Romanian Baptist Association of USA and Canada

Coborârea în iesle – Filipeni 2:6-11

Școala duminicală – 12/25/2016
Versetul de aur: Fil. 2:6-7
În ziua în care celebrăm Naşterea lui Isus, ne vom uita la felul în care s-a gândit la sine Cel care s-a născut. Cum s-a gândit El, când a venit între noi? Cum s-a gândit, de s-a coborât de acolo şi a ajuns la noi? Ce anume l-a determinat să coboare printre noi? Ce a însemnat pentru El acest lucru? În înțelegerea acestui eveniment, mai este o dificultate care trebuie depășită – trecerea timpului. De multe ori este dificil să prindem relevanța unui eveniment de demult pentru ziua de astăzi, pentru vremea de acum. Ce are de-a face aceasta cu mine? S-a născut. Poate fi o ocazie să ne strângem familia acasă, să mâncăm, dacă avem, să ne simțim bine cât mai multe zile, să ne facem cadouri, dacă se poate, iar apoi fiecare mergem din nou la ale noastre, pe unde locuim. Singurul înţeles, singura semnificaţie a acestui eveniment se reduce la aceasta – o reuniune de familie: mă văd cu cei dragi. Desigur, imediat ce începem să ne gândim la lucrurile acestea, ne dăm seama că nu așa ar trebui să fie, că este ceva mai mult în această Sărbătoare a Nașterii Domnului. Dar ce? Apostolul Pavel ia acest eveniment al venirii Fiului lui Dumnezeu între oameni şi arată că are legătură directă cu viaţa bisericii: felul în care El s-a gândit când S-a coborât în iesle trebuie să vă caracterizeze pe voi („să aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus“). Apostolul Pavel lucrează în Epistola către filipeni la schimbarea unei mentalităţi, la schimbarea unui mod de gândire, la înlocuirea lui cu un altul. Și este evident încă de la început un lucru foarte important: nu schimbarea celor din Filipi după cum voia Pavel, după gândul lui, ci după gândul lui Cristos, după mentalitatea lui Cristos. Ce s-a întâmplat în Betleem are mare însemnătate pentru mine astăzi. Apostolul Pavel mă învaţă să trăiesc între oameni. Dacă reuşesc să prind felul în care s-a gândit Cristos la sine, când a coborât de la Tatăl, voi reuși, voi ști cum să trăiesc. Cum s-a gândit El – la El? [Read more…]

Venirea Fiului lui Dumnezeu – Galateni 4:1-7

Școala duminicală – 12/18/2016
Versetul de aur: Galateni 4:4-5

Când s-a născut Domnul Isus? Cum s-a născut Domnul Isus? Și de ce s-a născut Domnul Isus? Sunt trei întrebări la care textul acesta dă răspunsurile. [Read more…]

Cartea neamului lui Isus Cristos – Matei 1:1-17
Școala duminicală – 12/11/2016
Versetul de aur: Matei 1:17

Acest text de la începutul Evangheliei după Matei este un text dificil, însă în același timp ne ajută să ne pregătim pentru sărbătoarea Nașterii Mântuitorului. Cu toții am învățat la școală că atunci când facem o compunere introducerea este foarte importantă. Același lucru este valabil și în cazul unui discurs – momentele de început sunt momente importante pentru captarea atenției -, și același lucru este valabil și în cazul unui document scris. Având în vedere aceste lucruri, ne așteptăm ca introducerea, începutul Evangheliei după Matei să aibă o semnificație deosebită. Matei alege ca mai întâi la început să dea o genealogie. Pentru un cititor antic din vechime acest lucru este foarte important, deși pentru un cititor contemporan este unul dintre cele mai plictisitoare tipuri de text cu putință. Scriptura este un text antic, astfel încât nu este de mirare faptul că întâlnim atâtea genealogii în ea. Când ajungi la Noe, după potop, este o genealogie, când ajungi la sfârșitul vieții lui Iacov este o genealogie, când citești cărțile Cronicilor este plin de genealogii. Sunt porțiunile din Scriptură cele mai aride, cele mai uscate, pentru că pentru cititorul din ziua de astăzi genealogiile au mică însemnătate – doar pentru cei care sunt curioși să se ducă pe arborele genealogic din familia lor, să vadă cine a fost bunicul, cine a fost străbunicul, de unde a venit și până unde reușești să mergi cu spița neamului, însă este mai mult o curiozitate personală. [Read more…]

Cum să învii o biserică din morți? – Apocalipsa 3:1-6
Școala duminicală – 12/4/2016
Versetul de aur: Apocalipsa 3:2

Ca şi celelalte „scrisori“ din această parte a cărţii Apocalipsa, acest Cuvânt este este trimis îngerului bisericii. Acesta este un mod de a vorbi despre slujitorul bisericii. De regulă, persoana sau persoanele care slujesc în biserică, sunt numiţi „diaconi“, „prezbiteri“, „păstori“, „episcopi“ sau, în general, sunt numiţi „slujitori“. Aici, însă, sunt numiți „îngeri“ – probabil pentru că referirea este oarecum mai largă, incluzând biserica. De exemplu, atunci când spune „îți merge numele că trăiești, dar ești mort“, aceasta are în vedere biserica, nu doar conducătorul/conducătorii ei. [Read more…]

Primejdia nesocotirii Cuvântului – Evrei 12:14-29
Școala duminicală – 11/27/2016
Versetul de aur: Evrei 12:14

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi. Studiul de astăzi vine și încheie șirul de mesaje „Credință pentru mântuirea sufletului“. Aceste cuvinte sunt luate din Epistola către evrei, 10:39: „Noi nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.“ Tot ce urmează după acest verset în capitolul unsprezece și în capitolul doisprezece este o argumentare, este o explicație pe larg a ceea ce a vrut să spună apostolul în acel text de la finalul capitolului zece. Cum este omul, cum este biserica celor care au credință pentru mântuirea sufletului? Oamenii aceia sunt convinși de lucrurile pe care ei încă nu le văd, oamenii aceia au siguranță în ceea ce le-a fost promis: aceasta este credința. Apoi, această convingere tare este ilustrată în viețile unor oameni din Biblie – câteva sunt exemple individuale, de la Abel la Rahav, sunt apoi prezentați, în linii generale, profeți și oameni ai credinței de-a lungul istoriei poporului lui Dumnezeu, pentru ca la începutul capitolului 12 toți aceștia să se adune într-un „nor mare de martori“ care sunt modele pentru noi, modelul desăvârșit fiind Cristos. Așa cum ei au dus până la capăt alergarea ce le-a stat înainte, așa cum Cristos a dus până la capăt ce a avut de îndeplinit – și El este întâiul mergător, primul care a încheiat alergarea înaintea noastră -, tot așa suntem îndemnați și noi să ducem până la capăt, să alergăm până la capăt cursa ce ne stă înainte, distanța ce ne-a mai rămas de parcurs.
Înaintea unuia care se pregătește pentru alergare sunt multe piedici – cea mai vicleană, cea mai subtilă, este piedica păcatului, și despre aceasta vorbește în continuare, iar la finalul acestui argument lung despre credință pentru mântuirea sufletului se găsește textul despre neascultare – un text care este un avertisment: dacă păcatul mă înfășoară așa de ușor și mă poate împiedica să-mi termin alergarea, mai este ceva ce îmi poate sta în drum ceva ce mă poate opri din drum: neascultarea mea de Cuvântul lui Dumnezeu. Asupra acestui lucru se concentrează meditația aceasta: „Primejdia nesocotirii Cuvântului“. [Read more…]

Sensul și scopul disciplinării lui Dumnezeu – Evrei 12:4-11
Școala duminicală – 11/20/2016
Versetul de aur: Evrei 12:11

Confruntarea cu suferința este un lucru de care avem toți parte – și nu este ușor. Unii, din pricina suferinței, din pricina necazurilor, din pricina greutăților, fie au refuzat să creadă, fie după ce au crezut o vreme s-au îndepărtat de la credință. Întotdeauna când dai de greu, de necaz, în minte îți vuiesc o mie și o sută de întrebări – „Doamne, de ce?“ Am văzut în studiul nostru din Evrei 11 și 12 câteva lucruri despre relația dintre suferință și credință. În textul de astăzi vom găsi o dimeniune nouă, un alt aspect. Textul vorbește despre disciplinare din partea lui Dumnezeu (cuvântul folosit este „pedeapsă“). Nu este vorba atât de mult de cât de rău am făcut (deși poate fi și acest lucru), cât de disciplinarea ca unealtă pentru a dăltui ceva în viața noastră. Dumnezeu se poartă cu noi așa cum noi ne purtăm cu copiii noștri – atunci când nu merg bine, îi mustrăm și îi disciplinăm. Este adevărat că în vremea în care trăim, în cultura în care trăim, ne lovim de o mare problemă: astăzi se înțelege prin „părinte bun“ un părinte care nu-și disciplinează copiii, un părinte care le dă totul pe tavă, și copilul crește ca o buruiană. A spune că este „răsfățat“ este prea puțin, este un cuvânt prea slab ca să prinzi strâmbătatea și mofturile lui – dar, dacă așa l-ai învățat, așa ceva ai. După Scripturi, un părinte bun, un părinte care-și iubește cu adevărat copilul, un părinte care-l protejează, un părinte care vrea maturizare, este un părintele care atunci când este nevoie își disciplinează copilul, este un părinte care are curajul, în dragoste, înaintea lui Dumnezeu, să spună „asta nu e voie“, sau „pentru că ai făcut asta, asta este disciplinarea“. [Read more…]

Alergare și perseverență – Evrei 12:1-3
Școala duminicală – 11/13/2016
Versetul de aur: Evrei 12:2

Citim împreună Evrei 11 și 12 pentru că dorim cu toată puterea ca fiecare dintre noi să aibă și să rămână cu o credință care să ducă la mântuirea sufletului său – aceasta este tema acestor două capitole, o temă care este dezvoltată într-un mod foarte cuprinzător: avem o definire a credinței, iar apoi avem exemple ale credinței, de la Abel până la Rahav și apoi până la prooroci. Acesta este drumul capitolului unsprezece – acesta este „norul mare de martori“, aceștia sunt cei de la care noi trebuie să învățăm – o diversitate de situații, de probleme, la diferite vârste, în diferite țări. De fiecare dată credința a fost răspunsul potrivit. După ce ni se vorbește despre fiecare dintre aceste exemple, ajungem la exemplul perfect: la Isus. Înveți de la Abel, de la Enoh, de la Moise, de la Avraam, de la Sara, de la Rahav, de la Iefta, de la Ghedeon, de la David, de la profeți – înveți câte ceva de la fiecare în privința credinței, dar lecția deplină o înveți de la Domnul Isus. [Read more…]