SCOPUL LECȚIEI: Să descriem contextul istoric al întâlnirii dintre Irod și magi, să comparăm călăuzirea pe care le-o oferă Dumnezeu magilor în misiunea lor cu călăuzirea oferită creștinilor în zilele noastre, să găsim o sferă a lucrării spre care ne conduce Dumnezeu și să discutăm cu un lider al bisericii despre cea mai bună modalitate prin care să pășim pe acea cale.
TEXTUL LECȚIEI: Mica 5:2-4, Matei 2:1-12
VERSETUL DE AUR: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2:2)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Textul pe care îl studiem astăzi ne prezintă o stea misterioasă, lucru care ne cere să facem deosebirea între astronomie și astrologie. În vremurile noastre este mai ușor să facem deosebirea între cele două domenii. În vremurile antice însă, cele două erau strâns îmbinate. Astronomia este studiul științific al Soarelui, al Lunii, al stelelor și al planetelor, etc.; astrologia combină studiul acesta cu credința că așa numite zeități orchestrează aspectul, poziția și mișcările fenomenelor cerești, dezvăluind astfel informații despre planurile divine din viitor (prevestiri). În zilele noastre, astrologia este practicată sub forma horoscoapelor asociate cu zodiacul.
În Vechiul Testament, astrologii apar cel mai mult în cartea Daniel (Daniel 2:2, 10; 4:7; 5:7, 11; vezi și Isaia 47:13). Poporul Israel fusese avertizat despre practicile oculte păgâne; fiind un gen de prorocire, astrologia se afla printre aceste practici (Deuteronomul 18:10-11; Ieremia 10:2). Trecerea de la citirea în stele la închinarea la stele reprezenta un pas mult prea ușor de făcut (Deuteronomul 4:19; 17:2-5; Ieremia 8:2).
Traducerea din greaca veche a cărții Daniel numește oamenii care se ocupau cu lucrul acesta magoi, de unde vine și termenul modern magician. Însă cuvintele își schimbă semnificația de-a lungul timpului, iar felul în care oamenii din vechime înțelegeau cuvântul magoi nu trebuie confundat cu semnificația contemporană a magicianului care își distrează audiența prin prestidigitație. Termenul magoi descria oameni înțelepți; putem presupune că erau o combinație între astrologi și cărturari. Termenul corespunde cu magi, folosit în Matei 2:1, 7, 16. Magoi apare și în Fapte 13:6, 8, fiind interpretat ca „vrăjitor”.
STRUCTURA LECȚIEI:
- S-a născut noul Împărat (Matei 2:1-2)
- Venirea la Ierusalim (v. 1)
- Căutarea Împăratului (v. 2)
- Bătrânul împărat este tulburat (Matei 2:3-8)
- Consultarea cărturarilor (v. 3-4)
- Identificarea Betleemului (v. 5-6)
- Plănuirea uciderii (v. 7-8)
- Toți se închină Pruncului (Matei 2:9-12)
- Pe urmele stelei (v. 9-10)
- Daruri pentru Prunc (v. 11)
- Întoarcerea pe un alt drum (v. 12)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum ajungi să te închini lui Dumnezeu prin admirarea creației Sale?
- În ce fel poate implicarea bisericii în comunitate să le amintească oamenilor despre Isus?
- Cum Îi vei aduce lui Isus cele mai prețioase daruri ale tale? Cu cine le vei împărți, ca act al închinării în fața lui Dumnezeu?
APLICAȚII PRACTICE:
Vechile colinde de Crăciun ne vorbesc despre cei trei magi. De multe ori, oamenii aceștia ne sunt prezentați ca regi, care veneau din Persia și așa mai departe. În general, cântările acestea ne descriu darurile pe care le aduc magii Pruncului Cristos, dar ne și invită să ne alăturăm și noi regilor în călătoria lor spre Betleem, pentru a ne oferi inima Regelui regilor.
Majoritatea dintre noi nu avem prea mult aur să-i aducem lui Isus. Și chiar dacă am avea și smirnă și tămâie, cum să I le oferim? Ce avem noi de preț în ochii Lui? Singurul lucru pe care putem să îl aducem în fața Lui e inima noastră sinceră, plecată în închinare. El este Fiul lui Dumnezeu, adevăratul Mesia. În această perioadă în care ne amintim și sărbătorim nașterea Domnului în Betleem, fie ca toți să-I aducem cel mai prețios dar al nostru: inima noastră.