SCOPUL LECȚIEI: Să descriem pe scurt conversația lui Isus cu fariseii; să scoatem în evidență că logica fariseilor era greșită; să identificăm exemple de logică falsă folosită împotriva creștinilor în zilele noastre.
TEXTUL LECȚIEI: Matei 12:22–32
VERSETUL DE AUR: Matei 12:28
“Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.“ — Matei 12:28
CONTEXTUL LECȚIEI
Deși nu ni se spune în mod explicit cine este autorul Evangheliei după Matei, biserica primară i-a atribuit-o lui Matei, unul din cei 12 apostoli inițiali, aleși de către Isus. Părinții i-au pus numele de Levi (Marcu 2:14; Luca 5:27-29), după unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov (vezi Geneza 29: 34; 35:23). Levi a fost patriarhul seminției preoțești (Deuteronomul 18:1). Numele Matei își are originea in Ebraică și înseamnă “dar de la Domnul.” Se crede că Matei era o poreclă pe care a primit-o Levi (compară Matei 16:18; Marcu 3:16-17).
Cunoaștem foarte puține lucruri despre familia lui Matei. Într-o anumită ocazie i se spune “fiul lui Alfeu” (Matei 2:14), existând posibilitatea că a fost fratele lui “Iacov, fiul lui Alfeu,” un alt apostol. Meseria lui a fost aceea de vameș (colector de taxe). Aceasta însemnă că lucra pentru asupritorii străini, urâți de popor, romanii, care ocupaseră Palestina. Slujba lui era să stoarcă taxele de la conaționalii săi iudei spre folosul asupritorilor, având permisiunea de a băga parte din bani în buzunarul propriu (compară Luca 19:2, 8). Oamenii din această categorie erau considerați trădători. Chiar și în Evanghelii, ei sunt incluși în aceeași categorie cu “păcătoșii” și “prostituatele.” (Matei 9:9-10; 21:32).
În contrast cu vameșii, fariseii din vremea lui Isus erau priviți cu multă admirație datorită zelului lor și a modului scrupulos de a ține legea evreilor (Faptele Ap. 16:5). Chiar și în Galileea, departe de Ierusalim, fariseii formau o frăție elitistă care pretindeau respectarea strictă a legii, după felul în care o înțelegeau ei. Fariseii erau identificați după felul în care se îmbrăcau (Matei 23:5). În ciuda influenței exercitate de farisei, aceștia nu au fost niciodată numeroși. Unii estimează că în vremea lui Isus au existat mai puțin de 10,000 de farisei. Aceștia apar adesea în Evanghelii ca critici și împotrivitori ai lui Isus, Cel care i-a mustrat adesea pentru ipocrizia (fățărnicia) lor, învățând poporul că aveau nevoie de o neprihănire care să o întreacă pe cea a fariseilor. (vezi 5:20; 23:13-32).
STRUCTURA LECȚIEI
- Împărăție și vindecare (Matei 12:22–24)
- Vindecarea unei boli întreite (v. 22)
- Două reacții diferite (v. 23-24)
- Împărăție și unitate (Matei 12:25–30)
- Dezbinarea duce la eșec (v. 25)
- Împărăția lui Satan este unită (v. 26-27)
- Duhul lui Dumnezeu aduce unitate (v. 28-30)
- Împărăție și Duhul Sfânt (Matei 12:31–32)
- Blasfemie (v. 31)
- Împotrivire (v. 32)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Ce însemnează “orbirea” spirituală cauzată de păcat? Care sunt dovezile că o persoană a primit “vedere” spirituală, ca urmare a lucrării lui Isus?
- Evangheliile folosesc diferite nume (titluri) pentru a descrie diferite aspecte ale persoanei și lucrării lui Isus. Ce vă evocă numele (titlul) de “Fiul lui David”?
- Care sunt dovezile prezenței împărăției lui Dumnezeu în orașul nostru? Cum putem să ne păstrăm încrederea în victoria finală a lui Dumnezeu, în ciuda răului care pare să domine?
- Cum putem să ne asigurăm că nu trăim într-un fel contrar voii lui Dumnezeu? Care sunt armele (Efeseni 6:10-18) folosite în lupta cu influențele celui rău?
APLICAȚII PRACTICE
- Ce înseamnă a comite un păcat veșnic, un păcat care nu poate fi iertat niciodată? Suntem oare în fiecare zi în primejdia de a-l înfăptui, pășind pe această linie îngustă între mântuire și pierzare veșnică? E posibil ca dorită unei vorbe sau al unui gând necugetat să fim condamnați pe vecie? Trebuie să admitem că sunt credincioși care se tem de posibilitatea comiterii unui păcat de neiertat. Nu suntem însă în poziția de a evalua cu certitudine dacă un asemenea păcat a fost comis. Pavel ne vorbește de unii “însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor” (1 Timotei 4:2), cu referire la cei care nu voiesc și prin urmare nu pot să se pocăiască. Aceștia, de bună voie, au răsturnat scara de valori, devenind ca aceia pe care-i condamnă Isaia când zice “Vai de cei ce numesc răul bine, și binele, rău, care spun că întunericul este lumină, și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață, și dulceața în loc de amărăciune!” (Isaia 5:20). Răul și depravarea sunt celebrate mai mult decât binele. Noi însă nu trebuie să întoarcem spatele celor pierduți din jurul nostru, după cum nici Isus nu i-a abandonat pe farisei fără să ii avertizeze mai întâi.
- In cele din urmă, este prerogativa lui Dumnezeu, nu a noastră, să judece dacă cineva a comis sau nu păcatul de neiertat. Regula de bază este că dacă ești preocupat să nu îl faci, încă nu l-ai făcut, pentru că încă mai ai conștiința care deosebește binele de rău. Dumnezeu și cuvântul său ne cheamă mereu la pocăință. Dacă încă mai simți răscolirea pe care o face acest îndemn în inima ta de a te îndrepta, fă-o negreșit, chiar dacă îndemnul nu mai este decât o șoaptă.
- Cuvintele lui Isus sunt o lecție clară pentru biserica din zilele noastre. Dușmanii poporului lui Dumnezeu vor încerca mereu să îl discrediteze pe Isus si să-i dezbine pe urmașii lui. Odată confruntat cu mesajul Evanghelie, este imposibil să rămâi neutru. A-l respinge pe Isus însemnă a fi împotriva lui. Acest lucru însă se poate întâmpla într-un mod subtil. Dacă nu suntem atenți, ne putem trezi că luptăm împotriva lui divizând și împrăștiind turma, aducând dezbinare in trupul lui Cristos.