SCOPUL LECȚIEI: Să ne reamintim despre călătoria lui Iacov. Să înțelegem importanța numelor în acest text din Scriptură. În final, am dori să identificăm pe care dintre atitudinile și acțiunile lui Iacov ar trebui să le evităm și pe care să le adoptăm?
TEXTUL LECȚIEI: GENEZA 32:22-32
VERSETUL DE AUR: GENEZA 32:28
„Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.”– Geneza 32:28
CONTEXTUL LECȚIEI
Textul de astăzi provine dintr-un set mai larg de narațiuni cu privire la Iacov, fiul lui Isaac, și la conflictele sale. Conflictul lui Iacov cu fratele său, Esau, a început la nașterea lor (Geneza 25:26). Conflictul lor a devenit mai intens din cauza uneltirilor lui Iacov când a dobândit dreptul de întâi născut al fratelui său (25:29–34). Mai târziu, Iacov și-a păcălit tatăl să-i dea binecuvântarea pusă deoparte pentru primul născut, Esau (27:6–36). Uneltirile lui Iacov i-au distrus relația cu fratele său. Esau „a prins ură” și a amenințat că îl va ucide pe Iacov (27:41). Ca urmare, Iacov a fugit în casa unchiului său Laban (28:5). Iacov a muncit șapte ani pentru unchiul său pentru a obține mâna Rahelei, fiica lui Laban, în căsătorie (Geneza 29:18). Cu toate acestea, Laban i-a cerut lui Iacov să se căsătorească mai întâi cu Lea, ceea ce l-a condus la alți șapte ani de slujire pentru a se căsători cu Rahela (29:26–27). Iacov a înflorit în timpul petrecut în țara lui Laban, dar relația dintre cei doi bărbați s-a înrăutățit (Geneza 31:2).
Acest lucru s-a datorat percepției lui Iacov despre tratamentul nedrept în ceea ce privește slujirea lui la Laban (31:6–7). Drept răspuns, Iacov și soțiile lui au luat tot ce aveau și au plecat pe furiș din casa lui Laban (31:17–21). În cele din urmă, Laban l-a confruntat pe Iacov și cei doi au convenit să facă un legământ (31:44). Conflictul lui Iacov cu unchiul său se încheiase.
Textul de astăzi îl surprinde pe Iacov în pregătirea sa de a-și întâlni fratele. Dacă Iacov s-ar întoarce în țara promisă de Dumnezeu, atunci ar trebui să fie în relații bune cu Esau. Iacov a inițiat contactul trimițând mesageri pentru a cere o favoare lui Esau (Geneza 32:5). Esau a răspuns cu o promisiune de a apărea – împreună cu 400 dintre oamenii săi (32:6). Acest răspuns a adus lui Iacov teamă și necaz. Se pare că venise timpul ca amenințările lui Esau să fie îndeplinite. Iacov a răspuns cu teamă: și-a împărțit tabăra (Geneza 32:7–8), s-a apropiat de Dumnezeu în rugăciune (32:9–12) și a pregătit daruri pentru Esau (32:13–20). Frica lui Iacov era de înțeles; Dumnezeu îi făgăduise urmași (28:14). Un Esau înfuriat probabil nu l-ar ucide doar pe Iacov, ci și casa lui. Iacov, cunoscut pentru intrigile sale, și-a recunoscut deschis frica. De-a lungul vieții lui Iacov, planurile sale au dat în general roade în favoarea lui, și adesea în detrimentul altora. În lecția de azi vedem mult mai bine caracterul acestui om.
STRUCTURA LECȚIEI
- Lupta (Geneza 32:22-25)
- Situația lui Iacov (v. 22-23)
- Rana lui Iacov (v. 24-25)
- Discuția (Geneza 32:26-29)
- O dublă solicitare (v. 26)
- O altă desemnare (v. 27-28)
- Bucuria divină (v. 29)
- Rezultatele (Geneza 32:30-32)
- Protejat la Peniel (v. 30)
- Amintirea familiei (v. 31-32)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Uneori ne simțim părăsiți de Dumnezeu. Cum ar trebui să acționeze credincioșii în astfel de situații?
- Ce înseamnă să ai o viață plină de binecuvântări? Cum am putea răspunde din perspectiva Binecuvântărilor in Matei 5?
- Identitatea credinciosului creștin e dată de Domnul Isus. Ce implicații are faptul acesta în viața noastră de zi cu zi?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Putem fi tentați să judecăm încăpățânarea lui Iacov din cauza familiarității noastre cu povestea lui. Cu toate acestea, putem admite că avem nevoie de multă rugăciune care să ne susțină în timpul luptelor din viața noastră. Dumnezeu este prezent – trebuie doar să ne deschidem ochii. Lupta lui Iacov l-a smerit și ia dat o nouă identitate înaintea lui Dumnezeu și a omului. Când ne luptăm – spiritual sau fizic – credincioșia noastră față de Dumnezeu îi va îndruma pe alții către El. El este cel care poate oferi adevărată odihnă (vezi Matei 11:28).