SCOPUL LECȚIEI: Să reafirmăm ce anume îl face pe om „iudeu”, să explicăm importanța tăierii împrejur a inimii și să ne creăm un plan prin care să ne asigurăm că faptele noastre slujesc ca modele de învățare.
TEXTUL LECȚIEI: Romani 2:1-29
VERSETUL DE AUR: „Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu își scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.” Romani 2:29
CONTEXTUL LECȚIEI
Pavel a scris epistola adresată bisericii din Roma în jurul anului 58, spre sfârșitul celei de-a treia sa călătorii misionare. Nu vizitase încă Roma, însă spera să ajungă acolo în viitorul apropiat (Romani 1:10). În ciuda faptului că nu era familiarizat cu Roma, Pavel știa destul de multe lucruri despre problemele care creaseră conflicte în biserica din Roma. Una dintre problemele acestea o reprezenta conflictul dintre creștinii proveniți din rândul iudeilor și creștinii proveniți din rândul neamurilor. Este posibil ca situația să fi fost îngreunată și de expulzarea din cetate a tuturor evreilor, printr-un edict dat de împăratul Claudiu în anul 49 (vezi Fapte 18:2).
La vremea la care scria Pavel, Claudiu murise, iar evreii se reîntorseseră la Roma. Printre aceștia se numărau și evrei creștini. În timpul în care aceștia fuseseră plecați, creștinii veniți din rândul neamurilor preluaseră rolurile de conducere din biserica de la Roma. Putem presupune că Pavel știa că unii dintre cei care s-au întors au încercat să-și recapete poziția de autoritate în biserică. Prin gestul acesta, este posibil să-i fi ridicat pe creștinii evrei mai presus de creștinii din rândul neamurilor. Este posibil ca tăierea împrejur, un semn al vechiului legământ, să fi devenit punctul critic al acestui conflict.
Pentru poporul evreu, circumcizia a început cu Avraam (Geneza 17), ca semn al legământului dintre Dumnezeu și Avraam. Lucrul acesta se petrecea în jurul anului 2.000 î.Cr. Aproximativ 550 de ani mai târziu, se împământenise (fusese legiferată) rânduiala ca circumcizia pruncilor de sex bărbătesc să aibă loc atunci când copilașul împlinea opt zile (Leviticul 12:3). Tradiția aceasta a început cu Avraam și cu fiul său, Isaac (Geneza 21:4). Poruncile date de Dumnezeu lui Avraam par să plece de la presupunerea că acesta știa ce este circumcizia; astfel, ni se dă de înțeles că circumcizia fusese un lucru practicat și de alții înaintea lui. Vechimea practicii circumciziei în afara iudaismului a fost confirmată în anul 2021, când oamenii de știință au „despachetat digital” mumia intactă a faraonului Amenhotep I (care a stăpânit în perioada aprox. 1525-1504 î. Cr.) și au descoperit faptul că era circumcis.
În vremea lui Pavel – secolul întâi d.Cr. – nici romanii și nici grecii nu practicau circumcizia. Grecii o vedeau ca pe o mutilare sau viciere intenționată a trupului ideal. Interzicerea practicii a reprezentat un factor important în răscoala macabeilor, care a început în anul 167 î.Cr. (vezi textele extrabiblice 1 Macabei 1:60-61; 2:45-46; 2 Macabei 6:7-10). Pavel a discutat pe larg implicațiile conceptului circumciziei în cartea Galateni. A vorbit însă despre acest lucru și în Romani 2 – lecția noastră de astăzi.
STRUCTURA LECȚIEI
- O judecată dreaptă (Romani 2:12-16)
- În lege sau fără lege? (v. 12)
- Cei ce aud sau cei ce împlinesc? (v. 13-15)
- Lucrurile ascunse ale oamenilor sau cele vădite? (v. 16)
- Falsa credință (Romani 2:17-24)
- Încrederea lăudăroasă (v. 17-20)
- Fățărnicia hulitoare (v. 21-24)
- Identitatea adevărată (Romani 2:28-29)
- Înfățișarea exterioară (v. 28)
- Convingerile lăuntrice (v. 29)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Ce rol joacă conștiința noastră atunci când vine vorba să urmăm călăuzirea Duhului Sfânt?
- Cum te poți păzi de un cuget „însemnat cu fierul roșu” (1 Timotei 4:1-2), care urmează învățături înșelătoare?
- Care sunt obiceiurile care ne dezvăluie convingerile adevărate ale inimii noastre?
APLICAȚII PRACTICE
Ideea de inimă tăiată împrejur era un concept viu pentru Moise și pentru Pavel și trebuie să fie la fel și pentru noi astăzi. Putem să ne smerim și să ne lăsăm în urmă încăpățânarea? Atunci când vine vorba despre mântuirea noastră, ne putem oare încrede pe deplin în Cristos și nu în propriile noastre lucrări bune?
Expunerea lui Pavel din restul Epistolei către Romani le cerea atât evreilor cât și neamurilor să conștientizeze nevoia de mântuire de la Dumnezeu, pentru că toți sunt sub păcat (Romani 3:9). Pentru ambele grupuri, nădejdea nu vine de la ținerea legii, fie că vorbim aici despre legea cugetului sau de Legea lui Moise. Ea vine de la credința în Cristos.