SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem relația dintre Fiul și Tatăl, așa cum este descrisă de Domnul Isus, și să înțelegem relația dintre mântuire și judecata divină.
TEXTUL LECȚIEI: IOAN 12:44-50
VERSETUL DE AUR: IOAN 12:46
„Eu ca Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.” – Ioan 12:46
CONTEXTUL LECȚIEI
După o introducere deosebit de frumoasă (Ioan 1:1–50), Evanghelia lui Ioan se concentrează pe cea mai mare parte a slujirii publice a lui Isus: lucrările și învățătura miraculoase (2:1–11:57, vezi lecția 6). În această secțiune a Evangheliei, Ioan a consemnat șapte relatări despre faptele miraculoase ale Domnului Isus și șapte relatări despre învățăturile Domnului Isus. Împreună ele evidențiază modul în care Isus și-a demonstrat misiunea în lume, o misiune dată de Tatăl ceresc. Dar pe parcursul acestei secțiuni a Evangheliei, ascultătorii Domnului Isus nu a putut și nu a vrut să accepte învățăturile Lui. I-au văzut minunile și l-au primit cu entuziasm. Cu toate acestea, de prea multe ori ei nu au reușit să înțeleagă corect învățătura Lui (vezi Ioan 6:14–15, 42, 52). Domnul Isus nu împlinea speranțele și dorințele pe care le aveau aceștia de la un mântuitor. Drept urmare, mulți au încetat să-L mai urmeze pe Domnul Isus (6:60–66). În ciuda faptului că L–au văzut și auzit pe Donul Isus, nu au demonstrat întotdeauna credință.
Textul Scripturii de astăzi marchează o tranziție la o a treia secțiune a Evangheliei. Această secțiune povestește despre evenimentele din jurul morții și învierii Domnului Isus (Ioan 12:1–20:31). Având în vedere că jumătate din Evanghelia lui Ioan este dedicată evenimentelor din ultima săptămână din viața pe pământ a Domnului Isus, nu poate exista nicio îndoială cu privire la dorința lui Ioan. Un Mântuitor care face fapte miraculoase și oferă învățătură veșnică nu înseamnă prea mult fără evenimentele din Săptămâna Patimilor. Textul din Scriptură al acestei lecții este de fapt o ultimă predică a Domnului Isus pentru ascultătorii săi, în general, necredincioși. Imediat înainte de acest text, Ioan oferă un context editorial în jurul predării. Ioan citează cuvintele profetului Isaia pentru a încadra situația cu care se confruntă Isus (Ioan 12:37–38; vezi Isaia 53:1). Chiar dacă Isus a făcut multe fapte miraculoase, au existat oameni care nu au ajuns să-L creadă și să-L urmeze. Această realitate a fost evidențiată în natura venirii Domnului Isus la Ierusalim. Mulți oameni au sărbătorit intrarea Lui triumfătoare în Ierusalim (Ioan 12:12–19), dar alți oameni au cerut la răstignirea Lui câteva zile mai târziu (19:1–6). Ca rezultat al necredinței lor, mulți oameni vor experimenta multe consecințe și vor fi judecați (12:40; vezi Isaia 6:10).
STRUCTURA LECȚIEI
- Despre credință (Ioan 12:44-46)
- Vederea (v. 44-45)
- Credința (v. 46)
- Despre judecată (Ioan 12:47-50)
- Timpul pentru mântuire și pentru judecată (v. 47-48)
- Cuvintele Tatălui (v. 49-50)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Lumina este, prin definiție, vizibilă. Dați exemple de lucruri care îi împiedică pe oameni să vadă lumina lui Dumnezeu la lucru în lume. Cum putem noi, ca și credincioși, să îi ajutăm pe oameni să Îl vadă pe Dumnezeu la lucru în lume?
- Care abordări de vestire a evangheliei ați constatat că lucrează mai bine pentru a-i chema pe oameni de la întunericul spiritual la lumina Domnului Isus Hristos?
- Dați exemple de obstacole care îi împiedică pe credincioși să păzească cuvintele Domnului Isus?
- Care este legătura dintre conceptele de auzire, credință și judecată în textul din Ioan 12:44-48? Cum se aplică textul din Iacov 1:22-25?
- Care din roadele Duhului Sfânt (Galateni 5:22-23) ne ajută să avem atitudinea necesară pentru a păzi poruncile lui Dumnezeu?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Credința adevărată presupune mărturisirea lui Isus ca Domn și Mântuitor, urmată de o schimbare radicală a vieții. Cei care cred în Domnul Isus acordă prioritate păzirii poruncilor și rămânerii în Cuvânt, ceea ce duce inevitabil la o transformare după chipul lui Hristos.