsul potrivit. După ce ni se vorbește despre fiecare dintre aceste exemple, ajungem la exemplul perfect: la Isus. Înveți de la Abel, de la Enoh, de la Moise, de la Avraam, de la Sara, de la Rahav, de la Iefta, de la Ghedeon, de la David, de la profeți – înveți câte ceva de la fiecare în privința credinței, dar lecția deplină o înveți de la Domnul Isus. [Read more…]

Perseverența credinței – Evrei 11:32-40
Școala duminicală – 11/6/2016
Versetul de aur: Evrei 11:39-40

Această secțiune din Evrei, capitolul 11, este o secțiune care are pretenții mari de la cititori, de la ascultători: ca să guști și să auzi ecourile și aluziile din text, trebuie să cunoști viețile lui Ghedeon, lui Barac, lui Samson, Iefta, David, Samuel și ceilalți prooroci. Dacă nu ai citit despre ei niciodată, tot ce scrie aici îți este destul de străin, îți este destul de departe, însă aceste versete vin și descriu într-un mod cuprinzător cât de importantă este credința. Până aici am avut fie câte un exemplu odată, de la Abel, la Enoh, la Noe, la Moise, la Avraam, fie câteva evenimente în care s-a văzut credința celor implicați în ele (Avraam, poporul Israel), iar în aceste versete se subliniază triumful perseverenței în credință: reușești dacă rămâi puternic pe poziție, ai câștig de cauză dacă nu lași să ți se clatine credința. Acest text, ca și celelalte dinainte, din capitolul 11, are misiunea să explice, cu exemple, ceea ce scrie în Evrei 10:38-39 – „Și cel neprihănit va trăi prin credință; dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.“ Voia lui Dumnezeu pentru cei din poporul lui Dumnezeu este ca ei să trăiască prin credință, iar credința se vede cel mai bine la momente grele, atunci când puterea ta și puterea mea nu face doi bani, când, oricine ar fi și oricâți ar fi, la nivel uman nu ajută la nimic. Atunci se vede credința noastră – când eu ajung să spun: „Doamne, cred ajută necredinței mele!“, când îmi văd nevrednicia. Se vede atunci dacă și noi suntem printre cei neprihăniți care trăiesc prin credință. [Read more…]