SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm cine este „Capul,” să aflăm consecințele faptului că murim împreună cu Cristos și să ne găsim un tovarăș de dare de socoteală pentru a putea transforma în realitate una dintre aceste consecințe.
TEXTUL LECȚIEI: Coloseni 2:6-23
VERSETUL DE AUR: „Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință.” (Coloseni 2:6-7a)
CONTEXTUL LECȚIEI
Apostolul Pavel a scris Epistola către Coloseni în prima jumătate a anilor 60 d.Cr. Epistola era menită unei comunități de credincioși din Colose (vezi Coloseni 1:1-2), o cetate din Turcia zilelor noastre. Atunci când a compus Epistola, Pavel nu vizitase încă această regiune (vezi 1:4-7, 2:1). Cel mai probabil, a scris Epistola pe când se afla în arest (vezi 4:3) la Roma (vezi Fapte 28:16, 30).
Că vizitase Pavel Colose până atunci sau nu, nu se știe, însă auzise de la alții despre credința celor din Colose (vezi Coloseni 1:4). Scopul scrisorii sale fusese să-i încurajeze pe coloseni (2:2-3) și să discute învățăturile mincinoase care pătrunseseră în biserică (vezi 2:4-5).
Nu se cunoaște clar precizia învățăturilor false din Colose. Astăzi, mare parte a cunoștințelor noastre despre acest subiect vine din Epistola către Coloseni și a concluziilor raționale la care putem ajunge în funcție de ceea ce se discută aici. Putem presupune astfel că atât învățăturile iudaice, cât și cele păgâne amenințau calea dreaptă a credincioșilor de aici. Acest sistem de credință sincretic cuprindea elemente variate din diferite tradiții religioase și filosofice care nu se trăgeau din Evanghelia lui Isus Cristos.
Învățătura aceea mincinoasă cuprindea cel mai probabil aspecte din iudaism. Pavel le pune la dispoziție rectificări privind acele elemente din viața de căsătorie care îi deosebeau pe evrei de neamuri – cum ar fi circumcizia (Coloseni 2:11-15), restricții privind dieta, precum și respectarea anumitor zile de sărbătoare (2:16). Cu toate acestea, alte aspecte ale învățăturii mincinoase, cum ar fi închinarea la îngeri (2:18) și postul ținut greșit (2:23), erau o oglindire a filosofiilor și cultelor păgâne. Pavel spune că acest sistem de credință este „filozofia și … o amăgire deșartă după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii” (2:8). Este un sistem care îl preocupa pe Pavel, pentru că le adăuga credincioșilor tot felul de cerințe care mergeau dincolo de lucrarea lui Dumnezeu prin Cristos Isus.
Coloseni 1:15-22 și 2:6-15 ne prezintă rectificarea lui Pavel adusă colosenilor în privința preeminenței lui Cristos. Cristos a făcut deplină viața credincioșilor (Coloseni 2:9-10) și i-a adus la o viață (2:12-14). Pe lângă aceasta, El a „dezbrăcat domniile și stăpânirile” (2:15). Toate celelalte filosofii, crezuri și practici le acaparaseră viața spirituală a celor din Colose. Dacă continuau să asculte acele învățături false, aveau să ajungă să respingă puterea lucrării lui Cristos.
STRUCTURA LECȚIEI
- Judecata care tulbură (Coloseni 2:16-19)
- Practici obscure (v. 16-17)
- Smerenie prefăcută (v. 18)
- Decapitare spirituală (v. 19)
- Porunci omenești (Coloseni 2:20-23)
- Am murit împreună cu Cristos (v. 20)
- Lucruri cu aplicare temporară (v. 21-22)
- Cu putere limitată (v. 23)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Care sunt pașii de urmat pentru a elimina din viața noastră acele circumstanțe și obiceiuri care ne despart de viața în Cristos?
- Cum ne putem asigura că urmărim călăuzirea Duhului și că nu ne bazăm pe propriile noastre eforturi?
- Cum decidem dacă să respectăm sau nu o tradiție omenească pentru a putea păstra relația cu o anumită persoană?
APLICAȚII PRACTICE
Unii învățători mincinoși din Colose transformaseră viața creștină într-un lucru mult mai complicat decât ceea ce ceruse Dumnezeu. Adăugaseră obligații pentru credincioșii coloseni dincolo de ceea ce ceruse Dumnezeu. Nu știm de ce au adus oamenii aceștia asemenea învățături în Colose. Fie au uitat, fie au neglijat total importanța unei legături cu Cristos, Capul bisericii. În loc să caute viața în Cristos, au căutat înfumurați înțelepciune prin intermediul poruncilor omenești.
Poate fi ispititor să credem că nu adăugăm nimic credinței noastre. Cu toate acestea, realitatea este că facem lucrul acesta destul de des. Uneori, ne stabilim singuri reguli clare sau implicite și, prin extensie le impunem și altor credincioși. Faptul că respectăm regulile sau sfaturile respective nu înseamnă că inima noastră ar fi mai mult sau mai puțin sfințită. Problemele apar atunci când ridicăm aceste reguli la rangul Cuvântului lui Dumnezeu. Atât noi, cât și ceilalți credincioși, putem să ne facem rău din punct de vedere spiritual.
Trebuie să ne cercetăm cu atenție comportamentul cu privire la asemenea reguli. Să ne asigurăm mai întâi că ne păstrăm relația cu Cristos, Capul bisericii. Căci, până la urmă, ce am putea adăuga la Evanghelia mântuirii prin Cristos? De ce altceva am mai putea avea nevoie? Doar atunci când acceptăm faptul că lucrarea lui Cristos a realizat tot ceea ce avem nevoie pentru reîmpăcare, vom fi umpluți cu înțelepciunea Sa. Să cerem călăuzirea Duhului Sfânt pentru a putea discerne dacă ne luăm după înțelepciunea lumii sau după înțelepciunea lui Dumnezeu. Călăuziți de El, vom putea avea libertatea acelor comportamente care duc la slăvirea lui Dumnezeu și la zidirea celorlalți credincioși. Căutați Capul! Și ascultați de Duhul Sfânt!