SCOPUL LECȚIEI: să enumerăm ceea ce știe Dumnezeu, în baza textului din Psalmi 139:1-12, să explicăm reprezentările luminii și a întunericului și privirea pătrunzătoare a lui Dumnezeu din acest psalm și să ne creăm un memento care să ne reamintească în fiecare seară despre ocrotirea lui Dumnezeu.
TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 139:1-12
VERSETUL DE AUR: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști” (Psalmul 139:1).
CONTEXTUL LECȚIEI:
Deși un manuscris antic atribuie Psalmul 139 unui bărbat pe nume Zaharia (nu prorocul) undeva în perioada 700-600 î.Cr., majoritatea cercetătorilor acceptă faptul că în mod tradițional, David este considerat autorul acestui psalm. Conform Scripturii, David era un om care căuta inima lui Dumnezeu (1 Samuel 13:14), exemplificat prin demonstrația sa de credință atunci când l-a înfruntat pe Goliat (17:47). Era un om integru care a ales să aibă încredere în Dumnezeu atunci când i s-a oferit ocazia de a-l ucide pe Saul într-o peșteră (24:8–10). Chiar și după ce și-a învins dușmanii și după ce a primit promisiunea că regatul său va fi rămâne întotdeauna în picioare, David și-a păstrat smerenia (2 Samuel 7:18).
La citirea acestui psalm, întâmpinăm câteva dificultăți. În primul rând, nu se face nicio referire la o anumită scenă istorică. Acest lucru înseamnă că nu putem determina un context istoric specific, fie el și în viața lui David. Contextul este de mare ajutor în interpretare, așa că întrebările prezentate mai jos reflectă într-o oarecare măsură problema contextului în care a fost scris acest psalm. În al doilea rând, o examinare amănunțită a Psalmului 139 ne dezvăluie complexități în structura sa care complică o interpretare directă a intenției lui David.
Pentru a analiza conținutul psalmului, unii cercetători au propus împărțirea acestuia în secțiuni de laudă (vv. 1–18) și plângere (vv. 19–24), în baza expresiilor inițiale de recunoștință urmate de suferință. Acestea pot fi ulterior împărțite în patru strofe ale versetelor 1–6, 7–12, 13–18 și 19–24. Totodată, aceste probleme împiedică încadrarea acestui psalm în categoriile convenționale de psalmi – categorii care, când sunt clare, pot ajuta și ele la înțelegerea textelor antice.
Nu în ultimul rând, textul presupune că David era înconjurat de adversari răuvoitori care i se împotriveau lui și lui Dumnezeu. Oamenii aceștia nutreau animozitate față de Dumnezeu, luau numele Lui în van și vorbeau rele împotriva Lui (Psalmul 139:19–22). Mai mult, David îl implora pe Dumnezeu să-i cerceteze ființa interioară și să-l călăuzească spre viața veșnică (139:23–24). Dar legătura între versetele pe care le vom studia astăzi (139:1–12) și acești împotrivitori este neclară și de asemenea este neclar când începe plângerea sau protestul.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Cunoașterea tainică (Psalmul 139:1-6)
- Conștientizare deplină (v. 1)
- Percepție deplină (v. 2-3)
- Înțelegere deplină (v. 4-6)
- Prezența inevitabilă (Psalmul 139:7-12)
- În spațiu (v. 7-10)
- În întuneric (v. 11-12)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum te simți știind că Dumnezeu te cunoaște?
- Ce alte versete ne indică faptul că rugăciunea este un dar pentru noi și nu o nevoie a lui Dumnezeu?
- Cum ai sfătui un om care vrea să-și pună încrederea în Dumnezeu, dar este împiedicat de faptul că Dumnezeu nu intervine întotdeauna pentru a preveni evenimente negative?
- În ce fel te ajută să știi că Isus a fost revelat ca fiind lumina lumii, lucru pe care lumea nu-l poate înțelege (Ioan 1:5, 9-10)?
APLICAȚII PRACTICE:
Vastitatea informațiilor din lume și multitudinea de locuri încă neexplorate pot fi incitante și înfricoșătoare în același timp; înțelepciunea și prezența atotcuprinzătoare ale lui Dumnezeu le oferă mângâiere credincioșilor în orice caz. Chiar dacă omenirea ar călători într-o zi spre Marte, omniprezența lui Dumnezeu înseamnă că El este deja acolo. Pentru cei care au încredere în El, omnisciența și omniprezența lui Dumnezeu le oferă sentimentul siguranței și al mântuirii. Este important să recunoaștem faptul că Dumnezeu nu a creat universul doar pentru a-l lăsa de capul lui. El este mai degrabă, activ implicat și prezent în fiecare aspect al creației. Nu poate exista niciodată prea mult de știut pentru Dumnezeul infinit.
David și-a recunoscut incapacitatea de a înțelege toate lucrurile, ceea ce subliniază că omnisciența lui Dumnezeu este imposibil de pătruns. Și nu știm sigur dacă, în scrierea acestui poem, David a fost liniștit sau tulburat de cunoștința completă și de prezența neîntreruptă a lui Dumnezeu. Dar știm că în alte cazuri, David și-a găsit mângâierea în aceste atribute ale lui Dumnezeu.
La fel ca David, s-ar putea să ne regăsim și noi într-o situație în care cunoștința și prezența lui Dumnezeu să de dea o senzație de neliniște. Sau am putea să îmbrățișăm fără rezerve aceste atribute ca o mângâiere pentru circumstanțele noastre actuale. Oricare ar fi cazul, putem să ne străduim să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu și să-L lăudăm, să aducem înaintea Lui confuzia și temerile noastre și să-I cerem ajutorul împotriva tuturor relelor cu care ne confruntăm.