SCOPUL LECȚIEI: Să ne prezinte pilda semănătorului; să ne descrie roadele pe care trebuie să le aducem; să ne ajute să ne cercetăm – ce fel de pământ suntem (Matei 13:19-21) – iar, dacă este nevoie, să începem schimbarea.
TEXTUL LECȚIEI: Matei 13:1–9, 18–23
VERSETUL DE AUR: Matei 13:23
“Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci.“ — Matei 13:23
CONTEXTUL LECȚIEI
Una dintre problemele cu care ne confruntăm atunci când studiem pildele (parabolele) este definirea lor. O definiție pe care mulți am învățat-o la școlile duminicale în copilărie afirmă că “pilda este o poveste pământească cu un înțeles ceresc.” O altă definiție spune că “pilda este o narațiune a unor evenimente reale sau imaginare, din natură sau din viața de zi cu zi, folosită pentru a sugera un adevăr moral sau de natură religioasă.” Faptul că nu există un consens cu privire la definiție rezultă într-o lipsă de consens cu privire la numărul de pilde existente pe paginile Noului Testament. Un exemplu elocvent este pilda cu bogatul și Lazăr din Luca 16:19-31. Mulți dintre cei ce studiază Scriptura afirmă că aceasta nu este o pildă, deoarece Isus nu folosește nume proprii în nicio altă pildă. Dacă aveți neclarități, nu sunteți singurii; chiar și ucenicii au avut momente când le-a fost greu să înțeleagă conținutul și motivația limbajului figurativ folosit de Isus în general, și în mod special cu privire la pilde, (vezi Matei 13:10-15; 15:15; 16:5-12; Luca 8:9; 12:41; Ioan 16:29) – spre consternarea Domnului (Marcu 4:13; 7:18).
În capitolele care preced lecția de azi, găsim mai multe ocazii în care Isus a folosit limbajul figurativ (Matei 5:14-16; 7:1-6; 9:16-17; 12:24-30). Aceste pilde se împletesc cu întâmplări în care Isus și-a revelat autoritatea supranaturală asupra naturii, liniștind mare (8:26) și asupra duhurilor (8:28-32). Lecția anterioară ne-a arătat deja că omenii de rând îl iubeau pe Isus și îi ascultau învățăturile, dar, în același timp, mulți dintre farisei și conducători îi erau dușmani.
Matei capitolul 13 este numit “capitolul pildelor,” deoarece conține cea mai mare concentrare de pilde din toată cartea; în acest capitol de află primele 16 menționări ale cuvintelor “pildă” și “pilde” din întreaga Evanghelie. Capitolul debutează cu pilda semănătorului prezentată de Isus. Într-un anumit sens, aceasta este o “pildă tipar,” – un model care le arată ucenicilor cum trebuie înțelese în mod corect ilustrațiile din parabole, așa cum a intenționat Isus să fie înțelese.
STRUCTURA LECȚIEI
- Învățături pe țărmul mării (Matei 13:1–3a)
- Cadrul lecției (v. 1)
- Ascultătorii (v. 2)
- Metoda de predare (v. 3a)
- Sămânța este semănată (Matei 13:3b–9)
- Lângă drum (v. 3b-4)
- Pe locuri stâncoase (v. 5-6)
- Între spini (v. 7)
- În pământ bun (v. 8-9)
- Explicarea pildei (Matei 13:18–23)
- Neputința de a înțelege (v. 18-19)
- Neputința de a îndura (v. 20-21)
- Neputința de birui (v.22)
- Ucenicie roditoare (v. 23)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum putem folosi povestirile – fie ca sunt reale sau imaginare – pentru a comunica mesajul Evangheliei cu claritate? Cum am putea folosi istoria – reală – a întoarcerii noastre la Domnul pentru a-i inspira pe alții să-l urmeze pe Cristos?
- Care sunt felurile de “pământ” (sol) pe care le vedem în comunitățile unde locuim? Cum ne putem ajusta metodele de comunicare a mesajului, în funcție de sol?
- Care sunt metodele de ucenicizare pe care le folosim pentru a-i ajuta pe noii credincioși să-și adâncească “rădăcinile” spirituale? Ce fel de încurajări le oferim noilor credincioși care s-ar putea să fie descurajați cu privire la creșterea lor spirituală?
- Cum vei aplica învățăturile acestei pilde cu privire la semănarea cu credincioșie și din belșug în săptămâna care îți stă înainte? Care sunt pașii pe care îi vei urma pentru a semăna sămânța Evanghelie printre prietenii și vecinii necredincioși?
APLICAȚII PRACTICE
- Una dintre cele mai obișnuite aplicații ale pildei semănătorului este întrebarea “ce fel de pământ ești tu?” Și nu este o întrebare rea, deoarece țintește la esența uceniciei și ne îndeamnă la cercetare; pilda are însă de a face mai mult cu semănătorul decât cu pământul, are de a face cu Isus și cu predicatorii care au urmat după El, și care împrăștie sămânța divină a Cuvântului lui Dumnezeu. Predicatorii și învățătorii care comunică cu credincioșie mesajul Evangheliei vor întâmpina o mulțime de reacții, la fel cum sămânța a “întâmpinat” mai multe feluri de pământ.
- Nu vom ajunge niciodată să cunoaștem starea inimilor și minților celor ce ne ascultă împărtășind Evanghelia. Însă chiar și așa, semănătorul înțelept și destoinic împrăștie sămânța pe un câmp cât mai larg, știind că nu fiecare bob va aduce roadă. Propovăduitorul înțelept va continua să propovăduiască, iar învățătorul înțelept va continua să învețe – mereu atenți la oportunități de a împărtăși Evanghelia. Scânteia Evangheliei se aprinde uneori și arde intens în oameni la care ne-am aștepta mai puțin. Cel mai înverșunat și înrăit vrăjmaș al bisericii poate fi la un pas de a deveni un credincios autentic.
- Dumnezeu este cel ce dă putere propovăduirii Evangheliei. Noi rostim cuvinte, dar Dumnezeu este acela care atinge pe cei ce au “urechi de auzit” și-i atrage la Sine. Să ne rugăm ca cei ce au “urechi de auzit” să audă mesajul Evangheliei.
Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca