Sensul și scopul disciplinării lui Dumnezeu – Evrei 12:4-11
Școala duminicală – 11/20/2016
Versetul de aur: Evrei 12:11
Confruntarea cu suferința este un lucru de care avem toți parte – și nu este ușor. Unii, din pricina suferinței, din pricina necazurilor, din pricina greutăților, fie au refuzat să creadă, fie după ce au crezut o vreme s-au îndepărtat de la credință. Întotdeauna când dai de greu, de necaz, în minte îți vuiesc o mie și o sută de întrebări – „Doamne, de ce?“ Am văzut în studiul nostru din Evrei 11 și 12 câteva lucruri despre relația dintre suferință și credință. În textul de astăzi vom găsi o dimeniune nouă, un alt aspect. Textul vorbește despre disciplinare din partea lui Dumnezeu (cuvântul folosit este „pedeapsă“). Nu este vorba atât de mult de cât de rău am făcut (deși poate fi și acest lucru), cât de disciplinarea ca unealtă pentru a dăltui ceva în viața noastră. Dumnezeu se poartă cu noi așa cum noi ne purtăm cu copiii noștri – atunci când nu merg bine, îi mustrăm și îi disciplinăm. Este adevărat că în vremea în care trăim, în cultura în care trăim, ne lovim de o mare problemă: astăzi se înțelege prin „părinte bun“ un părinte care nu-și disciplinează copiii, un părinte care le dă totul pe tavă, și copilul crește ca o buruiană. A spune că este „răsfățat“ este prea puțin, este un cuvânt prea slab ca să prinzi strâmbătatea și mofturile lui – dar, dacă așa l-ai învățat, așa ceva ai. După Scripturi, un părinte bun, un părinte care-și iubește cu adevărat copilul, un părinte care-l protejează, un părinte care vrea maturizare, este un părintele care atunci când este nevoie își disciplinează copilul, este un părinte care are curajul, în dragoste, înaintea lui Dumnezeu, să spună „asta nu e voie“, sau „pentru că ai făcut asta, asta este disciplinarea“. [Read more…]