Romanian Baptist Association of USA and Canada

Școala duminicală, 26 iulie, 2015
Cristos, Fiul Tatălui
Matei 4:1-11
Versetul de aur: Matei 4.10

Îl mărturisim pe Isus Cristos ca Domn şi Dumnezeu, Fiul veşnic al Tatălui. De la început şi până la sfârşit, în discuţia de faţă, să aveţi în minte o întrebare foarte amară, ascuţită: „Şi ce dacă? Ce legătură are aceasta cu mine? Ce are a face cu mine? La ce m-ajută? La ce este bine să mărturisesc aceasta? Ce-mi dă? Ce înseamnă aceasta în fiecare zi?“
La ispitire, Diavolul aici a ţintit. Cum defineşti calitatea de Fiu a lui Isus? – Eşti de la Dumnezeu, aproape de El, Te-ai coborât între noi, arată aceasta într-un anumit fel! Transformă piatra în pâine, arată-Ţi puterea! La fel va fi ispitirea pe cruce. Conducătorii iudeilor, duşmanii Lui I-au spus: Mântuieşte-Te pe Tine acum, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu! Dă-Te jos, să credem în Tine! Se face legătură întotdeauna între o manifestare de forţă şi Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul nu se lasă atras într-o astfel de cursă. Este foarte atent şi răspunde din Scripturi. Când Diavolul a prins strategia lui Isus, a venit şi el cu Biblia şi I-a spus: „Îngerii vor veni şi Te vor prinde.“ Astfel, confruntarea dintre ei continuă pe tărâmul Scripturii.
„Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu…“ Cum se leagă aceasta de viaţa mea? Ce era în mintea unui om din Palestina, din Iudeea veacului I, când auzea o astfel de afirmaţie? „Fiul lui Dumnezeu!“ În Vechiul Testament această expresie se referă la trei entităţi. Mai întâi, îngerii sunt numiţi adesea fii ai lui Dumnezeu – găsim referinţe, de exemplu, la începutul cărţii Iov. De asemenea, poporul Israel este numit „Fiul Meu“ – în Exod, capitolul 4, când Moise este trimis, Domnul îi spune lui Moise: „Spune lui Faraon: Lasă pe Fiul Meu să plece, să vină şi să Mi se închine“, referindu-se la Israel, ca popor: Fiu al lui Dumnezeu. Cea mai importantă referinţă este la împărat. Texte cum ar fi Psalmul 2, Psalmul 89, 2 Samuel 7 folosesc această expresie cu privire la împăratul lui Israel: „El este Fiul Meu“, „astăzi Te-am născut“. Acestea erau legăturile imediate, conotaţiile pe care le purta această expresie: „Fiul lui Dumnezeu“.  [Read more…]

Persoana Mântuitorului nostru, Domnul Isus Cristos

Școala duminicală, 19 iulie, 2015

Descoperitorul adevărului

Ioan 1:18

Versetul de aur: Ioan 1.18

Noi îl mărturisim pe Isus Cristos ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu, care-L face cunoscut pe Dumnezeu.

Când a murit bunica, din partea soţiei, m-am dus la cimitir, căutând locul de groapă, şi am stat de vorbă cu administratorul cimitirului – despre cimitir, că acolo este locul în care nimeni nu se mai ceartă, toţi stau liniştiţi, unde i-am pus, nu mişcă. Şi omul acesta, foarte convins, mi-a spus: toate se termină aici. Era om serios, la 50 de ani. Sufletul este ca un abur. A ieşit, s-a dus. Şi gata. Lucrurile care, în fond, contează sunt BMW-ul şi vila. Iar el preciza următorul lucru: cine a venit de dincolo, să ne spună că nu-i aşa?  [Read more…]

Școala duminicală, 12 iulie, 2015
Semnele unui creştin dedicat
Ioan 13: 31-38
Versetul de aur: Ioan 13.34

Ioan de la 13 la 16 este o bucată de text care prezintă învăţătura pe care Mântuitorul le-a dat-o ucenicilor în camera de sus. Erau la ultima lor cină, înainte de patima Lui, şi Mântuitorul îi învaţă o serie de lucruri.
Acest text din Ioan 13, ultima parte a capitolului, este un text care vorbeşte despre „semnele unui creştin dedicat“. Oameni, lucruri, acţiuni… Cel mai uşor le identifici prin simboluri. Copiii mici, care nici nu ştiu citi, se uită pe stradă şi spun: „E cutare maşină.“ Şi aşa mai departe. Ai văzut un semn – şi ştii ce e. [Read more…]

Școala duminicală, 5 iulie, 2015

Naşterea din Duhul

Ioan 6:60-69

Versetul de aur: Ioan 6.68-69

Alte texte potrivite pentru subiectul naşterii din nou ar putea fi cel din capitolul 3, din aceeaşi carte, sau cel din Tit, capitolul 3. Motivul pentru care am ales să începem de aici, din Ioan, capitolul 6, este că acest text este un exemplu, o imagine, o ilustraţie a felului în care cuvintele Mântuitorului au schimbat pe cineva. Sunt un exemplu în care Mântuitorul vorbeşte despre lucrarea Lui şi despre Duhul Sfânt. Cea mai importantă afirmaţie se găseşte în versetul 63: „Duhul este acela care dă viaţă. Cuvintele pe care Eu vi le-am spus sunt Duh şi viaţă“. Lucrurile pe care Eu le descopăr, le transmit, le arăt, sunt lucruri care aduc viaţa.  [Read more…]

Școala duminicală – 28 iunie, 2015
Fariseul şi vameşul
Luca 18:9-14
Versetul de aur: Luca 18.14

Această pildă este foarte, foarte cunoscută, dar adevărul pe care îl arată te face să-ţi fie frică. Să vii înaintea lui Dumnezeu, în Casa lui Dumnezeu să te rogi şi în rugăciunea ta să spui doar, doar lucruri bune – şi să nu fii primit. Mântuitorul spune pilda aceasta, după cum precizează 18:9, pentru unii care se credeau ei înşişi neprihăniţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi. Lucrurile bune pe care noi le-am putea face – bune pentru Dumnezeu – pot crea în noi sentimente de dispreţ faţă de ceilalţi. În mod natural, ne-am aştepta ca omul care este dedicat, care Îl iubeşte pe Domnul, să fie primit întotdeauna. Dar nu întotdeauna se întâmplă aşa.  [Read more…]

Școala duminicală – 21 iunie, 2015
Când stăpânul lipseşte
Luca 12: 41-48
Versetul de aur: Luca 12.42

Respectul faţă de un conducător, faţă de un stăpân, se vede atunci când acesta lipseşte, când nu este acasă. Respectul este direct proporţional cu prezenţa sau absenţa acelui om. De când ştim să vorbim cunoaştem acea vorbă: „Când pisica nu-i acasă…“ Ce se întâmplă de fiecare dată? Omul se poartă în felul acesta. Când este prezent stăpânul, toţi se poartă ştiind că stăpânul este acasă. Când el nu este prezent, toţi se poartă cel mai adesea altfel. Şahul Afganistanului a fost dat jos când era într-o vizită în Italia. Atunci a avut loc lovitura de stat militară şi apoi istoria a continuat cu războaie şi multe nenorociri. Ce fac oamenii când stăpânul lor e plecat? Respectul lor faţă de el se vede atunci când el nu este în preajmă. Starea aceea este întotdeauna o stare foarte lunecoasă. Inima poporului se poate împărţi. [Read more…]

Școala duminicală – 14 iunie, 2015
Belşugul ca şi cursă
Luca 12:13-21
Versetul de aur: Luca 13.20

Avem de discutat despre un lucru foarte drag nouă, tuturor. Urmează să vorbim despre belşug. Nu de puţine ori – la sfârşit de an, la început de an, la zi de naştere, la o sărbătoare deosebită – noi ne dorim unii altora, printre altele, şi belşug. Pilda aceasta ne vorbeşte despre belşug ca şi cursă – belşugul, ca acea situaţie în care se schimbă culoarea ochilor, ca situaţie în care ţi se întunecă mintea şi încep să se nască gânduri pe care înainte nu le aveai; belşug, ca acea situaţie în care crezi că ai reuşit să te sui pe cal; belşug, ca acea situaţie în care crezi că ai ajuns la pârghiile vieţii şi acum tu le ţii. [Read more…]

Școala duminicală – 7 iunie, 2015
Definirea aproapelui
Luca 10: 25-37
Versetul de aur: Luca 10.36

Pilda samariteanului este un text foarte cunoscut, cu privire la care probabil aţi auzit multe interpretări. Dar, înainte de a lua în discuţie un exemplu de interpretare la pilda samariteanului, trebuie precizat şi faptul că un text ca acesta, care vine şi vorbeşte despre un adevăr esenţial, adesea a fost interpretat greşit. Poate cea mai cunoscută interpretare greşită este cea pe care a dat-o Augustin. El interpretează această pildă în felul următor: Cel bătut este Adam. Ierusalimul este cetatea cerească de unde a căzut Adam. Tâlharii sunt diavolii care i-au luat nemurirea. Preotul şi levitul sunt Legea Vechiului Testament, care nu poate mântui. Samariteanul este Cristos care leagă răni. Hanul este Biserica, iar hangiul este apostolul Pavel. Este o interpretare foarte teologizată. Cauţi în fiecare detaliu pe cineva să pui în spate, să duci lucrurile într-un anumit fel. (Oare cine-o fi „dobitocul“?) Dacă aşa ar sta lucrurile cu sensul, atunci oare ce a vrut să spună Mântuitorul? Cristos a venit şi a făcut El tot ce n-au putut face alţii. Ceea ce a făcut El a dus la Biserică, la han. De-acolo, El a dat doi dinari şi a plecat. Şi tot ce mai rămâne de făcut a rămas în slujba lui Pavel, care e hangiul!  [Read more…]