SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem diferența dintre credința teoretică și cea practică.
TEXTUL LECȚIEI: Ioan 4:46-54
VERSETUL DE AUR: Ioan 4:53
„Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și au crezut el și toată casa lui.” – Ioan 4:53
CONTEXTUL LECȚIEI
Evanghelia lui Ioan poate fi împărțită în patru părți majore: introducerea (Ioan 1:1–51), lucrarea pământească a Domnului Isus (2:1–11:57), evenimentele Săptămânii Mari (12:1–20:31), și o postfață (21:1–25). Textul Scripturii de astăzi provine din partea a doua. Această parte a Evangheliei prezintă lucrarea pământească a Domnului Isus prin șapte lucrări miraculoase (Ioan 2:1–11; 4:43–54; 5:1–15; 6:1–15; 6:16–24; 9:1–41; 11:1–57) și șapte predici (vezi 2:12–3:36; 4:1–42; 5:16–47; 6:25–71; 7:1–8:59; 10:1– 21; 10:22–42). Prezentate împreună, aceste momente concretizează natura slujirii Domnului Isus și oferă dovezi „că acesta este Alesul lui Dumnezeu” (1:34). Textul Scripturii din lecția noastră prezintă momentul în care Domnul Isus se întoarce în Galileea, regiunea primei sale minuni publice, la Cana (vezi Ioan 2:1–11). După săvârșirea acelei minuni, Domnul Isus a călătorit la Ierusalim în Iudeea pentru Paște (2:13). În timp ce se afla în Ierusalim, Isus a corectat anumite lucruri inadecvate care se întâmplau în zona templului (vezi 2:14–24) și s-a adresat unui lider religios (vezi 3:1–21). Textul nu oferă o perspectivă despre cât timp a stat Domnul Isus în Iudeea. Dându-și seama că fariseii îi observau popularitatea, Isus s-a întors în Galileea prin Samaria (Ioan 4:1–4). După o oprire de două zile în Samaria (4:43), Isus a ajuns în Galileea. Făcătorul de minuni din Galileea se întorsese! Modul în care Ioan prezintă învățăturile și lucrările miraculoase ale Domnului Isus evidențiază continuitatea lor și dă dovadă că El este mai mult decât un făcător de minuni. Domnul Isus a potolit setea de la nunta din Cana (Ioan 2:7–10), apoi a învățat o femeie samariteancă cum să-și potolească setea spirituală (4:10–15). În mod similar, Domnul Isus a predicat despre viața veșnică și a ilustrat această predică aducând din nou la viață un copil (4:43–54). Includerea de către Ioan a învățăturilor Domnului Isus dezvăluie că El este mai mult decât un făcător de minuni. Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu, cel care dă viață veșnică (3:14–15) și apă vie (4:13–14). Evanghelia după Ioan pune un mare accent pe lucrările miraculoase ale Domnului Isus. Aceste lucrări servesc ca semne ale identității Domnului Isus ca Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 20:30–31). În ciuda acestor semne miraculoase, Evanghelia după Ioan recunoaște că mulți oameni nu l-ar accepta sau nu l-ar asculta pe Domnul Isus (exemple: 1:11; 2:18).
STRUCTURA LECȚIEI
- Cererea unui tată (Ioan 4:46-50a)
- Un funcționar guvernamental (v. 46)
- Încrederea tatălui (v. 47-50a)
- Răspunsul credinței (Ioan 4:50b-54)
- A crezut și a plecat (v. 50b-52)
- Credința care a urmat (v.53)
- Minune consemnată (v. 54)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cât de des ar trebui să aducem în fața lui Dumnezeu în rugăciune nevoile legate de vindecarea fizică?
- Cum Îi dăm slavă lui Dumnezeu prin rugăciunile noastre, legate de probleme mici sau mari?
- Cum pot credincioșii să continue să Îl urmeze pe Domnul Isus cu credincioșie, chiar și atunci când nu există dovezi vizibile ale faptului că Dumnezeu lucrează? Cum este afectat acest răspuns de versete din 2 Corinteni 4:16-18 și Evreii 11:13?
- Cum trebuie să răspundă credincioșii când Dumnezeu nu răspunde atunci când ne așteptăm noi? Ce semnificație are versetul din 2 Petru 3:8-9?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Credința teoretică este lipsită de putere atâta timp cât nu se reflectă în mod practic în acțiunile noastre. Adevărurile biblice reprezintă fundația credinței noastre practice în Dumnezeu, pe care ne putem baza fără nicio ezitare.