Nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios – 1 Cor. 13.4c-5a
Școala duminicală – 5/8/2016
Versetul de aur: 1 Cor. 13.4c-5a
„Dragostea nu se umflă de mândrie.“ Cel mai greu obstacol pe care îl avem de depășit ca și creștini, cel mai periculos, este mândria. Nu există păcat mai parșiv, mai lunecos decât mândria. A încerca să identifici mândria în viața ta e ca și cum ai încerca să prinzi pește cu mâna – când crezi că ai pus mâna pe el, s-a dus! Se pare că întotdeauna reușim să aducem un motiv care să justifice situația sau starea respectivă. E foarte greu de identificat și mai nimeni nu recunoaște că ar fi mândru. Mai mult, de pericolul mândriei nu scăpăm niciodată. Ne confruntăm mereu și mereu cu ea, astfel că trebuie să fim mereu vigilenți. Este acel păcat care ne cuprinde extraordinar de ușor – cu cea mai mare ușurință te înfășoară, te crezi mai mare decât ești, te crezi mai deosebit decât ești, te crezi mai bun decât ești. Mândria te îndeamnă să crezi că poți singur, că nu ai nevoie de nimeni – nici măcar de Dumnezeu. De aceea „mândria merge înaintea căderii“. Mândria nu face casă bună cu dragostea – în dragoste nu există mândrie. Ea este calea „nespus mai bună“ pe care trebuie să mergem. [Read more…]