Romanian Baptist Association of USA and Canada

Școala duminicală, 29 noiembrie, 2015

Stăpânul întregului univers

Efeseni 4:8-10

Versetul de aur: Efeseni 4.10

 

În fiecare sezon sau în fiecare parte a anului, având în vedere sărbătorile de peste an, avem porţiuni din Scripturi pe care le citim în mod inerent. În preajma sărbătorii Naşterii Mântuitorului, textele cele mai uzate, cele mai răsfoite, sunt cele din Evanghelii şi câteva din Epistole. În preajma Patimilor şi a Învierii sfârşitul fiecărei Evanghelii este foarte, foarte citit. Când se apropie Rusaliile, prima parte din Cartea Faptele apostolilor este în atenţia noastră. Dar când se apropie Înălţarea, care ar fi locurile din Noul Testament la care ne oprim? Cum ne raportăm la sărbătoarea aceasta? Cred că răspunsul pe care-l vom da va fi unul destul de reţinut, de timid. Cât de mult vă pregătiţi casa, cât de mult bateţi covoarele, ştergeţi geamurile cu ocazia Înălţării? Destul de puţin. Când vine Crăciunul toată lumea – nu mai ajunge zăpada! –, care mai de care îşi întinde covoarele; la fel şi la Paşti. Dragii mei, căutaţi un răspuns: de ce stau lucrurile aşa? Haideţi ca oarecum, oarecum să schimbăm optica. Şi, dacă avem perioadă de advent la Crăciun şi avem perioadă de aşteptare – Săptămâna Mare – înaintea Învierii, avem nevoie şi la Înălţare de o aşa perioadă. Răspunsul este absolut simplu: de atunci şi până la a doua venire, Mântuitorul nostru nu este nici în iesle, nu este nici pe cruce, ci este la dreapta măririi, este înălţat. Evident, Întruparea, Răstignirea, Învierea sunt la temelia vieţii noastre, a credinţei noastre, dar să nu pierdeţi din vedere Cine este acum Cel care a umblat printre noi.  [Read more…]

Școala duminicală, 22 noiembrie, 2015

Toată puterea în cer şi pe pământ

Matei 28:16- 20

Versetul de aur: Matei 28.18

 

Dacă veţi citi Noul Testament de la început şi până la sfârşit şi veţi număra textele despre întrupare, despre Naştere, şi veţi număra şi textele despre Înălţare, ştiţi ce veţi constata? Cele despre Înălţare sunt mult mai multe – mult mai multe. Dacă ne uităm în cărţile noastre de cântări, şi ediţia veche şi ediţia nouă, despre un eveniment atât de important în cărţile vechi avem 5 cântări la Înălţarea Domnului, iar în cărţile noi avem 6 cântări la Înălţarea Domnului. Dacă ne uităm la cele noi, poate numai numărul 547 este cu adevărat despre Înălţare, pentru că celelalte amestecă şi a doua venire. Nu este uşor într-o zi ca aceasta să aduni laolaltă, să ai lucruri care să-ţi focalizeze mintea pe ceea ce s-a întâmplat. Noi trăim acum având un Cristos care împărăţeşte, care este Domn, în toată slava, mărirea.  [Read more…]

Școala duminicală, 15 noiembrie, 2015

Cristos, Domn şi Mijlocitor

Fapte 1:3-11

Versetul de aur: Fapte 1.11

 

Unul dintre cele mai des folosite citate din Vechiul Testament în Noul Testament este Psalmul 110, versetul 1, care spune aşa: „Domnul a zis Domnului meu, şezi la dreapta Mea.“ Poate ne‑am aştepta să găsim versete cu jertfe, cu răscumpărare, cu mântuire, dar lucrurile nu stau aşa. Accentul, în ce priveşte luarea unor texte din Scripturile Vechiului Testament în Noul Testament, este pe Înălţare. Acest lucru dă o perspectivă, o direcţie, asupra întregii lucrări pe care o face Biserica. Ceea ce facem, facem pentru că avem un Cristos înălţat la dreapta măririi. Citim în Fapte 1 despre evenimentul înălţării: au stat, i-a învăţat, L-au întrebat, nu le-a răspuns, le-a dat porunci – şi L-au văzut cum Se înalţă. Acest eveniment al înălţării la cer a Mântuitorului este apoi luat şi explicat, mai ales în Epistole.  [Read more…]

Școala duminicală, 8 noiembrie, 2015

Darurile învierii

1 Corinteni 15:12-20

Versetul de aur: 1 Corinteni 15.20

 

Acest Cuvânt ne vorbeşte despre darurile pe care le-a dat Cristos omenirii prin învierea Lui din morţi. Aşa ne învaţă apostolul Pavel în Efeseni, în capitolul 4, la versetul 8: „S-a suit, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.“ Identificăm în textul nostru cinci astfel de daruri. Înainte de a ne uita la ele, să ne punem o întrebare simplă: cum se face că învierea acestui galileean, ca şi răstignirea Lui, a avut un efect, un impact atât de mare? Au fost foarte mulţi care au murit prin răstignire – mii, zeci de mii. Astăzi, doar cine este foarte curios şi interesat mai află despre ei răsfoind cărţi de istorie – istorie antică. Cum se face că acest eveniment din apropierea Ierusalimului, eveniment la care au fost martori nişte oameni simpli, la început, a ajuns să cuprindă întreaga lume? Răspunsul este următorul: moartea şi învierea lui Cristos au ajuns să cuprindă pe atât de mulţi pentru că evenimentele acestea împlinesc nevoi fundamentale ale omului. Dacă noi ne-am întreba unii pe alţii care ne sunt aşteptările şi nevoile, care sunt lucrurile pe care le considerăm ca fiind necesare pentru viaţa noastră, am putea răspunde în multe feluri – de la nevoi materiale la nevoi spirituale, multe, multe… Dar noi nu le luăm pe toate aceste nevoi ale noastre şi le vărsăm asupra Bibliei şi le căutăm corespondenţe, pe unde le putem potrivi. Nu facem aşa – ci noi citim Scripturile şi vedem care sunt lucrurile pe care evenimentul acesta mântuitor, învierea, ni le împlineşte.  [Read more…]

Școala duminicală, 1 noiembrie, 2015

Minciuni de Paști

Matei 27.62-28.15

Versetul de aur: Matei 28.13-15

 

În această meditație vreau să vă vorbesc despre „Minciuni de Paști.” Așa ceva se întâmplă în textul pe care l-am citit. Indiferent de ce face Dumnezeu, indiferent pe cine trimite Dumnezeu sunt oameni care niciodată, sub nici o formă, nu vor accepta, nu vor fi de acord, că Dumnezeu poate să-L trimită pe Fiul Său din cer, poate să-l învie din morți. Oamenii aceia nu sunt oamenii la care te aștepți tu. Știu eu pe cineva care e rău, e tâlhar, e ucigaș, trăiește o viață de desfrâu, e un om stricat; nu aceia vor fi asemenea oameni. Aceia primesc primii, să știi! Aceia își deschid inima, se prăbușesc la picioarele Mântuitorului și de acolo nu-i clintește nimeni. Sunt alții aceia care nu primesc. Aceia care conduc, aceia care mânuiesc Cuvântul, aceia care ar fi trrebuit să fie călăuză pentru orbi, și învățători ai celor neștiutori, aceia nu primesc.  [Read more…]

Școala duminicală, 25 octombrie, 2015

Răscumpărarea şi întemeirea unui nou popor

Apocalipsa 5:6-14

Versetul de aur: Apocalipsa 5.9

 

Ne vom uita în cartea Apocalipsa, urmărind să vedem ce spune cu privire la moartea Mântuitorului. Imaginea este unică. Ştim, din alte cărţi ale Noului Testament – din Faptele apostolilor, din Epistola către romani, din Epistola către evrei –, că El este la dreapta Tatălui, în locurile înalte. Apocalipsa 5, precum şi alte texte din cartea Apocalipsa, ne spun mai multe despre cum este la dreapta Tatălui, ce este, ce se întâmplă acolo. Vom privi doar la acele texte care aduc în atenţie crucea, jertfa mântuitoare a lui Isus. Imaginea dominantă în cartea Apocalipsa, în această direcţie, este imaginea unui Miel. Unul dintre bătrâni îi spune lui Ioan: „Nu plânge, pentru că Leul din seminţia lui David, a biruit – şi El poate să rupă sigiliile cărţii“ (5:5). Într-un anumit sens, Leu: puternic – în alt sens, acelaşi personaj este descris ca Miel. Apare ca şi cum ar fi înjunghiat: semnele morţii se văd pe El. Tonul pentru această temă a morţii lui Cristos este în capitolul 1: „şi din partea lui Isus Cristos, martorul credincios, cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne‑a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său…“ (v. 5-6a). Aşadar, este un Mântuitor care Şi-a dat viaţa pentru a răscumpăra poporul, pentru a-l aduce din robie la libertate. Acest mesaj al răscumpărării de păcat şi al creării unui nou popor al lui Dumnezeu se aplică la fiecare dintre bisericile pe care le avem în capitolelel 2 şi 3. Începând cu Efes şi până la Laodiceea este acelaşi Răscumpărător. Problemele destinatarilor din cartea Apocalipsa sunt diverse – unii urmează să sufere persecuţie, dar nu aceasta este tema dominantă: dacă citim ce le spune celor şapte biserici, vom găsi mai degrabă compromis cu Roma şi complacere în situaţia în care se găseau, o stare care tindea să meargă în jos, o stare spirituală care se deteriora. Însă este acelaşi mesaj pentru toţi.  [Read more…]

Școala duminicală, 18 octombrie, 2015

Mielul fără cusur – pilda de urmat

1 Petru 1:15-21

Versetul de aur: 1 Petru 1.17

 

De data aceasta ne uităm la modul cum este prezentată moartea lui Cristos în Prima epistolă a apostolului Petru. Nu am inclus şi 2 Petru, cealaltă scriere a apostolului, pentru că în 2 Petru această temă a morţii lui Cristos nu este dezvoltată aproape deloc. Aşadar, restrângem totul la 1 Petru. Am selectat textul cel mai relevant despre moartea lui Cristos. De fiecare dată, când ne uităm într-una dintre Cărţile Noului Testament în care este dezvoltată această temă, trebuie să o legăm de viaţă. El a murit, a fost răstignit – ce legătură are acest lucru cu mine? Ce are a face cu mine? Cât de relevant este acel eveniment, care stă la temelia creştinătăţii, pentru viaţa fiecărui creştin? Pentru aceasta, este necesar să răspundem mai multor întrebări – în ce împrejurări le-a scris apostolul Petru? unde erau cei care au primit scrisoarea aceasta? cum era viaţa lor? ce se întâmpla cu ei? Avem multe referiri la viaţa lor şi la împrejurările în care se află ei. Referirea cea mai clară o găsim în capitolul 4, unde apostolul Petru spune aşa: „Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Cristos“ (v. 12-13) – aşadar, „încercarea de foc din mijlocul vostru“. In 4:14, apostolul Petru lărgeşte puţin, deschide fereastra mai tare, şi spune aşa: „Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Cristos, ferice de voi!“ Aceleaşi lucruri apar şi în capitolul 3, unde versetul 14 spune aşa: „ dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi!“ Acelaşi lucru apare şi în 2:20: „în adevăr ce fală este să suferiţi cu răbdare şi să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu“, iar 2:12 spune astfel: „Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.“ Acestea sunt indiciile pe care noi le avem din Epistolă cu privire la împrejurările în care se aflau ei: suferinţă, pentru că sunt creştini – aceasta este afirmaţia care adună tot ceea ce ştim despre situaţia lor şi pe care o găsim în 4:16: „Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine.“ Suferi batjocură, pentru că eşti al lui Cristos; sunt puse în spatele tău, asupra vieţii tale, tot felul de batjocuri, de lucruri neadevărate, de lucruri rele.  [Read more…]

Școala duminicală, 11 octombrie, 2015

A împăcat totul cu Sine

Coloseni 1:21-23

Versetul de aur: Coloseni 1.21

 

Vom vorbi despre moartea Domnului şi despre viaţa mea – despre acest eveniment unic în istoria mântuirii şi legătura lui cu mine. Despre o răstignire de acum 2000 de ani – şi despre cât de actuală şi de obligatorie este ea pentru viaţa mea, oriunde aş fi: la Efes, la Roma, la Corint sau la Colose. Vom căuta să vedem în Epistola către Coloseni moartea Mântuitorului şi ce înseamnă ea pentru viaţa noastră. Perspectiva din care ne-o descrie este dată de textul pe care l-am citit – o perspectivă dură: „prin sângele crucii Lui, prin trupul Lui de carne, prin moarte“. Înainte de acest text – model, deschizător de drum în Epistolă – avem un imn, o cântare, în care toată istoria mântuirii este descrisă la scară cosmică. Cristos este prezentat ca Acela prin care Tatăl a făcut toate lucrurile, El este Acela care are proeminenţă faţă de toate lucrurile, este unic, Îl descoperă în chip unic pe Tatăl – Tatăl fiind nevăzut. În vechea creaţie, El este Cel dintâi, dar şi în noua creaţie El este Cel dintâi. El este Cel dintâi născut dintre cei morţi, El este Capul Bisericii, toate le are sub stăpânirea Lui – tot imnul merge spre ceea ce spune în 1:20: „pentru a împăca totul cu Sine, tot ce este în cer şi pe pământ, a făcut pace, prin sângele crucii Lui“. Aşadar, în Coloseni moartea lui Cristos este un eveniment descris prin prisma acestui rezultat – împăcarea. Întotdeauna este dificil, ca om, ca persoană, ca locuitor al pământului, să vorbeşti despre împăcare. Este ceva rupt – relaţii, legături, prietenii –, este o prăpastie între două persoane. Întotdeauna împăcarea presupune un război, o duşmănie anterioară, o stare de luptă. Apostolul Pavel spune că, din perspectiva lui Dumnezeu, împăcarea este realizată. Tot ceea ce El a considerat ca fiind obligatoriu de împlinit din partea Lui, a unui Dumnezeu desăvârşit, sfânt, drept şi iubitor, este realizat prin sângele crucii Fiului Său. Aşadar, ne uităm la moartea Mântuitorului ca la o moarte care-L împacă pe Dumnezeu cu omul, ca la o moarte care îi poate aduce din nou împreună, ca la o moarte care construieşte un pod între Dumnezeu şi om, ca la o moarte în care Tatăl stă cu faţa spre om şi este gata să-l primească.  [Read more…]