Importanța relațiilor – Matei 18.15-20
Versetul de aur: Matei 18.19-20
Școala duminicală, 24 ianuarie, 2016
Cuvântul acesta este dătător de emoții. Întotdeauna e un cuvânt bine cunoscut, dar rar aplicat, este un cuvânt bine cunoscut, dar greu de aplicat. Când cineva a păcătuit împotriva ta, prima reacție este una de supărare, a doua e de răspândire. Foarte rar, și aici vreau să ne cercetăm fiecare, foarte rar te duci la el și îi spui ce s-a întâmplat, căutând rezolvarea situației. Matei 18 este un text despre viața în comunitatea creștină. Cel care zidește comunitatea creștină, Biserica, el știe că acestea sunt piedici în calea zidirii Bisericii, sau lucruri de care cei din Biserică trebuie să țină seama pentru a putea sluji în Biserică, pentru a putea trăi în Biserică. Viața împreună cu alții nu este ușoară, nici la tinerețe, nici la vârsta adultă, nici la bătrânețe. Fiecare dintre noi avem un anumit fel de a fi de a vorbi, de a ne raporta la lucruri, la viață, la persoane. Trăsăturile specifice ale fiecăruia adesea intră în coliziune cu ale celuilalt. Ce faci când se întâmplă aceasta? Ce faci? Ai fost vreo dată în situața în care un frate sau o soră să păcătuiască împotriva ta într-un anumit fel, și tu să te duci la acea persoană și să vorbești despre lucrul acesta cu el sau cu ea? Ți-a fost ușor sau ți-a fost greu? Să luăm câteva exemple din Scripturi și să vedem cât de delicată este siutația aceasta. Primul exemplu la care vreau să ne uităm este exemplul lui Adam. Adam păcătuiește împotriva lui Dumnezeu, și Dumnezeu se duce la Adam să-l întrebe ce a făcut. Care e răspunsul lui Adam? Răspunsul lui Adam îl vei auzi, și îl vei regăsi atunci când tu te duci la cineva și îl întrebi ce ai făcut? Primul răspuns e, nu eu! Primul răspuns este unul de minimalizare sau negare a situației. Dacă citim Genesa 3 vedem lupta lui Dumnezeu cu Adam de a-l ajuta să vadă magnitudinea păcatului, urâțenia lui. [Read more…]