SCOPUL LECȚIEI: să trecem în revistă acțiunile lui Pavel înainte de convertirea sa (pe când era Saul), să explicăm de ce a spus Pavel despre Farisei că sunt o „sectă” și să identificăm din această lecție cea mai importantă aplicație pentru viața noastră personală.
TEXTUL LECȚIEI: Fapte 26:1-11
VERSETUL DE AUR: „Și acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței pe care a făcut-o Dumnezeu părinților noștri” Fapte 26:6
CONTEXTUL:
Cartea Faptele Apostolilor ne prezintă una dintre cele mai spectaculoase schimbări ale minții din istorie. Schimbarea aceasta s-a petrecut la un om pe nume Saul, care inițial a fost un dușman aprig al creștinismului Fapte 7:60b-8:3). Însă după o întâlnire cu Domnul cel înviat, Saul a devenit principalul susținător al creștinismului. Detaliile schimbării sale sunt relatate în Fapte 9:1-19; 22:3-21 și 26:12-18. Lecția noastră de astăzi reprezintă prefața la cea de-a treia relatare.
Saul s-a convertit la creștinism în jurul anului 34 d.Cr. A călătorit apoi în jurul zonei mediteraneene în trei călătorii misionare, așa cum aflăm din Fapte 12:25-14:28; 15:36-18:22 și 18:23-21:9. Poate din dorința de a-și lăsa vechea identitate în urmă, Saul a ajuns să fie cunoscut ca Pavel la scurtă vreme după începerea călătoriilor (13:9). La scurtă vreme după încheierea celei de-a treia călătorii în Cezareea, Pavel a călătorit la Ierusalim. Acolo, a fost văzut de dușmani care au stârnit o revoltă pentru a-l reduce la tăcere (21:17-29). Nu încape îndoială că arestarea lui Pavel i-a salvat de fapt viața. Lucrurile acestea s-au petrecut în jurul anului 58 d.Cr.
După o altă revoltă, Pavel s-a folosit de cetățenia sa romană pentru a nu fi biciuit (Fapte 22:22-29). A urmat o anchetă și un plan pentru uciderea sa, așadar Pavel a fost transferat sub pază la Cezareea – la aproximativ 75 de mile de Ierusalim – pentru a fi judecat de guvernatorul Felix (23:23-24:26). Procesul nu a ajuns la nicio concluzie, iar Pavel a fost ținut în temniță timp de doi ani, până când guvernatorul Felix a fost înlocuit de Festus (24:27).
Această schimbare la conducere a dus la un alt proces (Fapte 25:1-9), la apelul făcut de Pavel față de Cezar (25:10-12), la o consfătuire la nivel înalt (25:13-22) și la o înfățișare înaintea împăratului Agripa al II-lea (25:23-27). Iată fondul lecției noastre de astăzi; anul este aproximativ 60 d.Cr.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Pavel își începe apărarea (Fapte 26:1-8)
- Ce știa Agripa (v. 1-3)
- Ce știau iudeii (v. 4-5)
- Care a fost acuzația (v. 6-8)
- Pavel își trece în revistă greșeala (v. 26:9-11)
- S-a împotrivit Numelui (v. 9)
- I-a persecutat pe creștini (v. 10-11)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Trebuie creștinul să aștepte încuviințarea unei autorități pentru a vorbi despre credința sa?
- Din pledoaria pe care o face Pavel pentru sine, ce putem învăța despre capacitatea de a oferi o explicație clară a credinței noastre?
- Care sunt speranțele și visele pe care ți le-au transmis strămoșii tăi?
- Cum te ajută speranța ta în înviere să privești la viitor cu optimism și cu pace? Cum ai discuta cu cineva care nu crede în învierea morților?
APLICAȚII PRACTICE
Toți credincioșii care s-au întors la Dumnezeu au fost la un moment dat potrivnicii Lui (Romani 5:10). Lucrul acesta înseamnă că ne-am împotrivit lucrării făcute de Dumnezeu. Dumnezeu dorește să ne aducă pace, împăcare și să ne ajute să mergem mai departe într-o viață nouă. Prin urmare, noi ar trebui să căutăm în viață împăcarea și nu victoria. Și nu trebuie să căutăm prea mult înainte să o găsim – este chiar în Biblie. Vezi Romani 5:11; 2 Corinteni 5:18-20; Efeseni 2:14-11 și Coloseni 1:19-23. Pavel, odinioară inamicul bisericii, este cel care a scris toate aceste texte despre împăcare.
Chiar dacă s-a rușinat de comportamentul său din trecut, lucrul acesta nu l-a împiedicat pe Pavel în lucrarea sa. Una dintre consecințe a fost un șir de ironii triste în lucrarea sa. El, care a fost orbit (Fapte 9:8-9) a găsit de cuviință să orbească la rândul lui pe altcineva (13:11). El, care i-a bătut pe alții (22:19) a fost la rândul lui bătut (16:22). El, care i-a întemnițat pe alții (8:3) a fost la rândul lui întemnițat – de mai multe ori (16:23, etc.). El, care a încuviințat condamnarea altora la moarte (8:1) a fost în cele din urmă executat pentru aceeași credință.
În toate, însă, Pavel a urmat chemarea lui Dumnezeu de a duce Evanghelia până la capătul pământului. Putem spune că și noi călcăm astăzi pe urmele lui Pavel?