SCOPUL LECȚIEI: să identificăm în Psalmul 145 modele de paralelism al poeziei ebraice, să explicăm semnificația acestor paralele și să formulăm o rugăciune care să imite paralelismul Psalmului 145 și să conțină temele acestuia.
TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 145:1, 10-21
VERSETUL DE AUR: „Împărăția Ta este o împărăție veșnică și stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.” Psalmul 145:13
CONTEXTUL LECȚIEI:
Psalmul 145, textul de astăzi, este un acrostih, ceea ce înseamnă că fiecare vers, linie sau secțiune începe cu un cuvânt care începe cu o literă succesivă a alfabetului ebraic, care are 22 de litere. Nouă psalmi sunt acrostihuri, celelalte opt fiind Psalmii 10, 25, 34, 37, 9–10, 111, 112 și 119. (Psalmii 9 și 10 sunt considerați unul singur deoarece acrostihul se întinde pe textul amândurora; vezi discuția din lecția precedentă.) Alte acrostihuri din Biblie sunt Proverbele 31:10-31 și întreaga carte Plângerile lui Ieremia. Referitor la aceasta din urmă, observăm că capitolele 1, 2, 4 și 5 au câte 22 de versete fiecare, iar capitolul 3 are 66 de versete, care este un multiplu de 22.
Cititorul atent va observa că Psalmul 145 are doar 21 de versete. De ce nu se potrivește cu alfabetul ebraic de 22 de litere? Totul are de-a face cu o incertitudine în manuscrisele antice. În majoritatea acelor manuscrise, din Psalmul 145:13 lipsește un rând care ar fi conținut litera ebraică absentă. Acest lucru a fost observat încă din vechime, iar traducerea greacă veche a Bibliei, cunoscută sub numele de Septuaginta (tradusă cu cel puțin 200 de ani î. Cr.), include un rând suplimentar între versetele 13 și 14; vezi mai multe detalii despre aceasta în comentariul de mai jos.
În lecția de săptămâna trecută remarcam că în mod tradițional, cele 150 de capitole ale Psalmilor sunt considerate o colecție de cinci volume. În cadrul acestor volume, Psalmul 145 reprezintă ultimul capitol înainte de începutul codei (pasajului de încheiere) din Psalmii 146–150.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Dumnezeu vrednic de laudă, partea I (Psalmul 145:1, 10-13)
- Dumnezeu măreț (v. 1, 10-12)
- Dumnezeu veșnic (v. 13)
- Dumnezeu plin de îndurare (Psalmul 145:14-20)
- Întărește și se îngrijește (v. 14-16)
- Deschis și dornic (v. 17-20)
- Dumnezeu vrednic de laudă, partea a II-a (Psalmii 145:21)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Ce fapte putem face pentru a scoate slava adusă lui Dumnezeu din rândurile așternute pe hârtie și pentru a o pune în practică?
- În momentele dificile, ce anume îți oferă încrederea necesară pentru a aștepta cu răbdare momentul pe care Dumnezeu îl consideră oportun pentru a-ți răspunde?
- Cum influențează circumstanțele vieții tale simțirea prezenței lui Dumnezeu?
APLICAȚII PRACTICE:
La o primă lectură, Psalmul 145 poate părea că îi lipsește intensitatea emoțională și grija față de luptele vieții care apar în mulți alți psalmi. Poate părea o colecție de adevăruri generale sau chiar platitudini despre viața de credință. Astfel de platitudini nu fac față atunci când vine vorba despre provocările vieții, iar psalmul poate părea mai puțin substanțial decât alții.
Totuși, este mai bine să nu citim acest psalm de sine stătător, ci să ne amintim de funcția lui în cadrul întregii cărți. Cartea Psalmilor conține atât rugăciuni de ajutor, cât și rugăciuni de mulțumire. La începutul cărții predomină în mod covârșitor plângerile sau rugăciunile de ajutor, dar pe măsură ce cartea progresează, balanța se înclină în favoarea imnurilor de laudă. Ultimii cinci psalmi sunt cântece exuberante și zgomotoase care Îl laudă pe Dumnezeu. Psalmul 145 este strâns legat de aceștia. Cu alte cuvinte, dacă privim cartea în ansamblu, vedem cum trece de la vremuri de necaz, în care strigăm către Dumnezeu pentru ajutor, la vremuri de bucurie pentru lucrările mântuitoare ale lui Dumnezeu. Aceeași schimbare apare și în mulți psalmi individuali, care încep cu o plângere și se încheie cu o promisiune de laudă. Cu alte cuvinte, organizarea cărții încearcă să-i conducă pe cititori de-a lungul drumului spiritual spre o încredere mai mare în mila lui Dumnezeu. Psalmul 145 marchează concluzia acestei mișcări. Înțeles astfel, Psalmul 145 reprezintă mai mult decât un set de clișee.
B. Psalmul 145 în viață
Psalmul 145 sărbătorește natura permanentă a împărăției lui Dumnezeu și lucrarea Sa în viețile oamenilor. Le amintește tuturor celor care îl cântă că Dumnezeu urmărește cele mai înalte și mai bune scopuri posibile, inclusiv cele mai bune rezultate posibile pentru viața noastră. Dumnezeu dorește să fim mântuiți și salvați de toate manifestările păcatului și morții, atât în această lume, cât și în cea viitoare. Dumnezeu a comunicat această dorință prin profeți și apostoli, iar cel mai deplin prin viața și învățăturile Domnului nostru Isus Cristos. Conștientizarea acestei comunicări conduce la o viață plină de uimire și atenție față de creșterea spirituală și morală.
Nu este ușor să adoptăm un scop superior atunci când încercăm să trăim cea mai bună viață chiar acum. Scopul superior ne cheamă să ne reexaminăm pe noi înșine și să schimbăm anumite aspecte ale vieții noastre. Ne rafinăm valorile, ne redirecționăm preocupările și ne remodelăm comportamentele în direcția lui Dumnezeu. Până și limbajul nostru se va umple de har și de îndurare, așa cum este și cel al lui Dumnezeu. A renunța la posibilitatea creșterii înseamnă a ne pierde însăși speranța.
Minunea iubirii lui Dumnezeu pentru noi ne obligă să ne ridicăm deasupra pasiunilor momentului și să aspirăm către splendoarea care ne așteaptă în prezența lui Dumnezeu. Acest psalm ne îndreaptă către acea splendoare, celebrând compasiunea și frumusețea lui Dumnezeu și provocându-ne să urmărim cauze nobile, mai degrabă decât obiective pe termen scurt care ne-ar ajuta să obținem plăcerea sau puterea.