SCOPUL LECȚIEI: Să-l identificăm pe Cel care a declarat „sunt Eu” și să identificăm diferența dintre a fi „iertat” și „a nu fi condamnat (osândit)”.
TEXTUL LECȚIEI: LUCA 14:1-6
VERSETUL DE AUR: LUCA 14:3-4
Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” 4 Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul. – Luca 14:3-4
CONTEXTUL LECȚIEI
Această lecție descrie a treia ocazie din Evanghelia lui Luca în care Domnul Isus a luat masa cu un fariseu (vezi și Luca 7:36–50; 11:37–53). Toate cele trei interacțiuni au câte ceva în comun. Mai întâi, un fariseu l-a invitat pe Isus să vină la masă. În al doilea rând, un moment tensionat între Isus și gazdă a dus la o conversație cu privire la probleme religioase. În al treilea rând, Isus a folosit ocazia pentru a-i instrui pe cei prezenți cu privire la aspectele legate de cum să-L urmeze pe Dumnezeu. Făcând acest lucru, Isus i-a învățat pe semenii săi să acționeze cu milă în relațiile lor cu alți oameni. Munca în timpul Sabatului este preocuparea principală din Luca 14:1–6, textul de astăzi. Sabatul iudaic a fost stabilit pe baza zilei în care Dumnezeu s-a odihnit după șase zile de la creație (vezi Geneza 2:2–3; Exodul 20:8–11; Deuteronom 5:12–15). Drept urmare, oamenilor li s-a poruncit să înceteze munca în Sabat. Asemenea cerințe referitoare la acea zi erau un semn de sfințenie între Dumnezeu și poporul Său (vezi Exod 31:12–17). Pe măsură ce vechii israeliți au părăsit Egiptul, li s-a poruncit să facă anumiți pași pentru a se pregăti pentru respectarea Sabatului (exemplu: Exod 16:21–30). Mai târziu, pe măsură ce oamenii au intrat în țara promisă, Legea lui Moise a oferit descrieri suplimentare cu privire la respectarea corectă a Sabatului (vezi 34:21; 35:1–3). Sfidarea acestor porunci a adus consecințe grave pentru oameni (exemple: Numeri 15:32–36; Neemia 13:15–18; Ieremia 17:27). Israeliții au înțeles Sabatul ca fiind „o desfătare” (Isaia 58:13) și o zi pentru închinare (vezi Levitic 23:3). Până în secolul I d.Hr., liderii religioși evrei stabiliseră anumite așteptări cu privire la respectarea corectă a Sabatului. În perioada dintre testamente, o tradiție orală codificată mai târziu ca Mishna (legea rabinică) a încercat să definească regulile privind respectarea corectă a Sabatului. Acestea au inclus definiții nuanțate ale muncii, precum și reglementări complexe cu privire la ceea ce era permis și interzis în Sabat. Astfel de complexități au făcut ca majoritatea evreilor din secolul întâi să interpreteze cu exactitate modul în care trebuia să respecte Sabatul. Domnul Isus nu a contestat niciodată importanța Sabatului. Înaltul său respect pentru acesta poate fi văzut în obiceiul său de a predica în sinagogi în ziua de Sabat (exemple: Marcu 1:21; Luca 13:10). În plus, el a fost dispus să folosească ziua aceasta pentru a arăta milă față de oamenii suferinzi (exemple: Marcu 1:21–34; Luca 6:6–11; 13:10–17; Ioan 5:1–18). Ca „Domn al Sabatului” (Marcu 2:28), Domnul Isus a demonstrat adevărata intenție a Sabatului: să aducă aminte poporului lui Dumnezeu de mila Lui (vezi Deuteronom 5:15). Ziua nu trebuia să fie o povară religioasă sau o scuză pentru a limita lucrările de dragoste și milă.
STRUCTURA LECȚIEI
- Ospitalitate tensionată (Luca 14:1-2)
- Masa (v. 1)
- Omul bolnav (v. 2)
- Două întrebări (Luca 14:3-6)
- Prima întrebare (v. 3)
- Vindecarea (v. 4)
- A doua întrebare (v. 5-6)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum ne comportăm în situații în care credința noastră se manifestă clar în fața altor oameni?
- Credeți că e posibil ca o prea mare concentrare pe tradiții să ne distragă atenția de la faptele de dragoste și milă? Cum? Cum am putea să depășim aceste tendințe?
- Cum putem răspunde unei persoane care spune că Scriptura e irelevantă pentru creștinii din zilele noastre pentru că noi nu mai suntem sub Lege?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Accentul acestei relatări din lecția de azi nu este pus pe omul bolnav. În schimb, lecția de axează practicile religioase în detrimentul milei. Domnul Isus nu încerca să anuleze practica fariseilor de a respecta Sabatul. Nu numai că Sabatul a necesitat o pauză în muncă, dar a oferit și timp pentru ca oamenii să se gândească la modul în care ar putea arăta milă față de ceilalți. Mai mult, întrebarea dacă o persoană se putea vindeca în Sabat e destul de interesantă. Majoritatea oamenilor nu pot vindeca o altă persoană, indiferent de ziua săptămânii. Numai cel care este Domnul Sabatului (vezi Luca 6:5) poate vindeca oricând, chiar și în Sabat. Uneori ne limităm neintenționat așteptările cu privire la ceea ce ar trebui să facă Dumnezeu. Care sunt unele tradiții pe care le păstrăm și care perpetuează acest lucru? Lucrarea lui Dumnezeu nu este limitată de așteptările umane.