SCOPUL LECȚIEI: să facem un rezumat al termenilor din legământului Domnului cu Noe, să sugerăm motive pentru care jertfa lui Noe a fost pe placul Domnului și să scriem o rugăciune de mulțumire către Dumnezeu pentru o anumită situație în care El Și-a dovedit credincioșia.
TEXTUL LECȚIEI: Geneza 8:13-22, Geneza 9:11-13
VERSETUL DE AUR: „Curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ.” Geneza 9:13
CONTEXTUL LECȚIEI:
Lecția de astăzi se concentrează asupra evenimentelor care au avut loc imediat după ce potopul a nimicit întreaga creație, cu excepția ființelor vii—oamenii și animalele—care se aflau în arcă. Interesant este faptul că potopul este una dintre cele mai bine atestate relatări din istorie.
Relatarea biblică despre potop este doar una dintre cel puțin cinci povestiri antice despre un potop global. Existența acestor relatări i-a determinat pe unii să creadă că relatarea biblică s-a bazat pe acestea ca surse și că potopul ar fi doar un mit legendar al unui popor antic și ignorant. Însă, dacă a existat într-adevăr un potop catastrofal în vremuri străvechi, atunci era de așteptat ca evenimentul să fie transmis din generație în generație.
Pe măsură ce oamenii s-au răspândit pe pământ și au format culturi distincte, aceste relatări ar fi preluat trăsăturile specifice fiecărei culturi. Ar fi fost, de fapt, ciudat ca niciuna dintre scrierile antice să nu menționeze un astfel de eveniment! Așadar, existența altor relatări despre potop confirmă că a existat, la un moment dat în istorie, un astfel de eveniment de mari proporții. Relatarea biblică despre potop este cea adevărată și corectă.
Biblia oferă detalii precise despre începutul potopului, durata ploii, cât timp au acoperit apele pământul și cât timp a fost nevoie pentru ca acestea să se retragă. Durata totală a potopului a fost de peste un an (Geneza 7:11; 8:14).
După ce au trecut în siguranță prin potop, omenirea și creația au primit o nouă șansă. Însă, chiar la începutul acestui nou început, Dumnezeu era pe deplin conștient de realitatea păcatului care încă persista în inima omului. Din păcate, chiar înainte de sfârșitul capitolului 9 din Geneza, păcatul se manifestă din nou, evidențiind încă o dată natura căzută a omenirii.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Situația lui Noe (Geneza 8:13-22)
- Două luni de așteptare (v. 13-14)
- Ascultarea poruncii lui Dumnezeu (v. 15-19)
- Clădirea unui altar (v. 20-22)
- Reacția lui Dumnezeu (Geneza 9:11-13)
- Legământul (v. 11)
- Semnul (v. 12-13)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum ne asigurăm că închinarea precedă orice lucru pe care vrem să-l începem?
- Cum să ne asigurăm că eforturile noastre pentru Domnul sunt o mireasmă plăcută înaintea Lui și nu opusul?
- Ce fel de urgențe sau circumstanțe negative ne pot îndemna să ne rezemăm încrederea de promisiunile lui Dumnezeu din Geneza 9:11?
APLICAȚII PRACTICE:
Cei mai mulți oameni știu ce înseamnă să fii nerăbdător. În cazul în care sunt și părinți, au de-a face cu mici explozii de nerăbdare care se mișcă neîncetat. Iar când ne adăugăm pe noi înșine și pe soțul/soția noastră la această ecuație, așteptarea devine un chin. Din acest punct de vedere, oamenii din Vechiul Testament nu erau diferiți.
Regele Saul a eșuat grav din cauza lipsei sale de răbdare atunci când a așteptat ca Samuel să aducă jertfa. În cele din urmă, Saul a adus jertfa el însuși, deși nu era preot și nu avea autoritatea să facă acest lucru—iar această faptă a devenit un păcat grav (1 Samuel 13).
Așteptarea poate fi și mai dificilă în condiții de încercare. Armata lui Saul se destrăma în fața amenințării filistenilor, iar din câte se pare, aceasta a fost motivația lui pentru a aduce jertfa înainte ca Samuel să ajungă, încercând să-și păstreze oștenii aproape (1 Samuel 13:11-12). Nerăbdarea este un motiv repetat în multe capitole din cartea Psalmilor (exemple: Psalmii 6:3; 13:1; 119:84). Ne putem imagina cu ușurință că și Noe a simțit această povară.
Și totuși, când Dumnezeu i-a spus să facă ceva, el a ascultat. A ales să acționeze după calendarul lui Dumnezeu, nu să-L forțeze pe Dumnezeu să acționeze după al lui (compară cu Geneza 15:2-5; 16:1-4). Răbdarea și ascultarea lui Noe trebuie să fie un model pentru creștini.
Dar există aici și un avertisment: uneori, credincioșii care așteaptă nerăbdători ca Dumnezeu să facă ceva de fapt au primit deja porunca de a acționa ei înșiși.
Dar tu nu ești unul dintre aceștia, nu-i așa?