SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem structura familiei lui Iacov, să explicăm legăturile dintre cele trei secțiuni de text din lecția de azi și importanța promisiunii lui Dumnezeu.
TEXTUL LECȚIEI: GENEZA 35:22-26, GENEZA 38:24-26, GENEZA 49:10-12
VERSETUL DE AUR: GENEZA 49:10
„Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, și de El vor asculta popoarele.” – Geneza 49:10
CONTEXTUL LECȚIEI
La începutul narațiunilor patriarhale din Geneza, Dumnezeu a promis că va face din Avraam „un tată al multor neamuri” (Geneza 17:5). Din acești descendenți Dumnezeu a declarat că „vor ieși împărați” (17:6; vezi 17:16, 20). Totuși, au apărut situații cu privire la descendenți (vezi Geneza 16:1; 18:13; 30:1) și conflicte familiale (vezi 16:4–5; 25:19–34; 27:1–41). Aceste situații ar fi putut determina familia lui Avraam să se îndoiască de promisiunile lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu a rămas credincios, chiar și-a repetat promisiunile (vezi 35:11). Iacov, nepotul lui Avraam, a născut 12 fii; descendenții acestor fii au devenit semințiile lui Israel.
Scriptura ne oferă două metode principale de numărare a semințiilor. Prima metodă enumeră semințiile cu o moștenire de pământ (vezi Numeri 1:5–15; 2:3–32; Iosua 13–19). Prin această metodă, fiii lui Iosif (Manase și Efraim) au fost socotiți ca seminții. Descendenții lui Levi nu au fost incluși în această numărare a celor 12 seminții, deoarece nu urmau să primească o moștenire de pământ (13:33). A doua metodă enumeră triburi după numele patriarhului fiecărei seminții (Geneza 46:8–25; 49:3–27; Deuteronom 27:12–14; 1 Cronici 2:2). Prin această metodă, descendenții lui Manase și Efraim au fost enumerați în schimb ca seminția lui Iosif. Promisiunea lui Dumnezeu despre împărăție va veni prin seminția lui Iacov. El nu-l va alege nici pe fiul cel mare al lui Iacov (Reuben), nici pe fiul său favorit (Beniamin) pentru a fi strămoșul liniei împărătești. Mai degrabă, din Iuda va veni o împărăție veșnică.
STRUCTURA LECȚIEI
- Familia lui Iacov (Geneza 35:22-26)
- Doisprezece fii (v. 22)
- Patru mame (v. 23-26a)
- Un tată (v. 26b)
- Smerirea lui Iuda (Geneza 38:24-26)
- Situația lui Tamar (v. 24)
- Revelația lui Tamar (v. 25)
- Neprihănirea lui Tamar (v. 26)
- Conducătorul lui Iuda (Geneza 49:10-12)
- Împăratul conduce (v. 10)
- Abundența Împăratului (v. 11-12)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum v-au influențat și informat creșterea spirituală generațiile precedente de credincioși?
- Cum ar trebui să reacționăm când suntem confruntați cu privire la anumite decizii incorecte sau chiar păcătoase?
- În ce fel se vede abundența lui Dumnezeu în viața ta?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Promisiunile referitoare împăratul care va veni din seminția lui Iuda s-au împlinit în două moduri. În primul rând, ele au fost împlinite prin monarhia Davidică. David, un descendent al lui Iuda, a condus Israelul cu puterea dată de Dumnezeu (vezi 2 Samuel 7:5–15). David a împlinit parțial profeția; domnia lui era o umbră a împărăției ce urma. Al doilea mod în care promisiunile lui Iuda s-au împlinit a fost prin împăratul veșnic promis (2 Samuel 7:13, 16; Ieremia 33:17; vezi Psalmul 45:6). Profeții Vechiului Testament au căutat „un vlăstar… din tulpina lui Isai” (Isaia 11:1) care să adune pe toți oamenii (11:10–16). Stăpânirea lui va fi una de pace și neprihănire de la tronul lui David (9:7) și din seminția lui Iuda (Ieremia 23:5–6; Mica 5:2).
Scriitorii Noului Testament au interpretat aceste promisiuni ca fiind despre Domnul Isus (vezi Matei 2:1–6; Luca 1:32; Evrei 7:14). Ca rege, Isus avea să aducă mântuirea lumii (Luca 2:29–32). Împărăția Sa, inaugurată la prima Sa venire, avea să se împlinească la a doua Sa venire pe pământ (vezi Apocalipsa 2:26–27; 5:5; 19:15). Iuda și familia sa nu au fost în niciun caz strămoși ideali pentru regalitate – au fost marcați de rivalitate, ceartă și multe probleme. Viața lui Iuda, în special, a fost plină de fapte nedrepte. A fost om nedesăvârșit și o alegere puțin probabilă de a fi strămoșul regalității. Cu toate acestea, planul de mântuire al lui Dumnezeu este transformator. El a condus o familie disfuncțională pentru a deveni națiunea Israel. Din această familie avea să iasă Mântuitorul lumii. El poate transforma oameni nedesăvârșiți în regi și împărați!