SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm cine este mijlocitorul dintre noi și Tatăl, să explicăm motivația și semnificația jertfei Domnului Isus și să formulăm trei căi prin care putem pune în practică ceea ce spune versetul 1 Ioan 2:6 în săptămâna care urmează.
TEXTUL LECȚIEI: 1 Ioan 2:1-6; 4:9-17
VERSETUL DE AUR: „Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” 1 Ioan 4:10
CONTEXTUL LECȚIEI:
Textul nostru provine din două pasaje paralele din epistola Noului Testament numită 1 Ioan. Aceasta este una dintre cele trei scrisori ale lui Ioan incluse în Epistolele Generale—o secțiune a Noului Testament care cuprinde opt epistole: Evrei, Iacov, 1 și 2 Petru, 1, 2 și 3 Ioan și Iuda.
Epistolele 1, 2 și 3 Ioan nu îi sunt atribuite în mod explicit apostolului Ioan, însă biserica primară le-a recunoscut ca fiind scrise de el, la fel cum a făcut și cu Evanghelia după Ioan. Aceste trei scrisori sunt strâns legate de limbajul și de temele din Evanghelia lui Ioan, ceea ce face plauzibilă concluzia că toate provin de la același autor. În acest sens, trebuie să facem distincția clară între apostolul Ioan și alte personaje biblice cu același nume, precum Ioan Botezătorul sau Ioan Marcu (Faptele Apostolilor 1:5; 12:12 etc.).
Atât 1 Ioan, cât și Evanghelia după Ioan afirmă clar faptul că autorul a fost martor ocular al vieții și lucrării Domnului Isus (Ioan 1:14; 1 Ioan 1:1-3). De asemenea, ambele scrieri conțin declarații de scop similare (compară Ioan 20:31 cu 1 Ioan 5:13). Aceste declarații se bazează pe ceea ce cititorii pot „ști” cu certitudine—o temă distinctivă în scrierile autorului. Deși Ioan a scris aproximativ 14% din Noul Testament, lucrările sale conțin peste o treime din cele 250 de apariții ale cuvântului grecesc care exprimă ideea de „a ști”.
Epistola 1 Ioan abordează controversele tot mai răspândite în biserica primului secol cu privire la natura lui Cristos și la viața creștină. Se pare că unii credincioși au fost influențați de o concepție larg răspândită în acea vreme, conform căreia toate lucrurile materiale sunt, prin natura lor, rele, în timp ce tot ceea ce este spiritual este, prin natura sa, bun. Pe baza acestei idei, unii au început să nege faptul că Isus era atât pe deplin divin, cât și pe deplin uman. Dacă lucrurile materiale sunt rele, atunci ar fi fost imposibil ca Dumnezeul cel bun să fi luat un trup omenesc. Epistola 1 Ioan respinge ferm această eroare. Unii cercetători consideră că în spatele acestei probleme se află influențele incipiente ale ereziilor gnosticismului și docetismului.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Sursa vieții noi (1 Ioan 2:1-2)
- Mijlocitorul nostru (v. 1)
- Jertfa noastră de ispășire (v. 2)
- Dovada vieții noi (1 Ioan 2:3-6)
- Testul supunerii (v. 3-4)
- Exemplul dragostei (v. 5-6)
- Dragostea în fapte (1 Ioan 4:9-12)
- Inițiativa lui Dumnezeu (v. 9-10)
- Responsabilitatea noastră (v. 11-12)
- Certitudinea cunoașterii (1 Ioan 4:13-17)
- Intervenția divină (v. 13-14)
- Mărturisirea omenească (v. 15-17)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum putem fi mai atenți la lucrarea Duhului Sfânt, pentru ca aceasta să dea roade în noi? Cum ne va ajuta roada aceasta să fim mai supuși față de Cristos?
- Cum să gestionăm acele atitudini negative care nu ne permit să-i iubim și pe cei pe care, în general, îi considerăm nedemni de iubire?
- Cum ne-am putea iubi unii pe alții așa cum ne-a iubit Dumnezeu?
- Gândește-te la un om despre care știi că îi iubește peste măsură pe ceilalți. Cum ai putea să-i urmezi exemplul?
APLICAȚII PRACTICE:
Simbolurile sunt menite să aibă un înțeles profund, dar pentru ca ele să își împlinească scopul, oamenii trebuie să recunoască acea semnificație. Pot ști că un semafor roșu înseamnă „oprește-te”, dar voi opri doar dacă respect sensul atribuit acestui semn.
La fel este și cu crucea. Acest simbol central al creștinismului ne amintește de moartea lui Cristos, de lucrarea de mântuire pe care a împlinit-o El, de învierea Sa și de dragostea care a stat la temelia întregii Sale lucrări. Dacă nu iubim pe alții, dăm dovadă că nu cinstim crucea așa cum se cuvine—ci, dimpotrivă, o trădăm.
Ce poți face astăzi pentru a onora adevărata semnificație a acestui simbol?