SCOPUL LECȚIEI: Să ne prezinte pilda neghinei; să compare pilda neghinei cu pilda semănătorului; să medităm la ce înseamnă să trăim ca grâu în mijlocul neghinei.
TEXTUL LECȚIEI: Matei 13:24–30, 36–43
VERSETUL DE AUR: Matei 13:30
“Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: ‘Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.’“ — Matei 13:30
CONTEXTUL LECȚIEI
Expresia “împărăția cerurilor” apare în Evanghelia după Matei de 32 de ori. Ea este echivalentă expresiei “împărăția lui Dumnezeu,” pe care o întâlnim adesea în Evangheliile după Marcu, Luca, și Ioan, și doar foarte rar în Matei (Matei 12:28; 19:24; 21:31, 43). Împărăția cerurilor / împărăția lui Dumnezeu nu este definită de granițe geografice sau împărțiri teritoriale administrative; nu colectează impozite și nu are serviciu militar obligatoriu. Este o împărăție în care Dumnezeu domnește ca rege; un teritoriu sub autoritatea Lui. Psalmistul afirmă nemărginirea acestei împărății când afirmă: “Căci Domnul, Cel Preaînalt, este înfricoșat: El este Împărat mare peste tot pământul.” (Psalmul 47:2; vezi și 83:18; 97:9). Același psalmist afirmă în repetate rânduri că “Domnul împărățește” (93:1; 96:10; 97:1; 99:1).
Atât Ioan Botezătorul cât și Isus au chemat poporul la pocăință și pregătire pentru venirea acestei împărății; amândoi au afirmat că este “aproape.” (Matei 3:2; 4:17). Mai târziu, într-o altă ocazie, Isus afirma că lucrarea lui de izgonire a demonilor semnala sosirea acestei împărății în mijlocul lor (Matei 12:28). Sosirea acestei împărății a fost unul din subiectele rugăciunii ucenicilor (Matei 6:10).
Ucenicii Domnului au avut ocazia să-l audă adesea vorbind despre împărăția cerurilor (împărăția lui Dumnezeu) și au fost nu o dată uimiți și confuzi cu privire la natura ei (ca de exemplu în Matei 19:23-25). Reacția lor, în mare parte, s-a datorat faptului că pildele lui Isus foloseau un limbaj metaforic (figurativ). Era ceva obișnuit pentru o pildă să înceapă în felul următor: “Împărăția cerurilor se aseamănă cu…”; majoritatea pildelor de acest fel se află în Matei 13.
STRUCTURA LECȚIEI
- Neghina împreună cu grâul (Matei 13:24–30)
- Doi semănători diferiți (v. 24-25)
- Două plante diferite (v. 26-27)
- Două recolte diferite (v. 28-30)
- Cei răi împreună cu cei neprihăniți (Matei 13:36–43)
- O lecție într-un cadru privat (v. 36)
- Explicarea personajelor din pildă (v. 37-39)
- Separarea de la final (v. 40-43)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Care este efectul acestei lecții asupra gândirii tale și a presupozițiilor legate de natura împărăției lui Dumnezeu? Cum ilustrează această pildă adevărul că împărăția lui Dumnezeu “a sosit deja,” și în același timp “n-a sosit încă pe deplin”?
- Cum sprijini evangheliștii și misionarii în lucrarea lor de semănare a Evangheliei în largul “ogorului” lumii? De ce fel de pregătire (instruire) ai nevoie pentru a sprijini această lucrare sau chiar pentru a lua parte în ea tu însuți?
- Cum ai răspunde cuiva care ar afirma că Dumnezeul ilustrat în aceste pilde este unul capricios și răzbunător? Dacă dorești să te adâncești în cunoașterea naturii lui Dumnezeu, a naturii omului și a naturii păcatului, poți începe cu texte ca Isaia 55:6-7.
- Cum te îngrijești de sănătatea “urechilor” tale spirituale? Cum poți face tranziția de la ascultare la împlinire? (Vezi Iacov 1:19-27).
APLICAȚII PRACTICE
- Această parabolă a neghinei amestecată printre grâu ne explică una dintre cele mai mari mistere ale împărăției: de ce îngăduie Dumnezeu ca cei răi să prospere alături de poporul sfânt. Pilda ne învață că Dumnezeu cunoaște răutatea acestor oameni, dar alege să lase această răutate nejudecată pentru o vreme. Dumnezeu nu este în necunoștință de cauză; de asemenea, faptul că nu pedepsește pe loc nu însemnă aprobarea tacită a acestor fapte.
- Pentru urmașii Domnului care trăiesc în mijlocul celor ce-L resping pe Dumnezeu, punctul central al pildei este acesta: prezența celor răi este temporară. Asemenea profetului Habacuc, unii s-ar putea să fim uimiți de tăcerea lui Dumnezeu când vedem că “cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el” (Habacuc 1:13).
- Totuși, Isus ne învață în această pildă că Dumnezeu nu este într-o stare de necunoștință cu privire la aceste nedreptăți. Să fim cu băgare de seamă, să nu fim mai grăbiți decât El în aplicarea pedepsei (2 Petru 3:9; Apocalipsa 6:10). Să ținem minte că dacă Dumnezeu ar pedepsi imediat orice păcat comis, noi, copiii împărăției, am fi pedepsiți zilnic. Dumnezeu are o vreme a Sa; un plan dincolo de înțelegerea noastră. “Recoltarea” celor nelegiuiți, la fel ca cea a celor neprihăniți va avea loc la timpul hotărât de Dumnezeu. Nădejdea noastră este în dreptatea finală a lui Dumnezeu. Până atunci însă, preocuparea noastră să fie ca, atât noi cât și cei dragi ai noștri, să fim grâu, nu neghină, la vremea recoltei.
Traducerea și adaptarea: Narcis Pasca